Placenta este un organ dezvoltat în timpul sarcinii care furnizează oxigen și nutrienți fătului, elimină produșii reziduali din sânge și transferă anticorpi materni. De la nivelul placentei se formează cordonul ombilical al copilului, iar în cele mai multe cazuri aceasta este localizată în partea superioară sau laterală a uterului. Desprinderea placentei, cunoscută ca abrupția placentară, reprezintă separarea prematură a placentei de peretele uterin înainte de naștere și este o urgență medicală ce poate pune în pericol atât mama, cât și fătul.
Cauze și factori de risc
- Totuși, cauza exactă a desprinderii placentei este necunoscută în multe cazuri, iar factorii specifice pot crește probabilitatea apariției acesteia.
- Ruptura vaselor de la nivelul placentei, în special a arterelor spiralate, poate duce la desprinderea placentei, frecvent în contextul hipertensiunii arteriale.
- Factorii de risc includ hipertensiunea arterială (cronica sau indusa de sarcină), istoric de placenta abruptio în sarcinile anterioare, fumatul, consumul de cocaină, leziuni ale uterului, ruperea prematură a membranelor, sarcina multiplă, vârsta mamei în creștere și un număr crescut de fături.
- Exista și factori rar întâlniți precum cordonul ombilical scurt, afecțiuni genetice care afectează coagularea sângelui și unele boli autoimune.
Simptome și tipuri de desprindere
- Simptomele pot varia în timpul sarcinii; în multe cazuri, simptomele apar brusc, iar severitatea este proporțională cu cât din placentă s-a separat.
- Hemorragia vaginală este cel mai frecvent semn, dar poate fi prezentă doar intern (dezlipire ascunsă) sau poate fi foarte intensă în cazurile severe.
- Durere abdominală intensă, sensibilitate crescută a uterului sau „uterul de lemn” pot însoți cazuri severe; contracțiile pot apărea fără legătură directă cu dezlipirea în unele situații.
- Clasificarea uzuală include dezlipire marginală (la margine), dezlipire parțială (ascunsă) și dezlipire completă; severitatea determină necesitatea nașterii imediate sau monitorizării atente.
Diagnosticul și monitorizarea
- Diagnosticul implică combinația dintre simptomatologie, examenul fizic (tensiune arterială, puls, saturația de oxigen, consistența uterului) și investigațiile imagistice (ecografia abdominală sau transvaginală) pentru evaluarea localizării placentei și a stării fătului.
- Ecografia poate identifica hematom retroplacentar sau semne indirecte de dezlipire; însă uneori diagnosticul este clar doar în timpul nașterii.
- Monitorizarea poate include analiză sanguină, monitorizare fetală și, în cazurile moderate, monitorizare în spital cu repaus și observație atentă.
Tratament și management în funcție de stadiu
- În cazul desprinderii ușoare, dacă sarcina este viabilă și fătul este stabil, poate fi recomandată monitorizarea atentă în spital până la înaintarea gestatiei, cu intervenții rapide dacă situația se agravează.
- În cazuri mai severe sau dacă există semne de suferință fetală, nașterea este adesea necesară și poate avea loc prin cezariană de urgență, indiferent de vârsta gestațională.
- Dacă situația este complicată, se poate încerca inducerea travaliului prin administrare intravenoasă de oxitocină pentru accelerarea nașterii, atunci când este sigur și fezabil.
- În cazul în care contactarea fătului este compromisă sau dacă mama este expusă unui risc major din cauza sângerării masive, se prioritizează stabilizarea mamii și expulzia rapidă a fătului, uneori prin cezariană de urgență.
- Tratamentul poate include administrarea de lichide intravenoase, oxigen și monitorizare continuă a mamii și a fătului; transfuzia de sânge poate fi necesară în caz de hemoragie severă.
Complicații și prognostic
- Desprinderea placentei reprezintă o cauză majoră a mortalității materne (aproximativ 5-8% în unele seturi de date) și poate afecta și mortalitatea fetală (1-40%), în funcție de severitate și gestatie.
- Complicațiile pot include naștere prematură, greutate redusă la naștere, hipoxia fetală, encefalopatie hipoxic-ischemică neonatală, șoc hemorrag ic, coagulopatie de consum (CID), și posibilitatea necesității histerectomiei în cazuri extreme.
- În cazuri severe, pot apărea efecte sistemice la mamă, precum leziuni renale, hepatice sau cardiace, precum și infecții postpartum; recidiva în sarcini ulterioare poate crește până la 10-17% dacă cauzele nu au fost identificate sau reversibile.
- Prognosticul matern este mai bun cu intervenții rapide și corecte; prognosticul fetal depinde de timpul până la intervenție și de gradul de separare.
Prevenție și reguli de siguranță
- Nu se poate preveni în totalitate dezlipirea placentei, dar se pot reduce anumiți factori de risc: nefumar, evitarea drogurilor, controlul tensiunii arteriale, și utilizarea centurii de siguranță în timpul călătoriilor cu mașina.
- Discutarea cu medicul despre istoricul placentei și măsurile de prevenție în sarcinile viitoare poate reduce probabilitatea reapariției.
- Este important să se efectueze controale prenatale regulate, iar orice sângerare vaginală în timpul sarcinii trebuie evaluată prompt.
Impactul asupra fătului și necesitatea nașterii
Placenta joacă un rol esențial în dezvoltarea fătului, asigurând oxigenul, nutrienții și transferul anticorpilor materni. Dezlipirea parțială poate duce la dezvoltare afectată a fătului și la scăderea lichidului amniotic, ceea ce poate cauza naștere prematură sau subponderabilitate fetală. În cazuri de desprindere completă, riscurile pentru făt și mamă cresc semnificativ, necesitând intervenții rapide.
Exemple din practică și programe de îngrijire
Programele moderne de îngrijire obstetricală includ evaluări interdisciplinare, cu utilizarea blocurilor operatorii avansați și secții ATI neonatale pentru îngrijirea bebelușilor prematuri. La nivel național, simptomele de dezlipire pot necesita intervenții imediat, iar nașterea poate avea loc prin cezariană de urgență pentru a salva viața mamei și a copilului.
Expulzia placentei
- Expulzia placentei pe cale vaginală survine în cadrul celei de-a treia faze a travaliului; se poate solicita să împingeți din nou pentru eliminarea placentei, procesul durând în mod normal aproximativ 5 minute, putând ajunge până la 30 de minute în cazuri rare.
- După naștere, placenta este examinată pentru a verifica dacă este intactă; orice fragment rămas poate necesita îndepărtare pentru a preveni sângerarea și infecția.
Încheiere: mesaj pentru femeile însărcinate
Orice sângerare vaginală în timpul sarcinii merită atenție medicală imediată, mai ales dacă este însoțită de durere sau mișcări reduse ale bebelușului. Manifestările de dezlipire pot varia, iar ecografia poate fi inconcludentă în stadiile incipiente, motiv pentru care recunoașterea simptomelor și consultarea rapidă sunt cruciale pentru prevenirea complicațiilor severe.
tags: #fatul #se #dezlipeste #de #placenta
Postări populare:
- Servicii oferite de Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie Cluj-Napoca
- Ghid pas cu pas: completarea cererii pentru indemnizația de creștere a copilului
- Ce îi enervează pe medicii ginecologi la pacienta: sfaturi pentru o vizită confortabilă și eficientă
- Jocuri educative românești
- cum să oferi brânză de țară Covalact bebelușului