Acest decret a devenit Legea nr. Avind in vedere ca intreruperea cursului sarcinii reprezinta un act cu grave consecinte asupra sanatatii femeii si aduce mari prejudicii natalitatii si sporului natural al populatiei,Actul este reprodus în forma publicată în Monitorul Oficial al României şi nu include posibile modificări ulterioare.
Art. Intreruperea cursului sarcinii este interzisa.
Art. In mod cu totul exceptional intreruperea cursului sarcinii va fi autorizata potrivit prevederilor art. femeia a nascut patru copii si ii are in ingrijire;Actul este reprodus în forma publicată în Monitorul Oficial al României şi nu include posibile modificări ulterioare.
Sarcina este urmare a unui viol sau a unui incest.
Art. Intreruperea in cazurile prevazute la art. In caz exceptional, cind se constata o stare patologica grava care pune in pericol viata femeii intreruperea cursului sarcinii se poate face pina la sase luni.
Art. Intreruperea cursului sarcinii se efectueaza, in cazurile prevazute de art. 2 si 3, de medici obstetricieni-ginecologi, in unitati sanitare de specialitate.
Art. Autorizarea intreruperii cursului sarcinii se da de catre o comisie medicala raionala sau oraseneasca instituita in acest scop prin decizia comitetului executiv al sfatului popular regional sau al oraselor Bucuresti si Constanta.
Art. In cazuri de extrema urgenta medicala, cind intreruperea cursului sarcinii trebuie imediat efectuata, medicul are obligatia ca inainte de interventie, sau cind nu este posibil, in cel mult 24 ore de la aceasta sa anunte in scris pe procuror, care urmeaza a constata, pe baza avizului medicului legist si a oricaror alte date, daca interventia pentru intreruperea cursului sarcinii a fost necesara.
Actul este reprodus în forma publicată în Monitorul Oficial al României şi nu include posibile modificări ulterioare.
Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Art. Efectuarea intreruperii cursului sarcinii in alte conditii decit cele prevazute in acest decret constituie infractiune si se pedepseste potrivit dispozitiilor Codului penal.
Art. Prezentul decret intra in vigoare la 30 zile de la publicare.
In acelasi termen, ministrul sanatatii si prevederilor sociale va emite instructiuni de aplicare a acestui decret.
Pe data intrarii in vigoare a prezentului decret, Decretul nr. 463 pentru incuviintarea intreruperilor de sarcina, publicat in Buletinul Oficial nr. 26 din 30 septembrie 1957, se abroga.
Actul este reprodus în forma publicată în Monitorul Oficial al României şi nu include posibile modificări ulterioare.
Avortul (în latină: ab „fără", ortus „naștere") reprezintă întreruperea accidentală sau provocată a sarcinii, înainte ca fătul să fie viabil.
În România, avortul este un subiect sensibil, iar cel la cerere a trezit și trezește numeroase controverse în spațiul public.
Există două categorii principale de avort: avortul medicamentos și avortul chirurgical.
Avortul medicamentos presupune două etape prin care se elimină sarcina nedorită.
În prima etapă are loc administrarea pastilelor care au ca efect stoparea dezvoltării embrionului, deoarece blochează acțiunea progesteronului - hormonul care ajută la menținerea sarcinii.
În lipsa progesteronului, endometrul se subțiază, iar embrionul se va desprinde și va muri.
În a doua etapă se va administra preparatul (după 1-2 zile, fără supraveghere medicală, se ia acasă) care va provoca contractarea uterului și sângerarea vaginală pentru a avea loc expulzia conținutului sarcinii (embrionul și placenta, precum și alte țesuturi).
În cazurile rare în care sarcina nu este întreruptă în urma administrării medicamentelor, medicul va efectua o intervenție pentru îndepărtarea ei (chiuretaj).
Avortul chirurgical se poate realiza prin două tehnici, în funcție de vârsta sarcinii.
În primul trimestru de sarcină (5-12 săptămâni) se va utiliza aspirația manuală cu vacuum implică aspirația țesuturilor uterului cu un tub de mici dimensiuni.
În al doilea trimestru de sarcină (în jurul perioadei de 12 săptămâni) se utilizează o tehnică chirurgicală care presupune dilatarea forțată, chiuretajul și aspirarea cu vacuum, pentru eliminarea fătului și a placentei din uter.
Până în 1936, când a fost adoptat un nou Cod Penal, România a funcționat după cel emis prima dată sub Alexandru Ioan Cuza în 1864, cu prevederi împrumutate din Codul Penal Francez și Codul Penal Prusian.
Sub articolul 246, avortul era pedepsit cu închisoarea atât pentru persoana gravidă, cât și pentru medicii, moașele sau alți specialiști care acceptau să facă avort.
Pe fondul Marii Crize Economice, tot mai multe feministe au început să ia poziții privind avortul.
Reprezentantele Asociației Cercurilor de Gospodine au elaborat un proiect de lege ce obliga doctorii și moașele care asistau la avort sau facilitau avortul să raporteze procedura în termen de trei zile, altfel riscau amendă sau suspendarea dreptului de a practica până la 12 luni.
În 1934, Maria Baiulescu a publicat în „Ziarul Nostru”, publicație feministă susținută de Asociația pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeii Române, un articol în care se poziționa împotriva dreptului la avort.
Făcând apel la argumente religioase și naționaliste, care priveau sarcina și maternitatea ca datorii față de țară, autoarea susține că femeia nu este stăpână pe corpul ei, ci că ea aparține familiei și statului.
De cealaltă parte, Medeea Niculescu publica în „Cuvântul femeilor” eseuri ce încurajau acordarea dreptului la avort.
Un moment important în mișcarea feministă privind avortul se va întâmpla în mai 1932, la Congresul de la Iași al Asociației pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeii Române.
Se va isca o dezbatere aprinsă între feministele ce erau de acord cu legalizarea avortului și cele care susțineau interzicerea lui.
Calypso Botez, Elena Meissner, Ella Negruzzi și Ortansa Satmary au adus în discuție argumente economice și sociale pentru a justifica liberalizarea avortului.
În urma anchetelor consiliilor comunale, s-au constatat mizeria și bolile la care erau expuse femeile ce locuiau la periferia orașelor, astfel acest lucru ar cere o limitare a natalității.
Mai mult decât atât, ele au punctat că interesul statului era mai degrabă legat de mortalitatea infantilă, decât de cea maternă, acesta fiind dispus să sacrifice femeile gravide pentru viața fătului.
Eugenia Popovici, Henrieta Gavrilescu și Maria Dimitriu-Castano, au susținut că avortul, în caz că va fi liberalizat, va deveni o scuză pentru femeile burgheze pentru a scăpa de maternitate, în dorința de a conserva frumusețea corpurilor lor.
Pentru ele, avortul nu era legat de argumente economice, ci de dorința anumitor femei de a-și păstra libertate și de a nu-și îndeplini datoria de mamă.
Deoarece opiniile asupra avortului erau diverse, Congresul s-a încheiat fără asumarea unei poziții oficiale de către Asociație.
Ca urmare a dorinței adoptării unui nou Cod Penal, medicii au fost întrebați de către Parlament cu privire la subiectul avortului.
Aceștia au fost în favoarea avortului social și al celui în caz de malformații ale fătului.
Într-adevăr, în Codul Penal din 1936, avortul terapeutic și cel în caz de malformații ale fătului au fost legalizate.
Se făceau diferențe între persoanele căsătorite care avortau și cele necăsătorite.
Articolul 482 prevedea că femeile căsătorite primeau între 6 și 12 luni de închisoare pentru avort, în timp ce cele necăsătorite primeau între 3 și 6 luni.
În cazuri de urgență, medicul putea interveni fără aprobare, dar era obligat să anunțe Parchetul la cel mult 48 de ore după procedură.
România a urmat ordinele conducerii Uniunii Sovietice, iar pe 25 septembrie 1957 a fost legalizat avortul prin Decretul 463.
Centrele de avort erau organizate în spitale mari și medii, iar unitățile de ambulatoriu erau deținute de fabricile industriale care aveau o forță de muncă preponderent feminină.
Spre deosebire de reglementările din alte țări socialiste din Europa Centrală și de Est, nu au fost necesare formalități birocratice ample.
În cartea „Abortion Legislation: The Romanian Experience”, autorii au scris că cele mai multe avorturi erau efectuate în regim ambulatoriu, pacienta fiind internată în camera de recuperare pentru câteva ore.
Avortul nu era gratuit, ci costa 28 de dolari (valoarea din prezent), iar medicul primea jumătate.
Legea permitea medicilor să efectueze maxim 10 avorturi pe zi.
Sarcinile cu o durată mai mare de trei luni puteau fi întrerupte numai în spitale și numai după ce fusese primită aprobarea medicală a comisiei de avort.
Aceeași sursă menționează că statistile despre avort în România nu erau disponibile.
Un studiu realizat în 1965, arată că în anul 1958 au fost efectuate 112.000 de avorturi.
Numărul întreruperilor de sarcină a crescut la 219.000 sau aproape dublu în 1959.
Un exemplu oferit în studiu face referire la Filantropia, cel mai mare spital ginecologic din București, și se precizează că raportul dintre avorturi și nașteri a crescut de la 0,6 avorturi la o naștere în 1956, la 8,1 în 1959 și la 14,1 până în iulie 1962.
Doar 1,0% dintre avorturile provocate au fost întrerupte din motive medicale.
Autoarea sugerează că un procent semnificativ de avorturi au reprezentat sarcini nedorite și că întreruperile au avut loc din motive socio-economice sau din alte motive personale.
Câteva statistici despre avort au devenit disponibile după 1959.
P timp deceniului natalitatea în România a continuat să scadă, de la 24,2 la 1.000 de locuitori în 1956, cu un an înainte de liberalizarea legii avortului, la 14,3 în 1966, mai arată studiul.
De asemenea, se menționează că autoritățile române au spus că „afișe cu instrucțiuni despre contracepție au fost afișate pe scară largă în centrele de avort, iar medicii au fost obligați din punct de vedere tehnic să ofere instrucțiuni privind utilizarea metodelor contraceptive sau să sugereze inserarea unui DIU după efectuarea unui avort”.
În toamna anului 1966, Nicolae Ceaușescu abrogă Decretul 463 - cel adoptat în anul 1957...
În anii '60, avortul era unica metodă contraceptivă. Interzicerea lui a dus la apariția multor copii nedoriți. La un an după impunerea restricțiilor, rata natalității se dublase.
La începutul anilor '80, România începuse să aibă probleme economice, iar viața oamenilor ajunsese să fie mai grea decât înainte, astfel că și dorința de a avea copii era mai scăzută.
În 1985 limita de vârstă de la care se putea face un avort legal a fost ridicată de la 40 la 45 de ani, prin Decretul 411/1985.
Au fost impuse controale ginecologice periodice...
Medicii din fabrică beneficiau de salarii complete doar dacă femeile angajate atingeau cota lunară de nașteri stabilită de stat.
Femeile gravide apelau la tehnici de avort care le puneau viața în pericol.
Doctora Doina Boros a relatat pentru jurnalul Off our Backs o metodă de contracepție folosită de femeile din Transilvania: „În Transilvania exista o rată de avort mult mai mică decât în orice altă zonă a României, deoarece femeile de acolo aveau o tradiție.
După ce făceau toți copiii pe care și-i doreau, își luau verighetele de aur și le introduceau în colul uterin, unde funcționau ca sterilete...
Studiul referitor la situația natalității, prezentat lui Ceaușescu în 1966, arăta că de la liberalizarea avorturilor prin Decretul din 1957 rata natalității în mediul rural scăzuse de la 32,6% la 15%, iar numărul avorturilor la cerere ajunsese la aproape 1 milion.
În 1983 rata natalității și rata totală a fertilității erau aproximativ aceleași ca în 1966.
Una dintre consecințele acestei politici criminale au fost zecile de mii de copii abandonați de femeile care nu-i mai puteau crește.
Explozia demografică a condus la dezechilibrarea distribuției de vârstă a populației.
Potrivit UNICEF, 700 de orfelinate adăposteau în jur de 100.000 de copii.
Imediat după Revoluția din 1989, au fost abrogate Decretul 770 și 411 și a fost adoptat Decretul-Lege 1/27.12.1989, care prevedea la articolul 8 disponibilitatea la cerere a avorturilor în primele 3 luni de sarcină, doar cele terapeutice fiind permise după acest termen sau cele în cazul în care unul dintre părinți are o boală ereditară.
Dincolo de legalizarea avorturilor, vor deveni disponibile mijloacele de contracepție, anterior ilegale sub regimul ceaușist.
Cererea pentru avort era atât de mare odată cu legalizarea sa, încât, pentru a face față, clinicile primeau de la asociații partenere instrumente destinate procedurilor de aspirație vacuum manuală (MVA) și electrică (EVA).
Este estimat că spitalele făceau între 70 și 100 de avorturi pe zi în vara lui 1990 - cererea era la fel de ridicată ca în ianuarie 1990, când decretul intrase în funcție.
Datele OMS arată că, în 1990, în România au avut loc 1 milion de avorturi, de trei ori mai multe decât nașteri.
Dezincriminarea avortului a dus la reducerea mortalității materne cu până la 50% față de 1989.
În 1990, existau 83 de morți materne la 100.000 de nașteri.
Avortul era văzut de cei mai mulți ca o metodă de contracepție.
În August 1990, mai multe femei au fost oprite aleatoriu pe stradă și întrebate ce este contracepția.
În 1991, costul avorturilor a crescut de la 30 de lei (aproximativ 2 dolari la schimbul de atunci) la 500 de lei, pentru a descuraja practica.
Cu toate acestea, medicii ginecologi și-au exprimat îngrijorarea legată de această decizie, în mare parte pentru că femeile sărace nu și-ar permite procedura și ar apela la persoane necalificate medical, revenind la problemele dinainte de 1989.
Femeile care aveau resurse financiare deja făceau avort în clinici private datorită gradului mai mare de atenție și condițiilor mai sterile.
Într-un interviu, doctora Doina Boros povestește despre cum femeile din România au experiență cu avortul și îl văd ca pe o practică familiară, acestea fiind motivele pentru care îl aleg în locul contraceptivelor moderne: “în România, toate femeile sunt educate cu privire la avort...
tags: #femei #si #sarcini #nedorite #in #comunism
Postări populare:
- Informații despre secția Pediatrie II a Spitalului de Copii Cluj-Napoca
- Planșe de colorat cu biberon pentru copii: utilizări educaționale
- Algoritmul complet pentru alăptarea sugarilor: cum să adopți 4 poziții eficiente
- Descoperă povestea mamei vitrege și a fiului său vitreg în lumea dorințelor explozive
- Totul despre suzeta la sugari: recomandări și avertismente