O rusoaică a intrat în Cartea Recordurilor drept cea mai prolifică mamă. Cine este femeia care a născut 69 de copii. Valentina Vassilyeva a fost prima soție a lui Feodor Vassiliev. Unii dintre gemenii ei au murit în copilărie, lăsând-o cu 67 de copii supraviețuitori. Citește și: Povestea eroinei care a luptat cot la cot cu Avram Iancu. Valentina și-a petrecut 18 ani din viață fiind însărcinată. Mai mult, este dovedit ştiinţific că şansele de a rămâne însărcinată scad considerabil după vârsta de 40 de ani. Citește și: Compune 400 de șlagăre cântate și de Zavaidoc sau Ioana Radu.
Printre recordurile lumii, există și performanța unei femei care a fost numită cea mai prolifică mamă din lume, o rusoaică din satul Șuia care a trăit în secolul al XVIII-lea, aceasta aducând pe lume 69 de copii. Valentina Vassilyeva a avut 27 de sarcini și a născut de 16 ori gemeni, de patru ori cvadrupleți și de șapte ori tripleți. Valentina Vassilyeva deține recordul mondial pentru cei mai mulți copii născuți de o singură femeie. După moartea primului soț, femeia s-a recăsătorit și a avut un total de 69 de copii cu al doilea soț. Povestea ei a fost bine documentată și a fost verificată de Guinness World Records, făcând-o pe Valentina una dintre cele mai remarcabile și excepționale femei din istorie.
În ciuda acestui record incredibil, se știe destul de puțin despre viața și personalitatea Valentinei Vassilyeva. Se crede că familia Vassilyeva ar fi trăit în perioada anilor 1707-1782, Valentina având 27 de nașteri în intervalul 1725-1765, dintre cei 69 de copii, supraviețuind 67, Valentina decedând în jurul vârstei de 76 de ani. Despre asta au scris jurnaliștii de la BBC, titrând o publicației a epocii, „The Gentleman’s Magazine” și menționând că într-un articol publicat în respectivul ziar apărea povestea unui țăran, respectiv Feodor Vassilyev, la vremea publicării articolului, omul având 75 de ani.
- Feodor avea copii proveniți din două mariaje, respective 69 de copii în urma relației cu Valentina, plus alți 18 copii născuți de cea de-a doua soție a lui.
- „În ziua de 27 februarie 1782, o listă venită de la Mănăstirea Nikolsk arăta că un țăran din districtul Shuya, pe numele său Feodor Vassilyev, care fusese căsătorit de două ori, avea 87 de copii.
- Prima sa soție a avut 27 de nașteri, aducând pe lume 16 perechi de gemeni, 7 perechi de tripleți și 4 perechi de cvadrupleți, iar cea de-a doua nevastă a lui Feodor Vassilyev a avut 8 nașteri, aducând pe lume 6 perechi de gemeni și 2 seturi de tripleți.
„Un alt aspect adus în discuție a fost și acela conform căruia corpul unei femei are nevoie să se refacă după naștere. Ar fi avut Valentina timp să aibă 27 de sarcini în 40 de ani? Ar fi putut fi suficient de fertilă în jurul acelei vârste? S-ar putea spune că da. „Dar veți auzi ocazional de persoane însărcinate la 40 de ani. Însă capacitatea de a rămâne însărcinată scade cu fiecare sarcină, pe măsură ce travaliul succesiv afectează anatomia reproductivă a femeii.
De ce tații mai bătrâni transmit mai multe mutații genetice copiilor decât cei tineri? Trei mame cu povești diferite, dar unite de aceeași convingere - că viața este un dar - vor fi invitatele unui dialog deschis dedicat publicului larg, organizat în cadrul Lunii pentru viață 2026. Evenimentul „Mame care ne inspiră”, ediția a III-a, va avea loc joi, 19 martie, de la ora 18:30, în Sala „Iustin Moisescu” din Ansamblul Mitropolitan Iași. Intrarea este liberă și nu necesită rezervare.
Trei mame cu povești diferite, dar unite de aceeași convingere - că viața este un dar - vor fi invitatele unui dialog deschis dedicat publicului larg, organizat în cadrul Lunii pentru viață 2026. Evenimentul „Mame care ne inspiră”, ediția a III-a, va avea loc joi, 19 martie, de la ora 18:30, în Sala „Iustin Moisescu” din Ansamblul Mitropolitan Iași. În centrul întâlnirii vor fi experiențele a trei mame: Anca Balaban, Zamfira Chelba și Mihaela Vîlcu. Anca Balaban este mama a trei copii care cresc cu amintirea unui tată „plecat la Cer”. Pentru ea, „a fi mamă înseamnă cea mai profundă formă de responsabilitate și iubire. Înseamnă să crești oameni, nu doar copii. Înseamnă să fii sprijin, direcție, oglindă și, uneori, curajul lor atunci când încă nu îl au. Experiența familiei sale a fost marcată de pierdere, dar și de puterea de a merge mai departe. „Maternitatea nu ne micșorează, ci ne extinde.
Zamfira Chelba, mamă a opt copii, vorbește despre maternitate ca despre o chemare: „Pentru mine, a fi mamă este cea mai frumoasă și minunată meserie din lume. În dialog va participa și Mihaela Vîlcu, mamă a patru copii, cadru didactic postliceal și studentă în anul al IV-lea la Facultatea de Medicină din Galați, specializarea moașe. Evenimentul își propune să creeze un spațiu de întâlnire și reflecție, în care experiențele personale să devină prilej de dialog despre familie, maternitate și curajul de a primi viața.
Arhiepiscopia Iașilor, prin Departamentul Pro Vita, desfășoară programe de salvare, protejare și cultivare a vieții, din prima secundă de la concepție și până în veșnicie. Asociația „Studenți pentru Viață” - filiala Iași are ca piatră de temelie convingerea că fiecare viață sădită de Dumnezeu trebuie protejată și prețuită. Asociația are ca misiune promovarea, în mediul studențesc, a educației, a valorilor și a respectului pentru viața umană din momentul concepției până la sfârșitul ei firesc.
O femeie din SUA si-a deschis usile casei pentru a-si spune incredibila poveste si, poate, a inspira si alte femei. Jeane Biggs si sotul ei, Paul, au adoptat in ultimii 30 de ani 29 de copii. In plus, au devenit parinti biologici de cinci ori. Multi dintre copiii adoptati de cuplul din Falling Waters, West Virginia, sufera de boli grave sau dizabilitati. „Imi face placere. Aceasta este cariera mea. Familia Briggs spune ca nu are de gand sa se opreasca aici. In plus, prefera sa adopte copii mai mari, care sunt greu de plasat din familii, din cauza unor boli sau dizabilitati. Au grija de copii bolnavi de cancer, scolioza, afectiuni ale rinichiului, autism sau care au dizabilitati. Prima adoptie internationala au facut in 1985. Familia cheltuiește nu mai putin de 52.000 de dolari anual pe alimente.
„Toate secțiile de terapie funcționează deja cu deficit”E grevă generală în spitalele din țară. Szidonia Csobi are 28 de ani și a devenit mamă pentru prima dată la 16 ani. A renunțat la școală când a rămas gravidă, iar după prima sarcină au venit a doua, a treia, a patra….a șasea. Înainte de ultima naștere, când ieșea din casă să-i ducă pe unii la școală, pe alții la grădiniță, avea doi copii în cărucior, doi pe lângă ea, unul în brațe și unul în burtă. Dorința cea mare a Szidoniei este sa-i fie micuții sănătoși, să aibă un acoperiș deasupra capului și să învețe. Femeia a murit când Szidonia avea 9 ani, în urma unui infarct făcut la câteva săptămâni după ce a născut, prematur, un băiețel de 600 de grame. Copilul a supraviețuit, azi are 15 ani, însă mama s-a stins. Tatăl celor doi și-a luat lumea în cap și și-a abandonat copiii, așa că Szidonia a rămas în grija bunicii paterne, iar fratele ei, diagnosticat între timp cu autism, a ajuns în grija unchiului lor, care îl crește și acum, singur.
Meniul zilnic: bătaie de la bunicaCopilăria Szidoniei a fost marcată de sărăcie și violență. ”De când a murit mama, m-am crescut singură practic. Tata nu se interesa de mine și bunica, mama adoptivă a tatălui, mai mult mă bătea. Mâncam mâncare prin vecini și de prin gunoaie. Bătaie mâncam sigur în fiecare zi, de la bunica”. În clasa a VIII-a, când a rămas gravidă, a început un alt calvar pentru ea. ”Eu nici nu știam ce înseamnă să fii gravidă. Soțul m-a lăsat singură, zicea că nu e al lui copilul. Am făcut teste ADN și am fost internată la un centru pentru femei în Târgu Mureș, până ne-am împăcat”.
Copii bursieriAcum, cei doi îi au pe Maria (11 ani), Raluca (10 ani), Alex (8 ani), Victor (6 ani), Cristi (5 ani) și Ana (3 ani). Patru dintre ei sunt la școală, învață bine și iau burse, iar ceilalți doi sunt la grădiniță. Locuiesc cu toții într-o casă de lângă Sighișoara, din mila unui om care nu le ia chirie. Tatăl copiilor lucrează la o fabrică de airbaguri, unde câștigă 2.000 de lei/lună, și trăiesc din salariu, alocații și bursele copiilor. După ce duce copiii la grădiniță și școală, Szidonia lucrează pentru doi bătrâni și în felul acesta mai câștigă 600 de lei/ lună. La 12 ia copiii, vin acasă, mănâncă, apoi fac teme și ies la joacă. ”Mă mai pun la mintea lor și ma joc cu ei. Râdem, glumim, plângem împreună. Suntem cei mai buni prieteni”.
Când vor mai crește puțin copiii, Szidonia se va angaja cu normă întreagă. ”Nu știu ce se va alege de noi. Mergem și dormim sub pod”Marea temere a femeii este că vor rămâne fără acoperiș deasupra capului. Proprietarul casei a scos-o la vânzare încă de anul trecut, iar dacă se ivește un cumpărător familia va trebui să plece. Dacă ar fi să o cumpere ei, le-ar trebui 15.000 de euro. O avere pentru ei. Case părintești nu au, primăria nu are locuințe, așa că, deocamdată, nu au nicio soluție. ”Nu știu ce o să se aleagă de noi, mergem și dormim sub pod, dar măcar suntem împreună. De la primărie m-au întrebat cine m-a pus să fac atâția copii dacă nu am casă și mi-au zis să îi dau la stat. Dar eu nu îi las să plece de lângă mine. Numai eu știu cum i-am crescut și i-am făcut mari. Ei sunt tot aerul meu”.
A clacat de oboseală și a ajuns la perfuziiAnul trecut, ca să crească veniturile familiei și să aibă bani pentru cadouri de sărbători, s-a angajat și Szidonia într-o fabrică, dar a clacat din cauza oboselii chiar înainte de Crăciun. S-a pus pe picioare cu ajutorul perfuziilor și s-a întors la copii. ”M-a luat Salvarea de trei ori de la muncă. Lucram în trei schimburi, eram contra schimb cu soțul. Pleca unul și venea altul acasă. Copiii stăteau o oră singuri acasă până ajungeam. Veneam din schimbul de noapte, îmbracam copiii și îi duceam la școală și la grădi, veneam acasă, spăllam haine și făceam mâncare. Apoi mergeam după ei, nu-mi rămânea timp să dorm și noaptea mergeam la lucru iar”.
Mulți copii, niciun regretLumea din jur nu înțelege de ce a făcut atâția copii. Nu s-au protejat niciodată împotriva vreunei sarcini, iar de avort nici n-a vrut să audă. Acum trei ani și jumătate și-a legat totuși trompele uterine. ”Nu sunt pocăită și nu i-am făcut pentru alocații, așa cum m-au acuzat unii. Am fost criticată și chiar înjurată de multe ori de lumea asta rea. Sunt doar o femeie căreia îi plac mult copiii. Nu-mi pare rău că i-am făcut. Îmi pare rău că nu avem o casă a noastră, să dormim liniștiți noaptea, fără teama de a fi dați afară. Viața merge înainte și, poate, cu ajutoru lui Dumnezeu, o să avem. Dacă ai copii mulți, ești luată în râs. M-am obișnuit deja. Fiecare cu ale lui. Îi las să vorbească”.
„Eu nu știu cum arată un coafor pe dinăuntru”Viața cu șase copii e plină de provocări și de sacrificii. „Nu-mi aduc aminte când am dormit ultima dată opt ore, ca tot omul. Eu nu știu ce înseamnă să mai vezi și de tine, ca femeie. Nu-mi aduc aminte când am fost ultima oară la doctor, la un control. Tot ce fac și tot ce câștig se duce la copii. Dacă mă credeți, nu am timp câteodată să mă pieptăn. Eu nu știu cum arată un coafor pe dinăuntru. Câteodată îmi vine să urlu, dar mă uit la copii, mai plâng când nu mă văd ei, și-mi trece. Eu știu ce înseamnă să nu ai. Știu ce înseamnă să râdă copiii de tine la școală și multe altele. Dar așa cum pot, fac ca ei să nu fie ca mine și de aceea mă pun pe ultimul loc mereu. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că toți sunt sănătoși. Restul vin. Mai încet, dar vin, nu?
tags: #femeia #sarcina #cu #18 #copii