De vreo zece ani încoace, piesele trupei vocal-instrumentale Paraziții sunt la fel ca meciurile din Liga I: plictisitoare și submediocre, cam la nivelul din ’98. Ca trupă sau solo, oamenii au abordat constant aceleași teme mega expirate. Adică s-au lăudat cum sunt ei niște rebeli miserupiști, pentru că dau pe gât tone de alcool în scară blocului și poștesc câte-un joint cu alți bagabonți, în timp ce îi iau pe gabori la ‘șto și-și caftesc femeile, care oricum merită să primească zilnic omor. Și toate astea, într-o țară de rahat.
În urmă cu câteva zile, trupa și-a lansat ultimul album, „Lovitura de pedeapsă”. L-am ascultat, așa cum am ascultat piesele lor de prin 2005. Din reflex și nostalgia trecutului, fără așteptarea c-o să aud ceva inedit. Una din chestiile pe care Paraziții le mai făceau cât de cât OK erau dumele alea scurte din versuri. Originale și așa, aproape inteligente, cât să te facă să rânjești și să le ții minte, ca să le mai folosești în vreo discuție fără miză la beție. De data asta, nici partea de caterincă n-a ieșit. Poantele zici că-s colectate de la o gașcă de pensionari hâtri, adunați la șuetă-n fața blocului.
Mai încolo, pe piesa intitulată „Suge-o”, Ombladon își reglează ceva conturi cu rapperul DOC, cu care de ceva timp duce o bătălie-n versuri. Apoi, n-are cum să nu-ți atragă atenția refrenul de la „Mambo nr. 9”. Ăsta te face să exclami „Wow!”-ul ăla cel mai uimit posibil, pentru că n-ai fi crezut c-o să ajungă vreodată s-o dea în halul ăsta. În penultimul cântecel de pe album, „Toată lumea fumează”, cu Adi Despot, Cheloo și Ombladon parcă încearcă să-și justifice nereușitele din piesele anterioare. Și-ți spun că-i în regulă dacă nu zâmbești la versurile lor, că cică nici măcar ei nu râd din prima la propriile poante. Apropo de faza cu iarba. Și pe „Lovitura de pedeapsă”, ca-n toate albumele Paraziții, verdele e unul din motivele puternice. Asta deși iarba nu mai e de ani buni vreun subiect tabu pentru români, iar oamenii normali nu se mai laudă în fața străinilor c-au tangențe cu fumatul.
Dar lui Cheloo nu-i pasă, iar în piesa „Poliția trece” îți reamintește cât de teribilist și nebun o arde el. Hei, chiar și acum, la vârsta lui, îți vine să crezi?! Fii atent aici ce situație tare: cică după ce-l prinde un „milițică” c-a depășit viteza legală, în timp ce-și făcea de cap c-o gagică, omul recunoaște în fața judecătorului că era fumat. „Toată lumea fumează” e aproape „O stare de spirit”, scoasă în 2002. Nimic nou. Multă vorbăraie despre iarbă, pe care băieții o „cumpără, o împrumută, o combină” și-o consumă peste tot unde au chef. Pe bune, n-au niciun fel de limită. O fac „pe plajă, noaptea, la ski, la cota 2000″. Și normal că iarba merge-n combinație cu alcoolul, curvele și cu altoitul jumătății, teme uzuale-n filosofia parazită. Poate că și astea erau la modă și-nnebuneau publicul, în vremea în care componenții trupei erau mai juni.
Ah, și, dacă nu știai deja, Garda încă e nașpa rău, iar polițiștii sunt tot niște prostănaci analfabeți. Care-ți pun bețe-n roate și nu te lasă să fumezi iarbă, să bei până te faci muci și să-ți bați femeia. Albumul conține și plasare de mesaje dure pentru hip-hopperii românii care au avut divergențe cu Paraziții în ultima vreme. Ideea e așa: ăștia-s niște novici netalentați, care habar n-au cum stă treaba cu hip-hopul adevărat. Contrele astea între rapperi sunt de înțeles, până la urmă ele-s sarea și piperul genului. Da’ parcă de la niște tipi care au vreo două zeci de ani în industria asta te-ai aștepta la mai mult decât niște înjurături „puse cap la cap”.
O să găsești și-o mică contradicție prin versuri. Oamenii spun că n-au chef să se certe cu „băiețeii din hip-hop”, însă îi fac albie de porci pe vreo câteva piese. Ceva gen disputa celebră dintre Gigi Becali și Mitică Dragomir, care s-au certat fără jigniri: „El m-a făcut oligofren, eu l-am făcut zdreanță, dar nu ne-am insultat”. În piesa „Suge-o”, Cheloo îți dă impresia că i-au murit lăudătorii. Iar pe „Cântec de leagăn”, te lovești cam de același tipar. Cu mențiunea că rapperii netalentați sunt, acum, și „poponari”, iar fanii lor sunt copilași necopți. Și asta e haios, pentru că muzica din ultimii ani a Paraziților a schimbat puțin baza lor de fani. Aia mai vechi au făcut ceva pași în spate, iar versurile astea teribiliste, cu conținut explicit neșlefuit, au prins la puștii care încă se udă când aud câteva înjurături repăite cu sete. Nu-i ceva nou.
Se știe de multă vreme că misoginismul, homofobia și rasismul sunt subiecte curente în versurile Paraziții. Albumul ăsta doar îți confirmă ce știai deja. Spre exemplu, pe piesa „Adevărul doare”, ai versul ăsta. Ca de obicei, și pe albumul „Lovitura de pedeapsă” femeile sunt luate la ochi și la rost. Știi povestea: în viziunea parazită, femeile sunt ceva creaturi inferioare și trebuie să suporte toanele masculilor paranoici și violenți. Așa-i și-n 2016. O să găsești același mesaj pe care îl auzi și într-un birt de la periferie. Sigur, e evident că lumea n-are pretenția s-audă versuri corecte politic de la Paraziții. Dar parcă ai vrea să-i vezi că diversifică și ei programul. Așa, măcar să-ncerce să-ți arate că nu-s niște băiețași aproape de pensie, blocați pe ideile din urmă cu vreo două decenii. Probabil că asta-i singura chestie de pe albumul ăsta despre care poți spune că e în concordanță cu secolul nostru. Sigur, e doar o nimereală norocoasă, nu vreun moment de adaptare la prezent. Că subiectul e tot unul vechi, folosit la greu și-n toate albumele precedente. Până și tiparul e același: prin puhoiul de piese despre iarbă, alcool și curve, se strecoară și câteva melodioare cu tentă socială. Una peste alta, discul ăsta poate fi considerat un fel de protest al pensionarilor. Dar e special. De data asta, Cheloo și Ombladon au reușit să atingă limita aia de jos. Iar asta e OK, pentru că, pentru prima oară în ultimul deceniu, poți să fii convins că următorul lor album chiar n-are cum să fie mai prost ca ăsta.
Câteva observații despre contextul discului
- Există o continuitate tematică: iarbă, alcool, femei „de pe plajă” și un limbaj violent sau vulgar, ceea ce demonstrează o linie narativă consacrată.
- Antagonismele cu alți rapperi români sunt aduse în prim-plan ca parte a unei replici „sare și piper” a scenei, nu ca o reconstrucție stilistică solidă.
- Primele două decenii ale trupei marchează o tranziție unde fanii tineri au fost atrași de versuri provocatoare, iar cei mai vechi se așteptau la altceva.
Albumul „Lovitura de pedeapsă” poate fi văzut ca un moment de protest al pensionarilor, dar cu un risc clar: repetabilitatea formulării și lipsa unei orientări clare spre modernitate. În plus, mesajele misogine și narativele despre violență rămân dominante, iar aceasta poate afecta percepția publicului asupra relevanței Paraziților în contextul societății actuale. Totuși, există și observații ironice despre mersul scenei: „Suge-o” pare să fi strâns atenția printr-o formulare provocatoare, în timp ce „Toată lumea fumează” reamintește vechiul ton al trupei, adaptat la prezentul nedefinit.
DOC vs Ombladon – Cel mai BUN DISS? | ISTORIA BEEF-URILOR
Analiza indică o dualitate: pe de o parte, o încercare de a comenta realitatea socială printr-un „sprinter” de replici dure, iar pe altă parte, o repetare a imaginilor despre violență, sex și alcool. Versurile „Adevărul doare” scot în evidență poziționarea clasistă și misogină, iar mesajele devin un reflex al unei tradiții britanice de hip-hop transpusă în context românesc.
În concluzie, discul „Lovitura de pedeapsă” poate fi perceput ca o oglindă a unei generații din Paraziții, în care încercările de alterare sau modernizare sunt limitate de un tipar narativ vechi, dar provocator în mod constant. Pentru ascultătorii fideli, materialul poate oferi un motiv să retrăiască nostalgia anilor trecuți, în timp ce noii fani întâlnesc un horizon complicat, încă netulburat de o reformă autentică a discursului.
tags: #femeia #ta #e #gravida #din #nou
Postări populare:
- Ginecologi de încredere din Iași pentru histerectomie
- Vatra Dornei Spitalul Municipal: servicii de maternitate și perspective de dezvoltare
- Drepturile angajatelor privind concediile medicale și medicina muncii
- Implicatii fiscale ale concediului de risc maternal în situații mixte (Salariat + PFA)
- Ginecologie la Spitalul Județean Baia Mare