Din cauza exploatării incorecte, solurile ajung să își piardă fertilitatea, iar bonitatea este un termen pe care fermierii îl folosesc pentru a descrie starea de fertilitate a terenului. Fertilitatea terenului agricol se măsoară prin metoda bonitării, iar în terenurile înțelenite cantitatea de râme și organisme poate crește de patru ori. Solurile din Ucraina se împart în nisipoase, lutoase și argiloase, cu particularități ce influențează culturile și practicile agricole. Humusul de tip mull se naște în ogoare prin descompunerea organică în condiții aerobe, favorizând structura glomerurală care reține apa accesibilă plantelor și încălzește solul.
Tipuri de sol, proprietăți și structură
Structura solului poate fi bulgăroasă (agregate nestructurate) sau glomerurală (agregate structurate). Solul poate suferi erozuni hidrică sau eoliană. Amelioarea funciară implică două mari categorii de lucrări, în timp ce cunoașterea solului ar trebui să fie o practică obișnuită pentru fiecare fermier, deoarece fiecare sol este diferit chiar și în interiorul aceleiași gospodării. Solurile umede nu se lucrează, în special cele grele, vulnerabile la degradarea structurii. Este important să folosim mașinile potrivite și să avem grijă de anvelopele tractorului/mașinilor. Solul se lucrează cât mai puțin posibil, iar lucrarea de-a lungul pantei este exclusă. Hay alternative pentru condiționarea, uscarea și depozitarea recoltei includ spații și instalații speciale, dar și gestionarea bolilor și dăunătorilor specifici fiecărei culturi.
Esența rotației culturilor constă în plantarea culturilor perene și anuale la locul inițial, abia peste 5 ani. Îngrășămințele organice nu trebuie uitate: gunoiul de grajd este considerat un îngrășământ complex, fiind deseori un amestec de bălegar și materii vegetale. Utilizarea râmelor de California este eficientă deși nu foarte răspândită, având avantajul duratei lungi de viață. Râmele sunt creatorii solurilor agricole fertile, iar curățirea mașinilor agricole la schimbarea lanului contribuie la controlul buruienilor în fermele ecologice.
Compoziția chimică și umiditatea solului
Fertilitatea solului se referă la capacitatea solului de a furniza nutrienți esențiali plantelor pentru creștere. Solul este format din 45% sare inorganică, 25% aer, 25% apă și 5% materie organică, iar un sol fertil este acel amestec echilibrat al acestor componente. Scara pH-ului variază de la 0 la 14; nu există un pH unic pentru toate culturile, fiecare plante având propriul interval optim. PH-ul indică aciditatea sau alcalinitatea solului și estimează populația ionilor de hidrogen (H+). Materiile organice conțin substanțe biodegradabile necesare ciclului de creștere. Conținutul de umiditate se referă la cantitatea de apă din sol; nu toată apa absorbită este accesibilă plantei, iar un nivel optim de umiditate facilitează accesul la nutrienți. Disponibilitatea nutrienților poate influența în sens negativ alți nutrienți, adică mai mult dintr-un element poate reduce disponibilitatea altora.
Proprietăți fizice, porozitate și CEC
Densitatea solului măsoară grosimea și variază în funcție de tipul de sol; solurile foarte compactate afectează creșterea rădăcinilor și absorbția nutrienților. Densitatea mare indică porozitatea scăzută, ceea ce poate rezulta din politici precum aratul sau pășunatul. Capacitatea de schimb de citări (CEC) explică reținerea nutrienților; solurile cu conținut scăzut de argilă pot pierde nutrienți prin levigare, în timp ce CEC ridicat favorizează păstrarea ionilor nutritivi. Metode organice precum rotația culturilor, lăsarea în urmă a tufișurilor, agricultură fără arătură, culturile de acoperire, folosirea gunoiului de grajd și controlul buruienilor contribuie la îmbunătățirea solului.
Metode și practici pentru îmbunătățire
- Mulcire: acoperirea solului cu frunze sau alte materiale organice ajută la reținerea umidității și la reducerea eroziunii.
- Culturi de acoperire: aerarea solului și descompunerea frunzelor furnizează nutrienți.
- Ararea excesivă: expune straturile inferioare, provocând evaporarea apei și eroziune, scăzând fertilitatea.
- Analiza solului: înțelegerea nutrienților necesari este esențială pentru managementul fertilizării.
- Rotația culturilor: ciclu cronologic pe mai mulți ani, cu îmbunătățire a biodiversității și habitatelor; dezavantajul este timpul necesar pentru rezultate.
- Îngrășămintele: există variante organice și anorganice; mituri despre cantitatea de îngrășăminte sunt demontate, iar soluțiile ecologice oferă beneficii pentru structură și proprietățile solului.
- Monitorizarea cu instrumente moderne: analiza solului bazată pe cloud și aplicații ca GeoPard pot ajuta la bioprospectare, identificând zonele cele mai potrivite pentru culturi, copaci sau plante decorative.
Definiții și concepte esențiale
Fertilitatea solului este determinată de conținutul de humus, permeabilitatea la aer și umiditate, precum și de prezența nutrienților esențiali precum azotul, fosforul, potasiul, zincul și borul. Humusul contribuie la structura solului, stocarea apei și încălzirea acesteia, facilitând un mediu propice vieții microbiene. Componentele principale ale solului din Ucraina includ nisipul, mâlul și argila, iar amestecul lor definește tipul de sol: nisipoase, lutoase, argiloase, precum și soluri mixte. Solurile podzolice, cenușii de pădure, Cernoziom, soluri castanii și altele variază în funcție de conținutul de humus, structură, capacitatea de retenție a apei și nivelul de nutriție disponibilă.
Testarea și monitorizarea solului
Există teste simple pentru a determina proprietățile solului, iar după identificarea tipului de sol, agricultorii pot alege îngrășăminte și instrumente adecvate. Aciditatea excesivă sau mediul prea alcalin dăunează majorității culturilor. În Ucraina, pH-ul mediu este în jur de 6,2, dar este necesară analiză pe fiecare parcelă pentru recomandări precise. Hârtia de turnesol poate oferi indicii privind conținutul nutrițional, inclusiv fosfor, potasiu și azot, ajutând la formularea unei strategii de fertilizare optimă. Tehnologiile moderne au extins semnificativ opțiunile disponibile pentru îmbunătățirea solului, iar într-un context economic, serviciile ca WEAGRO facilitează contracte avantajoase între furnizori și cumpărători cu plată amânată.
Rolul fertilității solului în producția agricolă
Starea și fertilitatea solurilor influențează direct volumul recoltei viitoare. Solul este baza tuturor resurselor agro-ecosisteme, iar conservarea biodiversității și menținerea structurii și nutriției sunt cruciale pentru dezvoltarea durabilă a fermei. O analiză detaliată a tipurilor, varietăților și metodelor de îmbunătățire a calității solurilor este utilă pentru agricultori, permițând optimizarea costurilor și creșterea productivității. Înțelegerea tipurilor de sol dintr-o parcelă și alegerea culturilor potrivite sunt pași fundamentali pentru asigurarea fertilității pe termen lung.
Concluzii practice pentru fermieri
1. Cunoaște-ți solul: fiecare parcelă are particularități, iar o analiză detaliată este esențială pentru decizii corecte privind fertilizarea și pregătirea terenului. 2. Folosește mulcire și culturi de acoperire pentru a reduce evaporarea apei, a îmbunătăți structura și a susține biodiversitatea. 3. Integrează rotația culturilor cu o perioadă de așteptare realistă pentru rezultate clare, iar când e nevoie, optează pentru soluții organice sau ecologice pentru îmbunătățire treptată a solului. 4. Evaluează în mod regulat pH-ul și nutrienții din sol, folosind instrumente de analiză moderne pentru a adapta fertilizarea la cerințele culturilor.
FERTILITATEA SOLULUI
tags: #fertilitatea #solului #ppt