Fertilitatea solului este un factor cheie pentru dezvoltarea culturilor și afectează randamentul acestora. Solul fertil este un mediu ideal pentru cultivarea culturilor, datorită conținutului său suficient sau ridicat de micro- și macroelemente valoroase, care stimulează vitalitatea plantelor pe parcursul întregului ciclu de dezvoltare. Importanța fertilității solului nu poate fi exagerată. Cu toate acestea, recolte mari pot fi obținute și din câmpurile epuizate folosind metode de management adecvate. În special, aplicarea îngrășămintelor și utilizarea metodelor ecologice de cultivare pe câmp ajută la restabilirea fertilității solului.
Ce este Fertilitatea Solului și de ce contează?
Fertilitatea solului este capacitatea sa de a crea condiții chimice, fizice și biologice favorabile, precum și de a oferi toți nutrienții necesari pentru cultivarea culturilor. Este necesar să înțelegem că mineralele nu servesc ca hrană pentru plante (deoarece organismele vii însele le produc prin procesul de fotosinteză). Fertilitatea determină capacitatea solului de a reține nutrienții și de a le furniza plantelor.
Factorii care Influentează Fertilitatea Solului
Fertilitatea câmpurilor este influențată atât de factori direcți, cât și indirecți. Factorii direcți includ conținutul de materie organică, saturația umidității și aerarea (permeabilitatea aerului). Factorii indirecți de fertilitate sunt gradul de activitate al microorganismelor din sol, metodele de prelucrare și multe altele.
Conținutul de Humus
Fertilitatea solului depinde direct de cantitatea de humus. Humusul conține nutrienți, în special azot și fosfor, esențiali pentru majoritatea plantelor. Humusul crește fertilitatea câmpurilor. Solurile bogate în humus sunt cele mai potrivite pentru culturile în creștere, deoarece humusul creează un microclimat optim pentru creșterea și dezvoltarea lor - cu temperaturi favorabile, umiditate suficientă și aer.
Textura și Compoziția Minerală a Solului
Dimensiunile particulelor și raportul lor determină textura solului. Solul cu particule fine, și anume argila, are o structură densă care favorizează acumularea de nutrienți. Capacitatea solului de a acumula nutrienți poate fi determinată de conținutul său mineral, care ajută la stabilizarea materiei organice și la stimularea activității microbiotei.
Loam este considerat cel mai fertil, ale cărui proprietăți chimice și fizice favorabile sunt determinate de raportul optim de argilă, nisip și nămol. În același timp, argila este cea mai bogată în humus.
pH-ul Solului
Valorile pH-ului determină alcalinitatea sau aciditatea câmpurilor, care la rândul lor afectează dacă plantele pot primi nutrienții necesari în cantități suficiente. Pentru majoritatea culturilor, este preferat un interval de pH de la 6,5 la 7,5.
Saturația cu Umiditate și Aerarea
Deoarece plantele obțin nutrienți direct din apă și nu din faza solidă a solului, fertilitatea solului depinde în mare măsură de cantitatea de umiditate din acesta. Permeabilitatea solului la aer este unul dintre cei mai importanți factori în asigurarea fertilității câmpului și se realizează printr-o aerare eficientă. Datorită aerării, oxigenul necesar dezvoltării plantelor este furnizat rădăcinilor plantelor.
În câmpurile alcaline cu valori ale pH-ului peste 7,5-8, plantele nu primesc majoritatea microelementelor, iar aciditatea solului favorizează acumularea de metale grele în acesta și reduce absorbția (absorbția) fosforului.
Temperatura Solului
Fertilitatea solului este afectată și de temperatura acestuia, care determină gradul de activitate al bacteriilor benefice, posibilitatea și viteza de dizolvare a nutrienților, precum și absorbția acestora de către plante. Pentru majoritatea plantelor, temperatura optimă a solului este între 18 și 24°C.
Microorganismele din Sol
Biota solului este foarte diversă: virușii, bacteriile, ciupercile și lichenii trăiesc la suprafața solului și în stratul subsolului. Microorganismele pot fi atât agenți patogeni ai plantelor, cât și pot promova creșterea acestora. Fertilitatea solului depinde de cantitatea de microfloră benefică. Ce strat de sol îi determină fertilitatea? Stratul superior (arabil) are o importanță decisivă.
Cum se Determină Fertilitatea Solului?
Pentru a afla calitatea solului și a evalua productivitatea acestuia, este necesar să îl analizați. Ca urmare a analizei solului, fermierul va primi date despre compoziția solului și tipul acestuia, conținutul de minerale (de exemplu, azot, potasiu, fosfor), nivelul pH-ului și alți indicatori. De ce este important să vă testați fertilitatea solului? În primul rând, analiza fertilității solului relevă deficiențe și absențe de nutrienți esențiali. De asemenea, trebuie amintit că diferitele tipuri de sol diferă în raportul dintre microelemente. În același timp, fiecare cultură are propriile nevoi de microelemente.
Cauzele și Consecințele Scăderii Fertilității Solului
O scădere a fertilității câmpurilor are loc atunci când cantitatea de nutrienți extrasă din sol depășește cantitatea furnizată. În acest caz, plantele extrag nutrienții din rezervele solului. Cauzele pot include:
- Utilizarea îngrășămintelor fără a ține cont de specificul terenului;
- Sistem agricol incorect;
- Cultivarea continuă a culturilor;
- Tratarea intensivă a solului;
- Monocultură;
- Îndepărtarea completă a reziduurilor vegetale;
- Eroziunea solului și degradarea terenurilor;
- Climă nefavorabilă și condiții meteorologice extreme.
Pierderea fertilității solului afectează foarte mult nu numai producția agricolă, ci și ecosistemele din jur.
Cum Poți Crește Fertilitatea Solului?
Chiar și câmpurile fertile se epuizează în timp, așa că fertilitatea nu trebuie doar menținută, ci și crescută. Practicile agricole precum rotația culturilor, fertilizarea, plantarea mixtă, semănatul de gunoi verzi, mulcirea, lăsarea câmpului în pârghie etc. Viermele, ciupercile benefice, bacteriile și organismele unicelulare protozoare care se găsesc în stratul subsolului și procesează reziduurile organice sau parazitează microorganismele dăunătoare au un efect benefic asupra sănătății câmpurilor.
Rotația Culturilor
Cultivarea acelorași culturi an de an pe același câmp reduce productivitatea acestuia, deoarece astfel de practici agricole duc la epuizarea anumitor elemente chimice. Această problemă poate fi rezolvată eficient prin practicarea rotației culturilor. O secvență de rotație a culturilor selectată în mod corespunzător ajută nu numai la încetinirea epuizării solului, ci și la îmbunătățirea fertilității terenurilor agricole.
Îngrășămintele Organice și Naturale
Utilizarea îngrășămintelor naturale și organice este o modalitate eficientă de îmbunătățire a calității solului. Gunoiul de grajd, compostul și reziduurile vegetale oferă solului nutrienți valoroși, susținând procesele biologice care sunt cheia fertilității sale. Îngrășămintele organice sunt sigure și prietenoase cu mediul, deoarece sunt fabricate din substanțe naturale (organice) precum gunoiul de grajd și compostul. Îngrășămintele organice ajută la restabilirea fertilității solului pe termen lung. Dezavantajul îngrășămintelor organice este că nu sunt solubile în apă, eliberarea nutrienților din acestea are loc destul de lent, iar transformarea într-o formă acceptabilă pentru plante depinde de activitatea microorganismelor.
Semănatul de Gunoi Verzi
Îngrășământul verde formează o acoperire de vegetație pe câmp și astfel previne eroziunea și, de asemenea, reține umiditatea. Cu toate acestea, beneficiile gunoiului de grajd verzi nu stau numai în aceasta - ele sunt numite și îngrășăminte verzi. Cu ajutorul gunoiului verde, puteți crește fertilitatea solului, deoarece îl îmbogățesc cu azot, fosfor, potasiu și conțin mult amidon și proteine.
Aplicarea Îngrășămintelor Sintetice (Chimice)
Îngrășămintele sintetice (chimice) sunt un produs al industriei chimice. Îngrășămintele de acest tip se dizolvă rapid în apă și sunt la fel de repede absorbite de plante, astfel încât efectul lor este vizibil imediat după aplicare. În același timp, utilizarea excesivă a îngrășămintelor chimice poate dăuna culturilor, sănătății lucrătorilor de pe câmp și mediului, deoarece compușii sintetici sunt spălați în corpurile de apă, ceea ce duce la poluarea acestora.
Efectul maxim al aplicării îngrășămintelor este determinat nu numai de cantitatea acestora, ci și de momentul hrănirii. În diferite etape ale muncii de câmp este necesară utilizarea diferitelor tipuri de îngrășăminte. Îngrășămintele organice se aplică cel mai bine în toamnă pentru a oferi timp suficient pentru a se coace și a elibera nutrienții.
Calarea Solului
Solurile acide reprezintă o provocare pentru mulți fermieri. Pentru a contracara această problemă, merită să vă calim în mod regulat. Acest tratament se efectuează cel mai bine toamna sau iarna, când umiditatea favorizează dizolvarea uniformă a calciului și pătrunderea acestuia în sol. Menținerea pH-ului adecvat este un factor cheie care afectează capacitatea solului de a absorbi substanțele nutritive și, prin urmare, creșterea plantelor.
Lucrarea Optimă a Solului
Selectarea tehnicilor de cultivare adecvate este, de asemenea, crucială pentru sănătatea solului. În zilele noastre, tot mai mulți fermieri decid să o facă cultivare fără lamă, care implică perturbarea minimă a structurii solului. Această metodă de cultivare reduce eroziunea, îmbunătățește retenția de apă și favorizează dezvoltarea materiei organice.
Neutrosol 9: Un Amendament pentru Solurileacide
Neutrosol 9 este un amendament natural al solului pe bază de Carbonat de Calciu (CaCO₃ >97%). Dezvoltat special pentru agricultură, este compus din minerale naturale și este conceput pentru neutralizarea și echilibrarea structurii solurilor acide. Neutrosol 9 este autorizat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și certificat de către CERES GmbH pentru utilizare în agricultura ecologică. Un sol cu pH echilibrat este fundamentul unor culturi sustenabile. Neutrosol 9 poate fi aplicat toamna și primăvara în timpul vegetației, înainte de arat sau înaintea altor activități de pregătire a solului.
Factorii Agrochimici și Hidrofizici ai Fertilității Solului
Fertilitatea este o caracteristică foarte complexă a solului care se bazează pe 4 grupe de factori cu 20 indicatori ai fertilității solului. Aceștia includ:
I. Grupa Factorilor Agrofizici
- Grosimea profilului util de sol: Favorabilă peste 80-100 cm.
- Volumul edafic util: Orizontul de humus favorabil peste 60 cm.
- Textura solului: Cea mai favorabilă este cea lutoasă, lutonisipoasă.
- Structura solului: Cea mai favorabilă este structura glomerulară, cu peste 55% agregate hidrostabile.
- Porozitatea solului: Nivelul optim este de 48-60% (porozitate capilară 30-36%, necapilară 18-24%).
- Tasarea și compactarea solului: Fenomene nedorite, în special pe solurile grele.
- Rezistența la penetrare: Variază în funcție de textură și structură.
II. Grupa Factorilor Hidrofizici
- Mișcarea apei în sol: Datorită forțelor gravitaționale, capilare și de sugere.
- Permeabilitatea solului: Insuficientă sub 3 cm/oră, bună la 7-10 cm/oră.
- Capacitatea de reținere a apei: Mică la 300-500 mm, mare la 900-1200 mm.
- Ascensiunea capilară a apei freatice: Favorabilă dacă apa freatică nu are conținut ridicat de săruri.
Înțelegerea fertilității solului: 17 nutrienți esențiali pentru creșterea plantelor 🌱 | Spring Scientific
Analiza Agrochimică a Solului
Analizele agrochimice de sol testează indicatorii reprezentativi de caracterizare a stării de fertilitate în scopul evaluării acestei însușiri de bază a solului, cu obiective teoretice de monitorizare și control, dar și cu scopul practic de diversificare și fundamentare a măsurilor de intervenție agrochimică (mai ales amendare și fertilizare) pentru menținerea, sporirea, dar și refacerea fertilității.
Metodele de control a fertilității solului nu sunt simple acte tehnice de rutină sau o cercetare unilaterală a stării momentane de aprovizionare a solului cu anumite elemente cu caracter fertilizant, ci aceste mijloace de cercetare și investigare formează un complex de metode, ce vizează atât analizele de sol, pe cele de plantă, o testare riguroasă a fertilității prin experiențe cu îngrășăminte și amendamente, ca și executarea acestor teste agrochimice de soluri și plante în mod periodic și sistematic, prin cartarea agrochimică.
Analiza solului trebuie să pună în evidență rezerva potențială a acestuia în diferite elemente, ca și rezerva momentană, precum și ritmul de eliberare a acestora din rezerva solului. Analiza solului singură nu este suficientă, întrucât ea nu poate evidenția viteza de pătrundere a elementelor nutritive în plante, fapt pentru care ea trebuie corelată cu analiza chimică a plantei.
Faze ale Cartării Agrochimice
- Faza pregătitoare: Contactarea fermierilor, procurarea bazei materiale (sonde, cutii pentru probe, hărți topopedologice).
- Faza de teren: Împărțirea terenului în unități analitice (parcele agrochimice), recoltarea probelor medii agrochimice.
- Faza de laborator: Condiționarea probelor (uscare, curățare, mojarare) și efectuarea analizelor agrochimice (pH, aciditate, carbonați, săruri solubile, humus, potasiu asimilabil etc.).
- Faza de birou: Înscrierea rezultatelor, alcătuirea cartogramelor agrochimice, interpretarea rezultatelor, stabilirea planului de fertilizare și amendare.
Analizele agrochimice de sol se încadrează și corelează ca un subsistem al celui global (fizic, chimic, microbiologic) de testare a fertilității solurilor ordonate și dirijate după mai multe obiective și scopuri: aprecierea stării de reacție (după pH), determinarea conținutului de humus și elemente chimice nutritive, evaluarea cantitativă și sortimentală a nutrienților și adaptarea acestora la necesarul producțiilor de biomasă, optimizarea agrochimică a regimului acestor elemente în sistemul sol-plantă.
tags: #fertilitatea #solului #valori #de #referinta