Comuna Ianca, situată în județul Olt, regiunea istorică Oltenia, România, este compusă din două sate: Ianca și Potelu.
Comuna Ianca se află într-o zonă de câmpie, caracteristică pentru partea vestică a Câmpiei Române, ceea ce îi conferă un relief plat, ideal pentru practicarea agriculturii.
Activitatea agricolă reprezintă ocupația principală a locuitorilor din această zonă, cultura cerealelor, legumelor și creșterea animalelor fiind la ordinea zilei.
Contextul geografic și pedologic al județului Olt
Județul Olt, în care se află Ianca, este recunoscut pentru solurile fertile și pentru oportunitățile dezvoltate în domeniul agricol.
Judeţul Olt se află în partea de Sud a României, în bazinul inferior al râului Olt, pe stânga fluviului Dunărea, la graniţa cu Bulgaria. Suprafaţa sa este de 5 498 km², reprezentând 2,30% din suprafaţa ţării.
Relieful predominant de câmpie (67% din suprafaţa judeţului Olt) aparţine sectorului central-vestic al Câmpiei Române. Zona de câmpie este acoperită în cea mai mare parte cu depozite loessoide, pe care s-au format diferite tipuri de cernoziomuri, considerate cele mai fertile soluri ale judeţului Olt, propice culturilor agricole.
Solurile cu textură grosieră (ușoară) ocupă 15,320 ha (4% din total) în partea de S-V a judeţului Olt, în zona localității Ianca, precum și pe suprafețe mai restrânse în luncile principalelor cursuri de apă.
Factorii care influențează fertilitatea solului în comuna Ianca
Conținutul solului în humus determină gradul de fertilitate al acestuia.
În județul Olt, se constată o scădere a conținutului de humus. Acest fenomen este explicat prin faptul că fertilizările organice (gunoi de grajd) se realizează pe suprafețe din ce în ce mai mici. În același timp, practica arderii miriștilor și a cerealelor păioase s-a extins foarte mult, lipsind astfel solul de materia organică necesară formării humusului.
O cauză colaterală a scăderii cantității de humus din sol o constituie și reducerea drastică a dozelor de îngrășăminte chimice aplicate plantelor de cultură. Aceasta se datorează atât scăderii puterii economico-financiare a agricultorilor, cât și folosirii unilaterale a anumitor îngrășăminte chimice, în special cele pe bază de azot.
La nivelul județului Olt, aproximativ 102441,38 ha de teren agricol sunt afectate negativ, într-o măsură mai mare sau mai mică, de degradarea solului: eroziune, sărăturare, alunecări de teren, exces de umiditate.
Suprafața de 75296 ha amenajată cu lucrări de desecare, din care pe 14.445 ha eliminarea excesului de umiditate se asigură prin pompare, se află în incinta îndiguită Dăbuleni-Potelu-Corabia. În această zonă, funcționarea stațiilor de pompare și întreținerea canalelor principale colectoare sunt asigurate în mod continuu.
Clasificarea terenurilor agricole după clase de calitate
Clasificarea terenurilor agricole din județul Olt, conform datelor, indică următoarea distribuție a claselor de calitate pentru categoria arabil:
- Terenurile aparținând clasei I se întâlnesc în zona centrală a județului.
- Terenurile aparținând clasei a II-a se întâlnesc în zona centrală a județului.
- Terenurile aparținând clasei a III-a pentru categoria arabil se întâlnesc în zona centrală a județului, fiind aproximativ delimitate la S de aliniamentul Voineasa - Brâncoveni - Schitu - Tufeni, iar în partea de N de șoseaua națională (DN Pitești - Drăgănești).
- Terenurile aparținând clasei a IV-a pentru arabil se găsesc în partea de N a județului, pe arii mai restrânse întâlnindu-se și în zona ocupată cu soluri de clasa a III-a, precum și în zona joasă a Lunii Dunării.
- Terenurile aparținând clasei a V-a pentru arabil se întâlnesc pe suprafețe dispersate, cu precădere în zona nordică a județului, în perimetrul ocupat de zona a IV-a, dar și în cel al zonei a III-a.
Factorii naturali și antropici ai fertilității
Oltul este traversat de râuri importante precum Oltul și Dunărea, care aduc beneficii atât agriculturii, cât și vieții rurale prin resursele de apă și posibilitățile de pescuit.
Clima temperat-continentală, cu o nuanță mai umedă în partea de Nord a județului Olt și un caracter mai arid în Sud, influențează activitatea agricolă.
Vegetația naturală, înlocuită în cea mai mare parte de culturi agricole, aparține zonelor silvostepei și cereto-gârnițetelor. Zona de silvostepă, extinsă în partea centrală și de Sud a județului Olt, mai păstrează pe alocuri păduri răzlețe de stejar brumăriu sau stejar pufos.
Fauna specifică regiunilor de câmpie și de deal include elemente variate, adaptate biotopurilor de pajiști, de pădure și acvatice.
Ce este conservarea solului? Tipuri de conservare a solului
Cele mai vechi urme de locuire atestă prezența omului pe aceste meleaguri încă din Paleoliticul inferior. Epoca neolitică, Epoca bronzului și Epoca fierului sunt bine reprezentate prin vestigiile unor așezări și descoperiri arheologice.
În urma primului război daco-roman, romanii au anexat partea de Est a Olteniei, construind numeroase castre, așezări rurale și urbane, precum și drumuri pietruite.
Conexiunea istorică a zonei cu diverse evenimente majore, de la cucerirea romană la revoluțiile și unificările naționale, a marcat evoluția socio-economică, inclusiv practicile agricole.
Revoluția lui Tudor Vladimirescu, izbucnită în 1821, a ridicat la luptă întreaga Oltenie, locuitorii satelor și orașelor județului Olt jurând credință acestuia.
Un ecou deosebit în rândul populației de pe teritoriul județului Olt l-au avut și Revoluția de la 1848, actul Unirii Țării Românești cu Moldova în 1859, proclamarea Independenței de stat a României la 9 mai 1877, Răscoala țărănească din 1907, luptele din timpul celor două războaie mondiale, Marea Unire din 1 decembrie 1918, războiul antihitlerist.
Solurile sărace și foarte sărace (sub 2% humus) se întâlnesc în 11 comune, în timp ce soluri bine aprovizionate (peste 3% humus) se găsesc într-o singură comună. Această situație subliniază necesitatea unor măsuri de ameliorare și fertilizare.
Remedierea deficiențelor solurilor podzolice și acide se face prin aplicarea amendamentelor calcaroase, afânări adânci, fertilizări organice și asolamente specifice.
Suprafețele afectate de alunecări de teren, în cea mai mare parte stabilizate, se întâlnesc în partea de Nord și Vest a județului. Măsurile speciale de combatere includ lucrări de amenajare a versanților, împăduriri cu rol de protecție și captarea izvoarelor de coastă.
Terenurile afectate de eroziunea de suprafață (aproape 6881 ha) și eroziunea de adâncime (6000 ha) se află situate în zona nisipurilor mobile Ianca, Potelu, Ștefan cel Mare.
Combaterea excesului de umiditate stagnantă se poate realiza prin amenajarea de șanțuri și rigole de scurgere a apei în exces, drenaj, modelarea terenului și afânare adâncă.
Comuna Ianca, prin specificul său geografic și pedologic, beneficiază de condiții favorabile agriculturii datorită reliefului de câmpie și prezenței solurilor fertile, în special cernoziomuri. Cu toate acestea, practicile agricole necorespunzătoare și factorii de mediu pot duce la degradarea solului, necesitând măsuri de conservare și ameliorare pentru a menține și spori fertilitatea terenurilor pe termen lung.
tags: #fertilitatea #terenului #in #comuna #ianca #judetul