Infertilitatea afectează în medie 4 din 10 cupluri, iar numărul celor care se confruntă cu această problemă crește de la an la an. Aceasta se definește drept imposibilitatea de a obține o sarcină, timp de 12 luni, atunci când există contact sexual regulat, neprotejat, la vârsta de sub 35 ani, sau 6 luni la vârsta de peste 35 ani. Ce este fertilizarea in vitro (FIV)? Fertilizarea in vitro este o procedură de reproducere asistată medicală care constă în fecundarea ovulului femeii cu spermatozoidul bărbatului în afara corpului, într-un laborator specializat. Diferența între inseminarea intrauterină și fertilizarea in vitro Inseminarea intrauterină și fertilizarea in vitro sunt două proceduri de reproducere umană asistată medicală care pot ajuta cuplurile care nu pot concepe pe cale natural. Inseminarea intrauterină (IUI) este o procedură mai simplă și mai puțin costisitoare, care constă în injectarea unui concentrat de spermatozoizi direct în uterul femeii, în jurul perioadei ovulatorii. Spermatozoizii trebuie să înnoate până la trompele uterine, unde pot întâlni și fecunda un ovul eliberat de ovar. Fecundarea are loc pe cale naturală. Fertilizarea in vitro (FIV) este o procedură mai complexă, care constă în recoltarea ovocitelor mature din ovarele femeii și combinarea lor cu spermatozoizii într-un mediu de cultură, în afara corpului, într-un laborator specializat. Fecundarea are loc pe cale artificială, în afara corpului femeii. Ovulele fecundate devin embrioni și sunt transferați în uterul femeii după câteva zile de dezvoltare. Cum se desfășoară fertilizarea in vitro Procesul FIV presupune mai mulți pași de evaluare și de tratament, care se pot întinde pe o perioadă mai lungă de timp. Ambii parteneri ai cuplului vor efectua o serie de analize pentru a determina natura infertilității. Cu ajutorul tratamentelor hormonale, ovarele sunt stimulate să producă ovocite, care sunt apoi recoltate prin procedura denumită puncție și fertilizate în laborator, prin diverse proceduri. Atunci când se obține blastocist de ziua a 5-a, se efectuează embriotransferul. Procedurile sunt minim-invazive și nedureroase pentru paciente. Etapa de pregătire Etapa de pregătire pentru FIV presupune mai mulți pași. Cuplul va efectua o consultatie inițială cu specialistul în reproducere umană asistată. Se va efectua o anamneză detaliată, apoi pacienta va fi evaluată din punct de vedere ecografic. Ulterior, ambii parteneri ai cuplului vor efectua o serie de analize, în funcție de contextul lor medical și de istoricul medical. Cuplul trebuie să adopte un stil de viață sănătos înainte de FIV, care să includă o alimentație echilibrată, o hidratare adecvată, evitarea fumatului, alcoolului și drogurilor, reducerea stresului și practicarea unei activități fizice moderate.
Stimularea ovariană controlată Stimularea ovariană este o etapă esențială în cadrul procesului FIV, deoarece are ca scop obținerea unui număr cât mai mare de ovocite mature și de calitate, care să poată fi fertilizate în laborator cu spermatozoizi. Stimularea ovariană începe de obicei în primele zile ale ciclului menstrual al femeii și durează aproximativ 10-14 zile. administrarea unor medicamente care blochează secreția naturală de hormoni hipofizari (FSH și LH), care controlează ovulația. administrarea unor medicamente care stimulează creșterea și maturizarea mai multor foliculi ovarieni, care conțin ovocite. Medicamentele folosite pentru stimularea foliculară sunt gonadotrofine (FSH și LH) și se administrează sub formă de injecții subcutanate. administrarea unei injecții cu hCG (gonadotropină corionică umană), care imită acțiunea LH natural și declanșează ovulația. Scopul acestui pas este de a induce maturizarea finală a ovocitelor și eliberarea lor din foliculi.
Recoltarea ovocitelor și spermatozoizilor La aproximativ 35 de ore de la administrarea medicației pentru declanșarea ovulației se recolteaza ovocitele prin puncție ovariană sub ghidaj ecografic. Sub ghidaj ecografic medicul specialist puncționează ovarele și aspiră lichidul folicular ce conține ovocitele. Fertilizarea Procesul de fertilizare în laborator este etapa în care ovocitele recoltate sunt combinate cu spermatozoizii partenerului sau ai unui donator, în condiții controlate, pentru a obține embrioni. După recoltare, ovocitele sunt examinate la microscop pentru a verifica stadiul de maturitate și integritatea lor. Numai ovocitele mature (cu doi pronuclei) pot fi fertilizate. Ovocitele imature (cu un singur pronucleu) pot fi puse în cultură pentru a vedea dacă ajung la maturitate sau pot fi eliminate. Sperma recoltată este procesată prin diferite metode pentru a separa spermatozoizii viabili de cei morți sau imobili și de alte celule sau substanțe. În cazul utilizării FIV, fiecare ovocit matur este plasat într-o picătură de mediu de cultură împreună cu un număr suficient de spermatozoizi (aproximativ 50.000-100.000). Picăturile sunt acoperite cu ulei mineral pentru a preveni evaporarea și contaminarea și sunt incubate la 37°C timp de 16-18 ore. În cazul ICSI, fiecare ovocit matur este imobilizat cu ajutorul unei pipete speciale și este injectat cu un singur spermatozoid cu ajutorul unui ac subțire.
Embriotransf erul (transferul de embroni) Procedura de embriotransfer este ultima etapă a procesului de fertilizare in vitro, care presupune transferarea embrionului (embrionilor) în cavitatea uterină. Este o procedură simplă și nedureroasă, care nu necesită anestezie și care se aseamănă cu un examen ginecologic obișnuit. În perioada anterioară procedurii, se va efectua pregătirea uterului, prin intermediul tratamentului hormonal care va stimula îngroșarea endometrului sau se va merge pe îngroșarea uterului pe cale naturală, fără tratament medicamentos. Se aleg cei mai buni embrioni pentru transfer, în funcție de calitatea și viabilitatea lor. Pregătirea pentru fertilizarea in vitro Fertilizarea in vitro este un proces care poate fi solicitant, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional. Pregătirea pentru FIV începe de la momentului consultului initial și se termină odată cu embriotransferul. Partenerii cuplului trebuie să adopte un stil de viață sănătos și să treacă printr-o serie de teste necesare pentru evaluarea stării de sănătate.
Factori care influențează succesul FIV Rata de succes a procedurilor FIV depinde de mulți factori. Cei mai relevanți sunt vârsta femeii și numărul de ovocite recoltate. Rata de succes a tratamentului FIV este influențată și de numărul de ovocite recoltate de la o femeie într-un ciclu. Șansele de reușită ale fertilizării in vitro Procedurile de FIV au șanse mai mari de reușită dacă nu există patologii asociate și dacă femeia are o rezervă ovariană bună, dacă se recoltează multe ovocite și dacă endometrul este de calitate. Rata de succes este cu atât mai mare cu cât varsta femeii este mai mica, cu cât nu există există alte patologii care pot împiedica sau îngreuna procesul. După procedura de FIV Ulterior procedurii FIV, după embriotransfer, pacientele își pot relua activitatea normal, cu anumite restricții de efort excesiv, condiții de mediu excesive și expunerea la situații stresante.
Riscurile fertilizării in vitro Procesul de fertilizare in vitro nu este unul lipsit de riscuri. Este important ca pacientele să fie informate cu privire la toate implicațiile procesului. Medicina oferă soluții pe care le punem la dispoziția pacienților sub forma celor mai noi tehnici de reproducere umană asistată. Fiecare caz este supus unei anamneze minuțioase. Acordăm o importanță deosebită particularităților fiecărei persoane și avem o abordare holistică a fiecărui caz. Dispunem de cele mai noi echipamente. Infertilitatea este o boală cu care, din păcate, se confruntă din ce în ce mai multe cupluri, din ce în ce mai devreme. În România, 1 din 5-6 cupluri se luptă cu probleme de fertilitate. Este esențial ca vizita la medicul specialist să fie efectuată la timp, după 6-12 luni de încercări active în care sarcina întârzie să apară. Fertilizarea in vitro (FIV) reprezintă o procedură pentru combaterea infertilității și are ca scop nașterea unui copil sănătos. Este o metodă de reproducere umană asistată care implică recoltarea ovocitelor în urma stimulării ovariene controlate și fertilizarea acestora în laborator cu spermatozoizi („in vitro” = în exteriorul organismului). În prezent, mai mult de 8 milioane de copii s-au născut prin FIV în întreaga lume. Fertilizarea in vitro este cea mai eficientă metodă de reproducere umană asistată pentru cuplurile care se luptă cu infertilitatea. În cadrul primei vizite la medicul specialist în infertilitate, acesta analizează un istoric medical extins pentru ambii parteneri. În urma vizitei inițiale, se vor recomanda analize specifice fiecărui partener, cu scopul de a diagnostica cu exactitate cauza infertilității. Investigațiile adresează, în general, cele mai comune cauze de infertilitate. Pentru parteneră se efectuează o serie de analize de sânge AMH (hormonul anti-Müllerian), LH (hormonul luteinizant), FSH (hormonul de stimulare foliculară), Estradiolul, Progesteronul, Prolactina (PRL), TSH, fT4, ATPO (hormonii tiroidieni, anticorpi anti-tiroperoxidază). Rezerva ovariană se poate evalua prin două teste: analiza din sânge a AMH-ului și evaluarea ecografică a numărului foliculilor antrali (AFC). Ecografia transvaginală face parte din investigațiile de bază în orice cabinet de infertilitate. Pentru a exclude o cauză tubară a infertilității, toate femeile trebuie să efectueze o evaluare a permeabilității trompelor. Aceasta se poate realiza prin două metode: histerosalpingografia sau sonohisterosalpingografia cu substanță de contrast (HyCoSy). În a doua etapă este posibil ca pacienta să necesite investigații mai invazive precum laparoscopia sau histeroscopia, în funcție de cauza infertilității. Spermograma este analiza de bază și obligatorie pentru evaluarea inițială a fertilității bărbatului. Aceasta trebuie efectuată în clinici specializate de reproducere umană asistată, pentru a putea fi analizată corect într-un laborator propriu de andrologie. Testul Halosperm este investigația care analizează integritatea AND-ului spermatic. În mod obișnuit, în fiecare lună pacienta are un ciclu menstrual monovulator. Într-un ciclu natural corpul alege un singur folicul dominant dintr-o cohortă de foliculi ovarieni recrutați și doar acest folicul va ovula (va elibera ovocitul din folicul) pentru a fi fertilizat de spermatozoid la nivelul trompelor uterine. Restul foliculilor din acel ciclu se vor atrezia (se pierd). În urma fertilizării se formează embrionul care după 5 zile de dezvoltare la nivelul trompelor uterine se va implanta la nivelul cavității uterine. Creșterea foliculară se realizează prin administrarea injectabilă a hormonului foliculo-stimulant (FSH) care atinge nivele suprafiziologice comparativ cu FSH-ul dintr-un ciclu natural. Stimularea ovariană se începe în protocoalele standard la menstruație în ziua 2-3 a ciclului menstrual și durează în medie 10-14 zile în funcție de răspunsul pacientei la stimulare. Pentru a preveni ovulația precoce (eliberarea ovocitului din foliculi înainte de puncția ovariană și pierderea acestora) concomitent cu medicația de stimulare ovariană se vor administra injectabil diferiți compuși care au rolul de a inhiba ovulația. Aceștia pot fi agoniștii sau antagoniștii de GnRH. În funcție de ce tip de inhibiție se utilizează, protocoalele de stimulare au diferite nume: protocolul lung cu agoniști, protocolul scurt cu agoniști sau protocolul scurt cu antagoniști. Declanșarea ovulației în cadrul procedurii de FIV are rolul de a matura ovocitele de la nivelul foliculilor. La finalul stimulării, atunci când foliculii sunt crescuți suficient, se administrează o injecție cu 34-36 de ore înainte de puncția ovariană. Recoltarea ovocitelor se realizează prin puncție ovariană pe cale vaginală, sub anestezie. În ziua puncției ovariene, partenerul va însoți partenera în clinică unde va recolta proba de spermă în camere special destinate. Există totuși și situații de infertilitate masculină severă în care în proba de spermă recoltată prin ejaculat nu se pot identifica spermatozoizi pretabili pentru fertilizare. Pacienții cu azoospermie primesc indicație pentru biopsie testiculară, în vederea recoltării spermatozoizilor direct de la nivel testicular, deoarece 40-50% vor avea spermatozoizi recoltați și capabili de a fi folosiți pentru obținerea de embrioni prin fertilizarea in vitro. Lichidul folicular aspirat se evaluează de către embriolog, care va stabili microscopic numărul de ovocite recoltate și proporția de ovocite mature. Ulterior, doar ovocitele mature se pot fertiliza. Fertilizarea in vitro se poate efectua prin două metode. Fertilizarea standard se realizează prin adăugarea ovocitelor și spermatozoizilor într-un mediu de cultură și incubarea acestora. Injectarea intracitoplasmatică a spermatozoidului (ICSI) este o procedură alternativă la fertilizarea convențională și constă în injectarea unui singur spermatozoid direct în interiorul ovocitului matur. Este o metodă eficientă pentru asistarea fertilizării la bărbații cu parametri spermatici suboptimali. În cuplurile diagnosticate cu infertilitate de cauză masculină, ICSI crește ratele de fertilizare cu 60%. Studiile ne arată faptul că ratele de obținere a unui nou-născut viu sunt asemănătoare la FIV convențional și ICSI. Ulterior fertilizării se formează embrionul care este lăsat în cultură în laborator timp de 5-7 zile, moment în care ajunge la blastocist și poate fi transferat intrauterin. Cele 5-7 zile de incubație din laborator sunt echivalente cu cele cinci zile pe care embrionul le petrece în organism la nivelul trompelor uterine. Testarea genetică a embrionilor înainte de transfer (PGT-A preimplantation genetic testing for aneuploidy) oferă posibilitatea de a identifica embrionii anormali genetic (embrionii aneuploizi). Astfel, evitând transferul acestor embrioni, se reduce riscul de avort și de apariție a unui făt cu malformații. Transferul embrionului este o procedură nedureroasă care nu necesită anestezie și care reprezintă ultimul pas din întreg procesul unei proceduri de fertilizare in vitro. Embriotransferul se poate realiza la șase zile de la puncția ovariană sau pe un ciclu menstrual ulterior, în funcție de condițiile clinice ale pacientei. Pentru a transfera pe un ciclu ulterior, toți embrionii obținuți sunt crioprezervați (procedură numită „FIV feeze-all”). În vederea transferului embrionilor congelați, se efectuează pregătirea endometrului pentru a fi receptiv pentru implantare. Implantarea sarcinii este confirmată la 9 zile după embriotransfer, prin recoltarea din sânge a hormonului de sarcină numit HCG (gonatotropină corionică umană). În urma puncției ovariene pacientele pot simți un ușor disconfort abdominal din cauza ovarelor mărite în volum. Pacientele pot avea o minimă sângerare vaginală la 24-48 de ore după puncție. După embriotransfer, pacienta este încurajată să își reia imediat activitățile uzuale. Imediat după embriotransfer pacientele pot elimina o secreție minimă rozalie fără semnificație patologică. Nu este necesar repausul la pat. Sunt de evitat sporturile extreme și activități fizice intense.
Factorul major care influențează rata de succes a procedurilor FIV este vârsta femeii. Factori care scad rata de succes sunt rezerva ovariană redusă, prezența hidrosalpinxului, endometrioza, calitatea redusă a spermei și stilul de viață nesănătos al ambilor parteneri, precum fumatul, obezitatea și consumul de alcool sau droguri. Vârsta maternă este cel mai important factor de prognostic pentru succesul procedurilor de FIV. Odată cu înaintarea în vârstă, nu scade doar rezerva ovariană, ci și calitatea ovocitelor. Acestea devin anormale din punct de vedere genetic, prin defecte de meioză, având ca rezultat scăderea ratei de fertilizare și creșterea riscului de avort prin formarea unor embrioni nesănătoși. Totuși, embrionul euploid (sănătos genetic) are aceeași rată de succes de a conduce la nașterea unui copil sănătos indiferent de vârsta maternă (60-70%). Diferența între o pacientă mai tânără de 35 ani și una mai în vârstă de 35 ani o reprezintă numărul necesar de ovocite recoltate pentru a obține un embrion sănătos (5 ovocite mature vs. 10-12 ovocite mature). Scăderea cantitativă suplimentară a rezervei ovariene după 35 ani face mai dificil ca pacienta să obțină numărul dorit de ovocite recoltate. În aceste cazuri vor fi necesare cicluri de FIV seriate. Nu există contraindicații absolute pentru urmarea unei proceduri de FIV. Anumiți pacienți care prezintă comorbidități au contraindicații relative pentru FIV. De exemplu, nu se recomandă FIV pacientelor cu patologii care sunt incompatibile cu o sarcină (patologii cardiace sau pulmonare severe).
Complicațiile procedurii sunt cele care apar pe parcursul stimulării ovariene și la momentul puncției ovariene. Sindromul de hiperstimulare ovariană este cea mai frecventă complicație a stimulării ovariene controlate în cadrul procedurilor de FIV, incidența formelor severe fiind estimată la mai puțin de 0,2%. Formele moderate de hiperstimulare ovariană apar la 25% dintre paciente. Formele ușoare și moderate sunt autolimitate și manifestările clinice dispar în decurs de 10-14 zile. Există multiple metode de prevenție a acestei complicații. Complicații care se asociază cu procedura de recoltare a ovocitelor la momentul puncției ovariene sunt tromboembolismul, infecția, sângerarea abdominală, trosiunea de anexă, reacțiile alergice și complicațiile anestezice. Este important de specificat faptul că sarcina extrauterină are o incidență mai mare în cazul pacientelor care urmează proceduri de FIV (1-2% din sarcini prin FIV). Riscurile injectării intracitoplasmatice a spermatozoidului sunt aceleași ca cele prezentate la procedurile de FIV. Totuși, unele studii sugerează că ICSI crește ușor riscul pentru sarcinile gemelare monocorionice (cu o singură placentă). Procedura ICSI și utilizarea spermei de la bărbați infertili par să crească riscul pentru apariția anomaliilor genetice la făt. Anomaliile genetice apar spontan, dar și prin transmiterea de la tată. Un bărbat care are modificări severe ale spermei și este infertil, asociază frecvent anomalii genetice pe care le poate transmite copiilor. Majoritatea riscurilor asociate cu reproducerea umană asistată asupra sarcinilor apare în cazul sarcinilor multiple. Acestea au o incidență crescută de naștere prematură, restricție de creștere fetală, placentă praevia, hipertensiune indusă de sarcină, preeclampsie și complicații specifice sarcinilor gemelare monocoriale (gemenii care împărtășesc o singură placentă). Riscurile asociate sarcinilor obținute prin FIV sunt reprezentate de patologia întâlnite în mod obișnuit în sarcină (preeclampsia, eclampsie, diabet gestațional, hemoragie, tromboembolism, sepsis). Sunt necesare mai multe studii care să dovedească dacă procedurile de FIV sunt factorul etiologic sau alți factori cauzează anumite malformații congenitale la copii obținuți prin FIV. Vârsta maternă rămâne factorul principal de risc pentru malformații congenitale, atât în sarcinile obținute natural cât și în cele obținute prin FIV. În cazul în care cuplul obține mai mulți embrioni, aceștia sunt crioprezervați și cuplul îl va transfera în viitor când își vor mai dori un copil. Ratele de succes în a obține un copil depind de vârsta femeii la momentul recoltării ovocitelor și obținerii embrionului, nu de vârsta femeii la momentul embriotransferului. Nu există un timp limitat de valabilitate al embrionilor crioprezervați. Nu există dovezi legate de faptul că stocarea pe termen lung a embrionilor afectează calitatea sau viabilitatea acestora. Costurile unui ciclu complet de fertilizare in vitro diferă foarte mult de la cuplu la cuplu, tratamentul infertilității necesitând o individualizare clară în funcție de nevoile și specificul fiecărui caz în parte. De la analize, investigații, monitorizări, medicamentație și până la numărul efectiv de proceduri FIV necesare fiecăruia, totul depinde de diagnosticul și particularitățile identificate de medicul specialist în infertilitatea cuplului. Totuși, există și foarte multe situații în care cuplurile ajung mult prea târziu la prima consultație, lucru care atrage după sine necesitatea de a apela la proceduri de reproducere umană asistată, dacă aceștia își doresc să obțină eficient o sarcină. Astfel, procedura FIV devine o opțiune pentru cuplurile care, în urma unui an de încercări, dar și în urma unor investigații de specialitate, nu obțin o sarcină pe cale naturală.
Ce este FIV în practică: etape, metode și decizii
Ce este fertilizarea in vitro, scurt rezumat Fertilizarea in vitro este o tehnică de reproducere asistată folosită pentru a permite cuplurilor diagnosticate cu infertilitate să aibă copii și este cunoscută și sub numele de FIV. FIV este abrevierea termenului „fertilizare in vitro” și înseamnă combinația de spermatozoizi și ovul într-un mediu de laborator. Ce este Tratamentul de Fertilizare In Vitro? Tratamentul de fertilizare in vitro este o metodă de tratament aplicată atunci când bărbații și femeile nu pot avea un copil în ciuda faptului că au contact sexual neprotejat. Pentru ca cuplurile să fie evaluate în sfera infertilității; În cazurile în care viitoarea mamă are sub 35 de ani, sarcina nu ar trebui să apară în ciuda faptului că a avut un act sexual neprotejat regulat timp de 1 an, iar în cazurile în care viitoarea mamă are peste 35 de ani, timp de 6 luni. Cum se face FIV? În metoda de fertilizare in vitro; Ouăle colectate de la viitoarea mamă sunt combinate cu spermatozoizii viitorului tată într-un mediu de laborator și se obțin embrioni. Acești embrioni sunt transferați în uterul viitoarei mame după ce dezvoltarea lor este monitorizată o perioadă în laborator. La aproximativ 12 zile de la transferul de embrioni de fertilizare in vitro, viitoarei mame i se face un test de sarcină si se afla rezultatul. Tratamentul de fertilizare in vitro este un process care necesită armonie în echipă. Ea trebuie efectuată cu o echipă de lucru formată din ginecolog, androlog, embriolog, asistent medical și personal auxiliar.
Care sunt etapele procedurii de Fertilizare In Vitro și cât durează aceasta?
Cine poate beneficia de un tratament de fertilizare in vitro? Tratamentul de fertilizare in vitro este recomandat cuplurilor care nu pot concepe un copil în mod natural în ciuda contactului sexual neprotejat și regulat timp de 1 an. Această perioadă este de 6 luni pentru cuplurile a căror vârstă feminină este de 35 de ani și peste. Cuplurile care nu pot rămâne însărcinate în această perioadă trebuie să consulte un medic pentru a-și verifica starea de sănătate și pentru a-și determina capacitatea de reproducere. Dupa examinare si analize, daca exista o afectiune care impiedica reproducerea fie la barbat, fie la femeie, se recomanda tratament dublu de fertilizare in vitro. Sunt identificate problemele de sănătate a reproducerii ale cuplurilor care nu doresc să aștepte această perioadă și nu doresc să aibă copii imediat și se creează metode de tratament adecvate.
Pregătirea pentru FIV Pregătirea pentru FIV este un set complex de etape și analize. Înainte de începerea tratamentului, cuplurile trebuie să realizeze evaluări medicale, să adopte un stil de viață sănătos și să urmeze indicațiile medicale pentru a crește șansele de succes. Etapele principale includ interviul, examinările și testele cu medicii, stimulatorii ovarieni, recoltarea ovocitelor și a spermei, fertilizarea în laborator, transferul embrionar, suportul hormonal post-transfer și monitorizarea sarcinii.
Pregătirea psihologică și lifestyle-ul Până la embriotransfer, cuplul trebuie să adopte un stil de viață sănătos: o alimentație echilibrată, hidratare, evitarea fumatului, alcoolului și drogurilor, gestionarea stresului și activitate fizică moderată. De asemenea, pacientele pot simți sensibilitate la nivelul sânilor, pete roz-maronii sau dureri în zona inghinală după transfer, dar aceste fenomene sunt de obicei normale. Nu este necesar repausul la pat după embriotransfer, iar pacientele pot relua activitatea zilnică cu precauții.
Fertilizarea in vitro se poate realiza prin două metode: fertilizarea standard în mediul de cultură și injectarea intracitoplasmatică a spermatozoidului (ICSI). ICSI este utilă în cazurile de infertilitate masculină severă sau parametri spermatici suboptimali, crescând ratele de fertilizare cu aproximativ 60%. Ulterior, embrionii se dezvoltă în laborator timp de 5-7 zile, moment în care se poate efectua embriotransferul. Embrionii pot fi congelați (crioprezervați) pentru utilizare ulterioară, iar crioconservarea embrionilor poate oferi beneficii medicale, psihologice și economice.
Testarea genetică a embrionilor înainte de transfer (PGT-A) poate identifica embrionii aneuploidici, reducând riscul de avort și de malformații, iar transferul embrionilor se poate efectua în ziua 2, 3 sau 5/6, în funcție de situația clinică și de calitatea embrionilor. Transferul poate implica un singur embrion sau mai multi, în funcție de prognosticul pacientului. După transfer, tratamentele medicamentoase sunt adesea continuate pentru a sprijini implantarea și a monitoriza sarcina.
Riscuri și complicații ale FIV includ sindromul de hiperstimulare ovariană, tromboembolism, infecții, sângerări, reacții alergice și potențiale sarcini multiple. Întotdeauna se recomandă evaluări și planificări atente pentru a minimiza riscurile și a optimiza rezultatele. Vârsta maternă rămâne un factor principal în prognosticul de succes, iar soluțiile includ soluții precum utilizarea de ovocite de donor în cazuri de rezervă ovariană redusă. Creșterea calității embrionilor transferați și detaliile despre stimulare, monitorizare și pregătire variază în funcție de protocoalele fiecărui centru și de particularitățile fiecărui cuplu.
tags: #fertilizare #vitro #embrion
Postări populare:
- Biberon mini pentru bomboane – decor perfect
- Cauze ale creșterii apetitului în ultimul trimestru de sarcină și ce spune literatura
- Ficat cu broccoli pentru mâncare echilibrată a bebelușului
- Cum contribuie Conf. dr. Andrada Mirea la Centrul Național Clinic de Recuperare Neuropsihomotorie Copii
- Disgonadotropie și hipomenoree: cauze comune și opțiuni terapeutice