Fibromul uterin este o tumoare benignă care se formează în peretele muscular al uterului. Acesta poate fi asimptomatic sau poate provoca sângerări abundente, dureri pelvine și alte complicații, în special în timpul sarcinii. În cadrul nașterii prin cezariană, există situații în care fibromul poate fi îndepărtat în același timp cu extragerea copilului, însă alegerea acestei abordări depinde de localizarea, dimensiunea și numărul fibroamelor, precum și de riscurile pentru mamă și făt.
Ce este fibromul uterin și cum poate afecta sarcina?
- Fibromul uterin, cunoscut și ca leiomiom, este o tumoră benignă care apare la o parte semnificativă dintre femei în perioada fertilă. Cea mai frecventă vârstă este între 30 și 50 de ani. Prezintă factori de risc, precum estrogenul crescut, istoricul familial și obezitatea.
- Impactul asupra sarcinii variază în funcție de localizarea fibromului (intramural, submucoasă, subseros) și de dimensiune. Poate favoriza avorturi spontane, nașteri premature, modificări ale fluxului sangvin către făt și dificultăți în travaliu.
- Majoritatea fibromelor nu cresc semnificativ în timpul sarcinii; unele pot crește în primul trimestru din cauza creșterii nivelurilor hormonale, apoi se reduc după naștere. În unele cazuri, pot necesita monitorizare atentă obstetricală și, foarte rar, intervenții chirurgicale.
Diagnosticul fibromului în contextul sarcinii
- Ecografia transvaginală este metoda de diagnostic principală pentru identificarea fibromului și estimarea dimensiunii, localizării și numărului acestora.
- RMN pelvian sau RMN de bazin poate oferi informații detaliate despre localizare și relația fibromului cu structurile uterine, util pentru planificarea tratamentului în cazul fibroamelor multiple sau voluminoase.
- Histeroscopia, histerosalpingografia și alte explorări imagistice pot fi utile în evaluare, dar în timpul sarcinii pot fi limitate de siguranța fătului.
Tratamentul fibromului în timpul sarcinii și în perioada nașterii
- Majoritatea fibroamelor nu necesită tratament în timpul sarcinii și se monitorizează prin ecografie periodică.
- Intervențiile chirurgicale asupra fibromului în timpul sarcinii sunt rare și nu sunt recomandate din cauza riscurilor pentru sarcină.
- În timpul cezarianei, medicul poate decide dacă este fezabil să îndepărteze fibromul în aceeași intervenție. Decizia depinde de localizare, dimensiune și complexitatea cazului, precum și de starea pacientei.
Miomectomie și alte abordări conservatoare
- Miomectomia poate fi realizată prin diferite aborduri: histeroscopică (pentru fibroamele submucoase), laparoscopică (fibroame nemai mari, localizate predominant intramural sau subseros) sau deschisă (pentru fibroame mari, multiple sau profund localizate).
- Miomectomia conservatoare este preferată pentru femeile care își doresc sarcină în viitor și pentru păstrarea uterului, însă poate implica riscuri precum sângerări intraoperatorii, necesitate de turnare a suturilor uterine și posibilitatea reapariției fibroamelor.
- Histerectomia (îndepărtarea definitivă a uterului) este indicată de obicei în cazuri de fibroame mari, recidive sau complicații severe, însă elimină posibilitatea unei sarcini viitoare.
Embolizarea fibromului uterin: o alternativă modernă
Embolizarea uterină este o procedură endovasculară prin care se blochează circulația sângelui către fibrom. Se efectuează de către un radiolog intervențional și implică introducerea unui cateter printr-o arteră (de obicei din picior), ghidarea către arterele uterine și injectarea unei substanțe care oprește alimentarea fibromului. Beneficiile includ: procedură relativ scurtă, anestezie locală, spitalizare de maximum 24 de ore, recuperare rapidă, conservarea uterului și o rată înaltă de reducere a simptomelor. Studiile indică rezultate pozitive în peste 90% din cazuri în simptome și în menținerea fertilității. Astfel, embolizarea uterină reprezintă o opțiune minim invazivă pentru pacientele care doresc să evite o intervenție chirurgicală majoră și să păstreze funcția uterului.
Ce se întâmplă în timpul nașterii prin cezariană când fibromul este prezent?
- Nașterea prin cezariană poate fi aleasă în cazuri în care fibromul interferează cu travaliul, există riscuri de sângerare menstruală abundentă sau afectează disponibilitatea canalului de naștere.
- În timpul cezarianei, dacă este indicat, se poate efectua îndepărtarea fibromului, ca o procedură adiacentă la extragerea copilului, însă acest lucru nu este întotdeauna realizabil sau recomandat din cauza riscurilor pentru mamă și făt.
- Recuperarea după cezariană implică aproximativ 4-6 săptămâni, cu atenție la incizie și la semnele de complicații. Este important să se evite efortul fizic intens în perioada recuperării.
Riscuri și complicații ale tratamentelor pentru fibrom în contextul cezarianei
- Fibromul poate provoca anemie din cauza sângerărilor menstruale abundente, iar în sarcină pot apărea complicații precum avort spontan, naștere prematură sau dificultăți în travaliu.
- Procedurile chirurgicale pot implica riscuri precum sângerări crescute, infecții, leziuni ale organelor vecine și necesitatea convertirii la o histerectomie în cazuri complicate.
- Embolizarea uterină, deși eficientă în reducerea simptomelor, poate implica riscuri ca vasospasm, recurență a fibroamelor sau reconstrucția vasculară, iar impactul său asupra sarcinii viitoare poate varia în funcție de caz.
Conținut suplimentar: exemple de cazuri, experiențe și avertismente
Dr. Adrian Pavel, specialist în radiologie intervențională, explică în contextul Spitalului SANADOR, cum embolizarea uterină poate fi o alternativă sigură și eficientă pentru tratamentul fibroamelor, cu recuperare rapidă și conservarea fertilității. Între timp, abordările conservatoare, cum ar fi miomectomia histeroscopică, pot îndepărta fibroamele submucoase fără a afecta capacitatea de procreere, în timp ce miomectomia laparoscopică poate fi recomandată pentru fibroamele mici sau moderate ca dimensiune, iar abordările deschise rămân opțiuni pentru fibroame voluminoase sau multiple. Personalizările terapeutice sunt esențiale pentru fiecare pacientă în funcție de localizare, dimensiune, număr și dorința de a concepe în viitor.
Monitorizarea și opțiunile pentru femeile care își doresc sarcină
- Consultare ginecologică pentru evaluare detaliată a fibroamelor și a impactului asupra fertilității.
- Ecografie transvaginală regulată pentru monitorizarea dimensiunii fibromului în timpul concepției și sarcinii.
- Discuția privind opțiunile minim invazive care păstrează uterul și fertilitatea, cum ar fi embolizarea uterină sau miomectomia, în funcție de situația clinică.
- Planificarea nașterii în colaborare cu echipa obstetrică, luând în calcul localizarea fibromului și riscurile asociate în timpul travaliului sau cezarianei.
Întrebări frecvente despre fibromul uterin și cezariană
- Fibromul poate crește în timpul sarcinii, dar multe fibroame nu se măresc semnificativ. Tratamentele chirurgicale în timpul sarcinii sunt de regulă evitate.
- Embolizarea uterină este o opțiune pentru tratamentul fibroamelor, dar necesită evaluare individuală și poate să nu fie recomandată în toate cazurile, în special pentru femeile care își doresc sarcină în viitor.
- Histerectomia elimină posibilitatea unei sarcini viitoare; decizia este luată după o evaluare atentă a riscurilor, a dimensiunii fibroamelor și a dorinței pacientei de a păstra fertilitatea.
Tratamentul de embolizare a fibromului uterin
Rezumat sintetic
Fibromul uterin afectează o parte semnificativă dintre femei în perioada fertilă. În timpul sarcinii, tratamentul este orientat spre monitorizare, iar intervențiile chirurgicale în timpul cezarianei pot fi necesare doar în cazuri specifice, în funcție de localizarea și dimensiunea fibroamelor. Embolizarea uterină se evidențiază ca o opțiune minim invazivă pentru tratamentul fibroamelor, cu impact pozitiv asupra fertilității, dar decizia trebuie individualizată. Conștientizarea opțiunilor, consultul atent cu un specialist și planificarea pre-natală pot optimiza rezultatele pentru mamă și copil.
tags: #fibrom #operat #in #cezariana