Metode de lucru în grup: cum fiecare grup rezolvă o sarcină

Nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi în mod tradițional, ci explorăm modalități prin care elevii pot învăța şi exersa concepte sau deprinderi folosind activități cooperante. Metodele interactive promovează schimbări în relaţia cu copiii şi între copii, insistând pe sprijin reciproc şi dialog constructiv, prin strategii noi. Un rezultat esențial al acestor metode este creativitatea, ce se oglindeşte în „a şti ce să faci cu ceea ce ai învăţat”.

Rolul lucrului în grup în cadrul unei clase eficiente

Lucrul în grup prin cooperare reprezintă o parte importantă a unei clase eficiente. Totuşi, a „grupa” activităţile procesului de învăţare înseamnă mai mult decât a le cere elevilor „să lucreze împreună”. Obiectivul principal al lucrului în grup este de a-i implica pe elevi activ în procesul de învăţare atunci când există un scop comun acceptat de toată lumea. Două capete învaţă mai bine; această variaţie a vechii zicale se aplică şi în învăţământ. Gruparea elevilor în perechi sau în grupuri mici sporeşte şansele ca aceştia să devină implicaţi. Învăţarea prin cooperare trebuie utilizată în mod strategic, existând momente şi locuri potrivite pentru a apela la structuri de grupuri.

Elevii înţeleg şi observă că implicarea lor este diferită, dar, încurajaţi, îşi vor cultiva dorinţa de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup. În contextul clasei, gruparea elevilor le oferă posibilităţi de a învăţa unul de la altul şi de a se învăţa unii pe alţii în condiţiile „lumii reale”. În anii 1990, lucrul în echipă devenise deja cea mai apreciată competenţă managerială, după cum arătau studii ale unor organizaţii din întreaga lume (Goleman 1998). Prin organizarea unei clase astfel încât elevii să înveţe prin cooperare, scopul final este acela ca ei să se implice activ în procesul de învăţare. Gruparea elevilor în perechi sau în grupuri mici creşte şansele ca aceştia să devină implicaţi. Învăţarea prin cooperare poate fi integrată în procesul de predare-învăţare de către fiecare profesor, la orice nivel.

Metoda predării reciproce

Predarea reciprocă (Palincsar, 1984) reprezintă o strategie de grupare pentru a învăţa prin cooperare, în care elevii trebuie să devină „profesori” şi să lucreze în grup pentru a da înţeles unui text. Profesorii şi elevii se implică într-un dialog referitor la diferite segmente de text. Este important ca fiecare dintre operaţiile de mai sus să fi fost predată şi exersată înainte ca predarea reciprocă să aibă loc.

Etapele activităţii de predare reciprocă: profesorul atribuie câte un pasaj de text fiecărui elev; fiecare elev citeşte pasajul şi scrie întrebări de rezumare, clarificare sau previziune despre ceea ce a citit; „profesorul” grupului pune una dintre întrebări; „profesorul” este şeful grupului care începe să pună întrebările; un membru al grupului răspunde, folosindu-se de text pentru a argumenta răspunsul.

Tehnica mozaic de învăţare prin cooperare (jigsaw)

Tehnica mozaic de învăţare prin cooperare (the jigsaw strategy) promovează un proces mai bun de învăţare, îmbunătăţeşte motivaţia elevilor şi permite ca un volum mai mare de conținut să fie studiat şi împărtăşit de membrii unui grup. Elevii sunt împărţiţi în grupuri mici de cinci sau şase membri. Sarcina fiecărui grup este de a învăţa despre un aspect al unui subiect şi de a deveni „experţi” în acel subiect. În acest grup de experţi, elevii efectuează activităţi de investigare împreună şi creează prin colaborare un raport sau o prezentare. De asemenea, fiecare elev răspunde individual şi le va preda ulterior şi celorlalţi o parte din conţinut. După ce elevii au devenit „experţi”, sunt redistribuiţi într-un alt grup. Fiecare grup nou este format din „experţi” din grupurile iniţiale. Sarcina fiecărui „expert” este de a preda celorlalţi membri ai grupului conţinutul studiat.

Think-Pair-Share: gândire, dialog, comunicare

Metoda Think-Pair-Share (Gândiţi - Lucraţi în perechi - Comunicaţi) este o strategie de discuţie prin cooperare, ce cuprinde trei etape: elevii primesc o întrebare deschisă, au un timp de gândire, formează perechi pentru a discuta răspunsul şi apoi îşi împărtăşesc ideile în faţa grupului. Această metodă introduce elementele de „timp de gândire” şi interacţiune cu colegul, două caracteristici cheie ale învăţării prin cooperare. Etapele includ: adresarea unei întrebări deschise; un minut sau două pentru gândire; gruparea elevilor în perechi; comunicarea răspunsului în faţa întregului grup. Această metodă reduce anxietatea de a vorbi în fața clasei şi încurajează participarea tuturor.

Exemple de aplicare includ o unitate la matematică despre fracţii: elevii reflectă asupra situaţiilor din viaţa cotidiană în care folosim fracţii, apoi discută ideile în perechi, iar ulterior prezintă răspunsurile în faţa clasei. Astfel, brainstorming-ul prin cooperare devine o strategie valoroasă şi eficientă pentru dezvoltarea ideilor în echipă şi pentru înţelegerea conţinutului. Dr. Spencer Kagan a conceput o mulţime de structuri de grupare bazate pe cooperare, pe care le poţi utiliza cu elevi de toate vârstele, perfecţionând în timp peste 160 de structuri. (Kagan)

Condiții pentru eficiența învățării prin cooperare

Există momente şi locuri potrivite pentru a apela la structuri de grupuri, iar structurile de cooperare au fost demonstrat să fie superioare structurilor competitive şi individualiste, atât din punct de vedere al performanţelor şcolare, cât şi sociale, indiferent de conţinut şi de nivelul de învăţământ (Kagan, 1997). Elevii pot vedea în mod frecvent şcoala ca o organizaţie bazată pe competiţie; cu timp şi răbdare, orice profesor poate integra învăţarea prin cooperare în procesul de predare-învăţare.

„În anii 1990, lucrul în echipă devenise deja cea mai apreciată competenţă managerială, după cum arătau studii ale unor organizaţii de peste tot din lume” (Goleman 1998). Prin organizarea unei clase în care elevii învaţă prin cooperare, se urmăreşte ca aceştia să se implice activ în procesul de învăţare, iar gruparea în perechi sau în grupuri mici creşte rata de implicare. Predarea reciprocă şi tehnicile asociate pot fi aplicate la diferite niveluri de învăţământ, oferind oportunităţi de învăţare colaborativă, în condiţii de încredere şi respect reciproc.

Concluzii despre aplicabilitatea învăţării prin cooperare

Prin organizarea unei clase în care elevii învaţă prin cooperare, scopul final este ca elevii să se implice activ în procesul de învăţare. Metoda predării reciproce, tehnica jigsaw şi Think-Pair-Share sunt instrumente eficiente pentru a stimula învățarea prin colaborare. Elevii pot analiza, discuta şi împărtăşi cunoştinţele într-un mod structurat, ceea ce duce la aprofundarea conţinutului într-un mediu sigur şi stimulant.

tags: #fiecare #grup #rezolva #cate #o #sarcina

Postări populare:

• Erori potențiale în testul de paternitate ADN
• Pediatria în cadrul Clinicii Recumed Vaslui: îngrijire pentru copii
• Picioarele strâmbe la bebeluși: tratament eficient și ce spun părinții despre metoda Ponseti
• Ghid practic: nutriția în trimestrul al doilea
• Caracteristici ale pamantului fertil pentru pomi fructiferi