Din păcate, multe din situațiile de abuz nu sunt detectate, deoarece pot fi ”asimptomatice” pentru o perioadă îndelungată, deşi pe termen lung această formă de abuz produce consecinţe severe în funcţionarea psiho-socială a victimei (cu atât mai grave în situaţiile în care abuzatorul provine din familie).
Cum se manifestă abuzul sexual asupra copiilor și dificultățile în audiere
În general, în cazurile în care s-a acordat atenţie problemei abuzului sexual asupra copiilor principalul răspuns al statului a fost acela de a adopta noi dispoziţii legale sau de a le modifica pe cele existente, multitudinea de reglementări nefăcând altceva decât să creeze aparenţa că problema este sub control.
Activitatea de audiere a copilului în cadrul anchetei poate genera rezultate limitate: o declaraţie în care relatarea copilului este filtrată şi reformulată, iar ulterior nu se poate decela care afirmaţii aparțin copilului şi care anchetatorului. Protejarea emoţională a copilului pe parcursul audierilor nu este realizată în multe cazuri, deşi este chemat să asiste la audiere un psiholog.
Pe parcursul acestor etape, dacă copilul este îndrumat corespunzător, poate beneficia de consiliere psihologică, sprijin emoţional etc. Cu unele excepţii, procentul acuzaţiilor reale din totalul sesizărilor de abuz sexual, în ultimii ani, este estimat în jur de 50% sau mai mult, iar din cazurile instrumentate de procurori specializaţi se poate ajunge la procente care depăşesc 80% în ceea ce privește realeitatea acuzaţiilor.
Provocările din finanțarea și organizarea instituțională
Direcţia Naţională de Probaţiune nu a fost capabilă să gestioneze această problemă în mod eficient, iar modificările din 2019 prin OUG nr. 24/2019 au transferat sarcina către direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC). În Bucureşti, până în prezent nu există compartimente specializate pentru sprijinirea victimelor infracţiunilor, iar abuzurile sexuale asupra minorilor se instrumentează în mod similar cu infracţiunile de furt sau tâlhărie, fără instrumente adecvate. În acelaşi timp, Ministerul Public pare să ofere o atenţie insuficientă problematicii copiilor abuzaţi sexual, iar o parte din reforme au fost răspândite în cadrul unor proiecte precum AUDIS - Pentru o mai bună audiere a minorilor, cu ghiduri metodologice pentru audierea minorilor victime ale violenţei, elaborate cu contribuţia unor organizaţii precum FONPC.
Formarea procurorilor în domenii precum Justiţia pentru minori sau tehnici de audiere a minorilor a fost, în perioada 2019-2020, limitată la un număr modest de 36 de procurori, cu roluri în cadrul INM, iar criticii subliniază că lipsa specializării poate afecta calitatea procedurilor de anchetă și a protecţiei copilului.
Rolul legilor române în protecția copiilor
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului constituie cadrul juridic fundamental pentru definirea abuzului și a răspunderilor instituțiilor. Conform acestei legi, semnalarea situațiilor de abuz poate fi efectuată de către oricine intră în contact cu copilul - părinti, rude, profesioniști din domeniul medical, educațional, poliție etc. Semnalarea se poate realiza către DGASPC-ul din raza domiciliului copilului, iar intervenția este asigurată de un set de protocoale metodologice adoptate la nivel național.
Legile secundare și ordonanțele de urgență (ex. Legea 211/2004 actualizată prin OUG 24/2019) reglementează condițiile pentru obținerea serviciilor de sprijin și protecție pentru victimele infracțiunilor, inclusiv modalități de evaluare a nevoilor, proceduri de plasament de urgență, precum și monitorizarea modului de creștere și îngrijire a copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate. Totodată, aceste prevederi stabilesc obligații pentru angajatori, instituții publice și private în cazuri de abuz sau neglijare.
Tipuri de abuz și definirea lor în practică
Abuzul asupra copiilor include violența fizică, emoțională, psihologică, sexuală și neglijarea. Varianta psihologică a abuzului se asemănă cu abuzul emoțional, cu manifestări precum controlul excesiv, criticile constante, manipularea. Abuzul sexual implică activități sexuale cu un minor conform vârstei și dezvoltării acestuia, adesea sub constrângere sau seducție, iar contactul poate implica penetrare sau alte forme de activitate sexuală nepotrivită vârstei.
Neglijarea poate lua multiple forme: alimentară, igienică, medicală, educațională sau emoțională, sau abandonul familial, toate având potențialul de a periclita bunăstarea copilului. Traficul de persoane și exploatarea au ca scop exploatarea copiilor prin munci, prostituție, exploatare sexuală, sau alte forme de exploatare economică și familială.
Cine semnalează violența asupra copiilor și cum se face semnalarea
Semnalarea poate fi făcută de copilul victimă sau de orice persoană în contact cu acesta, cum ar fi părinți, rude, vecini, profesioniști din domenii medicale, educaționale, poliție, asistență socială, preoți, jurnaliști etc. Semnalarea se poate face direct, în scris sau prin canale oficiale către DGASPC, iar anonimatul nu poate fi obstacol în înregistrarea semnalării, cu condiția să existe suficiente elemente de identificare a copilului.
DGASPC gestionează semnalările la nivel local în fiecare sector al Bucureștiului sau județ, iar modalitatea de semnalare poate varia de la prezența directă la sediul DGASPC, la transmiterea prin poștă sau fax, sau autosesizarea profesioniștilor din DGASPC care întâlnesc situații relevante. Cadrul legislativ include o serie de acte normative: Legea nr. 272/2004, Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, Legea nr. 678/2001 privind traficul de persoane etc., alături de HOTĂRÂRI GUVERNAMENTALE privind metodologiile de intervenție multidisciplinară și protecția copiilor aflați în situații de risc sau exploatare.
Statistici, provocări și perspective în contextul european
Deși violența în familie este un fenomen răspândit, multe cazuri rămân nedetectate, iar protecția copiilor depinde de eficiența infrastructurii de intervenție. UE a propus acte legislative pentru combaterea abuzului sexual online asupra copiilor, recunoscând rolul important al platformelor online în raportarea și prevenția fenomenului. Până la implementarea acestor măsuri, rolul serviciilor naționale de protecție a copilului și al sustinătorilor din asistența socială rămâne crucial pentru asigurarea sprijinului, consilierii și protecției copiilor victime.
Resurse utile pentru victime și familii
- Numărul unic național 119 pentru sesizări privind violența asupra copiilor: disponibil 24/7, apel gratuit.
- DGASPC-urile din fiecare județ/sector pentru evaluare, suport, plasament temporar și consiliere juridică.
- Ghiduri metodologice privind audierea minorilor victime ale violenței, proiecte precum AUDIS pentru o audiere mai adecvată.
- Centre pentru adapostire a victimelor violenței în familie, cu servicii de protecție, cazare, îngrijire medicală, consiliere juridică și psihologică.
- Programe de formare profesională a procurorilor în domenii de protecție a copiilor, conduse de INM, cu scopul sporirii specializării în cazuri de minori.
Indicatori cheie din materialul consultat
- Rata estimată a acuzațiilor reale în totalul sesizărilor poate depăși 50%, iar în centre specializate din București acest procent poate crește semnificativ.
- Există un decalaj între volumul de sesizări și numărul cauzelor trimise în judecată, alimentând percepția că fenomenul este minor, deși realitatea este alta.
- Educația preventivă a copiilor este necesară, dar nu suficientă; responsabilitatea revine și părinților în colaborare cu instituțiile.
- Cooperarea între DGASPC, poliție, procuratură și instanțe este esențială pentru o intervenție eficientă și protecția copiilor.
Infografii și reprezentări vizuale
Video explicativ despre drepturile copiilor și proceduri de protecție
Cum să punem capăt violenței împotriva copiilor... cu ajutorul datelor | UNICEF
Breviar de acțiuni pentru părinți și profesioniști
Educarea copiilor în ceea ce privește prevenția abuzului este importantă, dar nu suficientă; este crucial ca părinții și adulții din comunitate să cunoască semnalele de alarmă, să învețe cum să vorbescă cu copiii despre „nu”, „fugi” și cum să diferențieze secretele sigure de cele care trebuie sesizate autorităților. Profesioniștilor din sănătate, învățământ și asistență socială li se cere să recurse la protocoalele de audiere adecvate, să pregătească copilul pentru audiere și să ofere suport psihologic continuu.
| Aspect | Detalii | Surse legislative relevante |
|---|---|---|
| Definiții | Abuz fizic, emoțional, psihologic, sexual, neglijare | Legea nr. 272/2004 |
| Mecanisme de semnalare | DGASPC, poliție, școli, furnizori de servicii | Legea nr. 272/2004; Legea nr. 217/2003 |
| Suport pentru victime | Centre de protecție, consiliere, cazare, asistență juridică | OUG nr. 24/2019; HG-uri privind metodologiile |
Este esențial să păstrăm în atenție faptul că protecția copiilor împotriva abuzului sexual și a altor forme de violență este o responsabilitate colectivă, iar coordonarea între diferitele instituții, precum și educația comunității, reprezintă cheia pentru siguranța și bunăstarea copiilor.
tags: #fiica #vrea #sa #ramana #gravida #cu
Postări populare:
- Sfaturi esențiale pentru mamă în primul trimestru de sarcină
- Servicii oferite de Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie Cluj-Napoca
- Diversificarea bebelușului: păstârnac, dovlecel și ardei capia – experiențe practice și idei de meniuri
- Ghid practic pentru alegerea cărucioarelor de iarnă pentru bebeluși
- Despre Gabriela Ion, medic pediatru: competențe și specializări