La sfârșitul săptămânii trecute, Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite a anulat garanția constituțională a dreptului la avort, abrogând un precedent care fusese stabilit chiar de ea însăși în 1973 - așa-numita decizie Roe vs. Wade. De atunci, în opt dintre cele 50 de state americane avorturile au fost interzise (în unele cazuri chiar și fără excepții pentru viol sau incest), alte 10 urmează să le interzică sau restricționeze, iar 12 au o situație incertă. Zeci de milioane de femei rămân astfel cu posibilități limitate sau inexistente de a decide asupra propriilor sarcini. Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă o lume în care avortul este criminalizat și ce riscuri aduce ea pentru femei, lumea filmului ne oferă mai multe exemple de povești.
Context istoric românesc și cinema-ul ca oglindă a perioadelor de restricție
4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (2007, reg. Cristian Mungiu). Filmul ne poartă în vremea Decretului 770 de interzicere a întreruperilor de sarcină, promulgat de Nicolae Ceaușescu în 1966. O perioadă sângeroasă din istoria recentă a României, în care femeile aveau voie să avorteze doar dacă aveau deja patru copii (ulterior pragul a fost ridicat la cinci) sau depășiseră 45 de ani. Asta deși nu aveau acces la metode de contracepție, nu primeau o educație sexuală corespunzătoare, iar lipsurile de tot felul făceau creșterea unui copil foarte dificilă. Pelicula lui Cristian Mungiu ne poartă aproape de finalul acestei perioade. Pe parcursul unei singure zile din anul 1987 urmărim cum Otilia, o studentă din București, încearcă să își ajute colega de cameră, Găbița, să obțină un avort clandestin. În eforturile lor nu e loc de ezitări, de rușine, de păstrarea propriei demnități, există un singur scop și un singur mod de a-l îndeplini.
Într-un registru diferit, L’Evénement (2021, reg. Audrey Diwan) urmărește aventura unei tinere franceze, Anne, în timp ce caută sprijin în perioadele în care avortul era ilegal. Actrița română Anamaria Vartolomei interpretează rolul scriitoarei Annie Ernaux, iar filmul evidențiază izolarea, lipsa sprijinului medical și temerile reale ale femeilor din acea epocă. „Aș vrea să am un copil într-o bună zi, dar nu în locul unei vieți.”, spune ea. La popasuri ca această peliculă, reacțiile spectatorilor și premiile câștigate (Leul de Aur la Veneția, premiile Lumière) surprind impactul puternic al narativelor despre avort.
Progrese și retrageri în cinematografie: povești americane, experiențe europene
Never Rarely Sometimes Always (2020, reg. Eliza Hittman) poate fi una dintre cele mai reprezentative povești contemporane despre avort în Statele Unite: Autumn, o tânără de 17 ani din Pennsylvania, pleacă spre New York pentru a întrerupe sarcina în siguranță. Drumul implică sacrificii, curaj și solidaritate, iar filmul a fost premiat cu Ursul de Argint la Berlin în 2020. Vera Drake (2004, reg. Mike Leigh) mută focalizarea asupra femeii din Londra anilor 1950, care face avorturi clandestine cu blândețe, în timp ce recunoaște conflictul dintre lege și corectitudinea umană, existând o notă puternică despre diferența dintre „legal” și „corect”. Pelicula a câștigat Leul de Aur la Veneția și a primit multiple nominalizări la BAFTA și Oscaruri. The Janes (2022, reg. Emma Pildes) aduce în prim-plan o rețea de femei din Chicago care au facilitat peste 11.000 de avorturi între 1969 și 1972, scoțând în evidență riscurile crizei legale actuale, dar și solidaritatea comunităților feminine în fața represiunii. Regizoarea subliniază că intervențiile lor nu erau despre răspunsuri, ci despre punerea sub întrebări a normelor despre corpul și libertatea femeilor.
Filme românești și mesajele despre responsabilitatea medicală și empatie
În contextul românesc, povestea Anca și secvențele despre Decretul 770/1966 ilustrează influența regimului asupra drepturilor reproductive, dar și pericolele practicilor clandestine, impactul asupra sănătății femeilor și prețul plătit de comunități întregi. Într-un interludiu, discuțiile despre un caz tragic din Polonia evidențiază cum legile anti-avort pot afecta deciziile medicilor, ducând la situații în care femeile pierd libertatea de a beneficia de îngrijire medicală sigură. Aceste filme și relatări arată cum fricțiunile ideologice dintre morală, religie, drepturi civile și realitatea medicală pot alimenta tragedii și pot genera tensiuni sociale intense.
În același timp, „unghia” universală a narațiunilor despre avort rămâne legată de necesitatea educației, accesului la contracepție și susținerea emoțională pentru femei. Exemplele filmice menționate demonstrează cum arta poate să pună în discuție tabuuri, să scoată la suprafață suferințe reale și să provoace publicul să-și regândească atitudinile față de corpul feminin, responsabilitatea, drepturile reproductive și mila socială.
Impactul social și mesajele pentru public
În timp ce discuțiile despre avort continuă să fie complexe, filmele sugerează că lipsa accesului sigur la servicii poate transforma o situație personală într-o criză socială. Pierderea drepturilor sau amenințarea cu restricții contribute la creșterea riscurilor medicale, mental, sociale și economice pentru femei. Proiecțiile cinematografice, interviurile cu actrițe ca Anamaria Vartolomei sau regizori ca Audrey Diwan și Eliza Hittman, creează un spațiu de reflecție publică în care aceste subiecte revin cu intensitate și relevanță în dialogul societal contemporan.
Este important să recunoaștem că arta poate funcționa ca o oglindă a realităților din jurul nostru, dar și ca un motor de schimbare. Filmele despre avort aduc în lumină povești individuale, confruntări etice și dileme umane, iar în același timp deschid spațiul pentru discuții despre legislatie, acces la servicii medicale sigure și dreptul femeilor la autonomie corporală.
tags: #filmul #neasteptat #despre #avort