Atunci când femeile își pierd copilul între a 20-a săptămână și naștere, se numește naștere morta; dacă pierderea are loc înainte de săptămâna 20, se vorbește de avort spontan. Nașterea mortii poate fi supărătoare pentru părinți, deoarece multe dintre ele apar în timpul sarcinilor normale. Cauzele sunt necunoscute pentru aproximativ o treime din cazuri. Probleme cu placenta sau cordonul ombilical, infecții, mari tensiune arterială, dizabilități congenitale sau un stil de viață prost pot provoca nașteri morti.

Nașterea mortii înseamnă că un copil moare după a 20-a săptămână de sarcină; copilul ar fi putut muri în uter cu săptămâni sau ore înainte de naștere, iar moartea bebelușului poate aparea chiar și în cazul unor îmbunătățiri ale îngrijirii prenatale. Cu ajutorul ultrasunetelor, medicul poate determina bătăile inimii copilului în pântec. Medicii clasifică nașterea mortii în trei tipuri: timpurie, cu moartea tardivă sau la termen.

Grafic: distribuția principalelor cauze ale nașterilor morti

Niciun semn de avertizare clar nu apare de obicei la nașterea mortii. Sângerările vaginale în al doilea semestru pot indica o problemă cu copilul; dacă apare sângerare, femeile trebuie să consulte imediat medicul. Cauzele aproximativ o treime a nașterilor morti rămân necunoscute; sarcina și complicațiile travaliului provoacă aproape o treime din nașteri. Poate include travaliu prematur, sarcina gemelară sau tripleți și separarea placentei, care furnizează nutrienți și oxigen copilului din uter. Probleme placentare, inclusiv lipsa fluxului sanguin către placentă, apar în aproximativ un sfert din cazuri. Anomalii de dezvoltare, cum ar fi tulburările genetice sau structurale la făt, pot provoca mai mult de una din zece cazuri. Infecțiile - o infecție la făt, placentă sau mamă - se observă în mai mult de un din zece cazuri.

Este important să cunoaștem cum poate interveni medicina pentru a salva mamele și bebelușii. Hipertensiunea arterială poate contribui la nașterea mortii; în majoritatea cazurilor există multiple opțiuni de gestionare, iar doctorii loveștează de obicei spre naștere în timp ce monitorizează starea mamei și a fătului. Diagnosticarea poate include monitorizarea bătăilor inimii fătului prin ecografie. Intervențiile pot include nașterea naturală, inducerea travaliului sau cezariana, în funcție de situație.

Diagramă a 4P în travaliu: Power, Passage, Passenger, Psyche

Factorii de risc și tipuri de complicații în sarcină

O sarcină cu risc poate apărea din cauza afecțiunilor materne existente înainte de sarcină sau care se dezvoltă în timpul acesteia. Preeclampsia, hipertensiunea gestatională, diabetul gestational și probleme placentare pot duce la naștere prematură sau la alte complicații majore. Transmiterea de infecții bacteriene sau virale, precum vaginoza bacteriană, ITS sau hepatita, poate provoca complicații. Anomaliile cromozomiale sau structurale ale fătului cresc riscul de avort sau naștere mortă. Perinatologia, adică medicina maternal-fetală, se ocupă de monitorizarea gravidelor cu factori de risc; ecografia detaliată, NST și monitorizarea atentă ajută la anticiparea problemelor.

La SANADOR, monitorizarea sarcinii cu risc înalt include controale regulate, evaluarea creșterii și prezentării fătului, precum și investigații imagistice. Nașterea în cazul unei sarcini cu complicații necesită planificare atentă și supraveghere medicală specializată pentru a reduce riscurile pentru mamă și copil. În cazuri de preeclampsie severă, diabet gestațional necontrolat sau probleme placentare, intervenția promptă este crucială pentru a preveni complicații majore. Prevenirea constă în stil de viață sănătos, controale prenatale regulate, monitorizarea tensiunii arteriale și glicemiei, precum și managementul afecțiunilor preexistente.

Infografic: etapele monitorizării sarcinii cu risc

Managementul nașterii și sprijinul emoțional

Femeile care au suferit o naștere mortă pot avea exaltări emoționale: vinovăție, durere, furie și confuzie. Sprijinul unui consilier, psiholog sau psihiatru poate ajuta la procesul de doliu. Îngrijirea postnatală poate include simptome precum engorgement la nivelul sânilor, depresie și dureri după epiziotomie. O comunicare deschisă și informată între medic și pacient constă în clarificarea tuturor aspectelor, pentru a reduce anxietatea și pentru a facilita planificarea unei noi sarcini dacă este cazul. Femeile pot rămâne însărcinate și după o naștere mortă, având posibilitatea unui copil sănătos în viitor.

Grafic: traiectoria emoțională după pierderea sarcinii

Capitolul de avort spontan: etiologie și diagnostice

Avortul spontan reprezintă oprirea evoluției unei sarcini în primele stadii, în special înainte de săptămâna 28 de gestatie; la nivel clinic, poate implica sângerări, crampe sau scurgeri vaginale. Cauzele includ anomalii cromozomiale ce explică peste 50% din cazuri, factori materni (boli autoimune, diabet netratat, boli tiroide, infecții intrauterine), tulburări hormonale, factori anatomici și factori infecțioși. Infectiile, consumul de medicamente sau droguri, precum și vârsta mamei sunt factori relevanți. Diagnosticul corect poate implica diferențierea între amenințarea de avort, avortul incomplet, avortul retenut sau avorturi recurente.

Tratamentul poate fi nechirurgical (eliminare naturală a țesutului sau suport medical pentru expulzie) sau chirurgical (aspirație cu vid sau dilatare și chiuretaj). Pentru avortul habitual, se recomandă investigații extinse, inclusiv teste genetice pentru ambii parteneri, histerosalpingografie și histeroscopie pentru a identifica posibilele patologii uterine. Încadrarea în viitoarele planuri de sarcină poate implica consiliere genetică, monitorizare atentă și tratament personalizat în funcție de cauză.

Schema etiologiei avorturilor spontane

Complicații majore în timpul sarcinii: sumare și prevenție

Printre complicațiile frecvente se numără hipertensiunea arterială, diabetul gestational, infecțiile, malformațiile fetale, și placenta previa sau desprinderea placentei. Monitorizarea tensiunii arteriale, a glicemiei, ecografiile de morfologie, și testele pentru ITS sunt esențiale pentru prevenția evenimentelor severe. În cazul nașterii cu complicații, nașterea vaginală cu asistență medicală calificată sau cezariana pot fi opțiuni viabile, în funcție de situație. Îngrijirea obstetrică de urgență se concentrează pe identificarea și corectarea principalelor cauze ale complicațiilor: hemoragia, sepsisul, tulburările hipertensive și travaliul obstructat.

Infografic: cele 4P ale travaliului (Power, Passage, Passenger, Psyche)

Consolidarea pregătirii pentru naștere

Atenția la semnele de travaliu, prezentarea la spital la apariția contracțiilor regulate, scurgerilor de lichid amniotic sau sângerării, și un plan de naștere clar contribuie la reducerea riscurilor pentru mamă și copil. Momentul nașterii poate fi influențat de distanța dintre dimensiunile fătului și baza pelvică, precum și de prezentarea fătului. În cazul travaliului distocic, se poate recurge la injecții, manevre instrumentale sau cezariană, în funcție de situație. După naștere, monitorizarea postpartum durează aproximativ șase săptămâni, perioadă în care pot apărea hemoragii tardive și infecții.

Distocia de umăr

Întreținerea sănătății mamei: recomandări practice

  1. Planificați o monitorizare prenatală regulată, cu minim patru vizite și investigații în funcție de necesități.
  2. Evitați fumatul, alcoolul, marijuana și alte droguri în timpul sarcinii pentru a reduce riscurile de complicații.
  3. Gestionați afecțiunile preexistente (diabet, hipertensiune) în colaborare cu medicul pentru a reduce riscul de naștere morta.
  4. Susțineți-vă de sprijin psihologic dacă apare durerea și doliu; pregătiți-vă pentru o nouă sarcină cu consiliere genetică dacă există risc familial.
  5. Planificați nașterea în siguranță, cu opțiuni adecvate, pentru a reduce traumele pentru mamă și copil.
Schema de prevenire a complicațiilor în timpul sarcinii

Consolidarea cunoștințelor despre nașterea oprită în diferite etape

Sarcinile oprite pot apărea în orice stadiu; diagnosticul se bazează pe ecografie și monitorizarea semnelor. Dacă se suspectează insuciența cervicală sau alte anomalii, pot fi indicate histerosalpingografia sau histeroscopia pentru evaluare și tratament. În urma diagnosticului, opțiunile includ tratamente nechirurgicale sau chirurgicale, precum și consiliere genetică și monitorizare atentă înainte și între sarcini.

tags: #fisa #deces #prin #complicatii #ale #sarcinii

Postări populare: