Textul literar trebuie să constituie pentru elevi nu numai un univers de cunoaștere și de explorare a unor lumi imaginare, ci și un mijloc de autocunoaștere, de autodescoperire a resurselor ființei lor și totodată o oportunitate de a crea situații de comunicare interpersonală și intrapersonală, de exprimare și de gestionare a emoțiilor și a ideilor. Lectura sub diferite forme, modificarea sau continuarea, recrearea sau parodierea, punerea în scenă sau crearea unor interacțiuni între personaje (altele decât cele imaginate de către autor) sunt tot atâtea posibilități de dezvoltare a unor abilități ce țin de creativitate, comunicare, gândire critică și alte procese cognitiv-afective oferite de un text literar.

Lectura presupune interacțiunea a trei factori: textul, cititorul și contextul. Textul se caracterizează prin trei elemente: formă, expresie, intenția autorului. În învățământul gimnazial, dezvoltarea competenței de lectură poate fi o adevărată provocare pentru profesori, din perspectiva alegerii strategiilor de comprehensiune a textelor de către elevi. Simultan cu acestea, pentru o implementare eficientă, se impune monitorizarea propriului comportament: elevul trebuie să-și observe dicția, tonul, reacția, emoția în timpul lecturii și să le adapteze sau să le corecteze. Neabordând strategii de monitorizare și de comprehensiune a lecturii, elevii nu se observă în timp ce citesc, nu realizează că sunt neatenți, că nu se conectează cu personajele, că nu disting momentele subiectului literar.

Programa de Limba și literatura română pentru gimnaziu vine în acord cu perspectiva cognitivă potrivită cărei dacă reușim să dezvoltăm procesele care stau la baza formării competențelor de lectură, atunci putem să creăm metode prin care să re-producem textele literare. Pentru etapa lecturii, am ales de multe ori metoda „Scaunul autorului”, care permite adaptarea în funcție de obiectivele urmărite. De exemplu, pentru prima lectură a unui text literar, profesorul se așază pe un scaun special amenajat și îi roagă pe elevi să-și imagineze că le citește însuși autorul textului. Ei sunt încurajați să întrerupă „autorul” de fiecare dată când au nelămuriri referitoare la text și să-i adreseze întrebări clarificatoare. Pentru o mai bună înțelegere a textului, am aplicat metoda cadranelor. Tabla se împarte în patru părți egale (cadrane), fiecare conținând o cerință referitoare la conținutul textului citit. Tot pentru o mai bună conexiune cu textul, am muncit de multe ori cu elevii mei la punerea lui în scenă (dramatizare).

Personajele operei literare sunt interpretate de către elevi. Fiecare își învață foarte bine rolul, străduindu-se „să intre cât mai bine în pielea personajului”. Jurnalistul Cameleon - îi solicită pe elevi să joace, pe rând, rolul unui jurnalist care își schimbă opinia în funcție de răspunsul primit la întrebarea anterioară, încercând să-l incomodeze pe cel intervievat, care va juca rolul protagonistului operei literare. Pentru corelarea așteptărilor inițiale cu rezultatele, am recurs la metode creative, precum „Modifică povestea” și „Continuă povestea”. Conlucrând, elevii au decis în ce momente ale subiectului să intervină, modificând evoluția evenimentelor așa cum și-au dorit ei, după imaginația lor, ori au hotărât ca evenimentele să continue și după finalul propus de către autor. După modificarea sau continuarea scenariului, au pus în scenă noua versiune a operei. Metoda „Recreează povestea” cu aceleași personaje, dar proiectate în alte repere spațio-temporale, am implementat-o în cazul poveștii „Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici”, de Frații Grimm. Am rugat elevii să observe textul, titlul și autorul, ilustrațiile, exercițiile de început, informațiile despre autor și să facă predicții, individual sau în grup, despre tema textului, despre subiectul literar, în funcție de ceea ce observă. Le-am propus elevilor lectura interactivă cu voce tare, aplicând metoda „Scaunul Autorului”. Le-am citit primul fragment din text și le-am arătat care sunt procesele cognitive care însoțesc lectura mea, spunându-le ce gândesc despre acel fragment, explicând cuvintele și expresiile mai puțin cunoscute, care sunt informațiile esențiale și care sunt detaliile pe care le-am reținut, dar și ce nelămuriri am. Pentru următoarele fragmente de text, am implementat metoda predării reciproce. Elevii au lucrat în perechi și frontal. Unul dintre elevi a fost profesorul - cel care a citit textul cu voce tare, explicând și cuvintele/expresiile necunoscute (sau cerând ajutor). Celălalt a pus întrebări și a formulat neclarități. Textul literar este o lume magică, o lume ce se va lăsa descoperită pas cu pas de cel ce dorește, menirea noastră de dascăli este să le insuflăm micilor cititori dorința de lectură, plăcerea de a citi. Comprehensiunea textului literar reprezintă capacitatea elevilor de a citi, înțelege și interpreta un text, dezvoltându-și astfel gândirea critică, vocabularul și creativitatea. Comprehensiunea unui text literar va facilita deslușirea mesajului acelui text, transpunerea în lumea textului, înțelegerea personajelor sale, pentru unii elevi lectura este un mecanism rigid, ei nu înțeleg ceea ce citesc, după părerea mea dorința de lectură nu se moștenește ci se formează pas cu pas.

Strategii și metode didactice utilizate în dezvoltarea competenței de lectură

Clasele a III-a și a IV-a sunt perioade esențiale pentru formarea unei baze solide în înțelegerea textelor literare, deoarece elevii își dezvoltă treptat vocabularul, abilitatea de a face inferențe și de a analiza structura narativă a unui text. Literatura pentru copii este parte integrantă a literaturii naționale și universale, ea oferă micilor cititori un bogat univers de gândire și sentimente, stimulând interesul și pasiunea acestuia pentru cunoaștere. Comprehensiunea textului literar la elevii din ciclul primar este esențială pentru dezvoltarea competențelor de citire, interpretare și exprimare. Pentru a sprijini acest proces, este important să folosim strategii adecvate vârstei și nivelului lor de dezvoltare; folosesc diverse metode pentru a facilita comprehensiunea textului literar.

O metodă pe placul elevilor mei din clasa a III-a și a IV-a este Explozia stelară. La început se utilizează întrebări de tipul: cine?, ce?, când?, cum?, de ce? unele întrebări pot determina apariția altor întrebări mai complexe (Bontaș, 2007). O altă metodă des utilizată este Metoda Harta Textului - o tehnică grafică de organizare a informațiilor dintr-un text, utilizată pentru a facilita înțelegerea, analiza și reținerea conținutului. Aceasta este foarte utilă pentru elevi atunci când trebuie să studieze un material complex, deoarece le permite să vizualizeze relațiile dintre ideile principale și secundare. Dezvoltarea comprehensiunii textului literar la elevii de clasa a III-a și a IV-a necesită o abordare complexă, care combină metode didactice variate și adaptate nivelului de dezvoltare al copiilor.

1. Bontaş, I. (2007). Tratat de pedagogie. București: Ed. 2. Neacșu, I. (1990). Metode și tehnici de învățare eficientă. 3. Rotaru, I. (1971). O istorie a literaturii române. Cookie-uri? Probabil ai mai auzit de ele. Le folosim pentru imbunătățirea experienței online și personalizarea conținutului pe care ți-l oferim zi de zi.

Dezvoltarea creativității, stimularea spontaneității copilului și pregătirea acestuia pentru afirmarea aptitudinilor creative propriu-zise se realizează prin utilizarea unor metode moderne, care solicită creația și dezvoltă gândirea critică a copilului. O metodă utilizată cu succes în lecțiile de limba română, pentru o bună receptare a mesajului textului şi pentru stimularea gândirii critice şi creatoare este „Cubul”. Metoda presupune exploatarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective, permițând abordarea complexă şi integratoare a unei teme (descrie, compară, asociază, analizează, aplică, argumentează).

În locul conversației tradiționale pentru constatarea nivelului de înțelegere a textului, am folosit, de câte ori mi-a permis timpul, „Scaunul intervievatului”, o metodă cu o contribuție însemnată la dezvoltarea gândirii critice şi creatoare. Această metodă constă în numirea unui elev pe un scaun în fața clasei, care va juca rolul unuia dintre personaje, pe care și-l alege sau îi este propus de către învățător. Colegii lui trebuie să-i adreseze întrebări jucând rolul unor mici „reporteri”.

O metodă care corespunde diferitelor tipuri de gândire, angajează intens toate forțele psihice de cunoaștere, dezvoltă gândirea critică și stimulează creativitatea, gândirea colectivă și individuală este „Metoda pălăriilor gânditoare”. Pălăria albastră - liderul - conduce jocul. Pălăria albă - povestitorul - relatează faptele. Pălăria roșie - psihologul-arată de ce a procedat Petrișor aşa. Pălăria neagră - criticul - critică modul în care a procedat Petrişor. Pălăria verde - gânditorul - găsește o altă soluție de rezolvare a situației.

În predare-învățarea lecției „Cuibul de păsărele” de Cezar Petrescu, am folosit metoda „Clarificatori, întrebători, rezumatori, prezicători” - Clasa de elevi a fost împărțită în patru grupuri. În încheierea lecției, am folosit „Eseul de cinci minute”.

Expresii despre pregătirea cadrelor didactice: Absolventă a Facultății de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie, din cadrul Universității din Pitești (2017), cu specializarea „Pedagogia învățământului primar și preșcolar”. În 2019 a absolvit studiile masterale „Educație timpurie”, la Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie, Universitatea din Pitești. În prezent, este profesor pentru învățământul primar, la Școala Gimnazială din Măgura, com. Mihăești, jud. Vâlcea, grad didactic I, implicată în proiecte locale, regionale, naționale și internaționale, cu o mare dorință de dezvoltare profesională și de cunoaștere a tot ce este nou, atrasă de acțiuni de voluntariat și dedicată copiilor.

Deprinderile sunt o parte importantă a activităților umane, peste 80%, și pot interfera funcțional la toate nivelele structurilor complexe, fiind instrumentele fundamentale pe care se bazează performanțele. Totodată, au dovedit specialiștii, peste 60% dintre deprinderi se formează ȋn ontogeneza timpurie. Deprinderea de citit și deprinderea de scris fac parte, alături de deprinderea de ascultare (înțelegere) și cea de exprimare, din cele patru deprinderi fundamentale pentru învățarea limbii. Cele patru deprinderi se formează concomitent, fiecare bazându-se pe celelalte, de aceea și studiile în domeniu recomandă abordarea globală, având în vedere că limbajul este un întreg. Citirea și scrierea sunt deprinderi care deschid noi posibilități de cunoaștere a realității și devin noi forme de comunicare interpersonală utilizate și de către școlari. Învățarea citit-scrisului și a calculelor elementare sunt definite ca fiind achiziții de bază pentru viață. Citirea și scrierea sunt inseparabile, deoarece se coordonează între ele. Reprezentarea articulată a cuvintelor, precum și o serie de procese, cum ar fi analiza și sinteza vorbirii, sunt comune atât în etapele de citire, cât și în cele de scriere.

În comparație cu lectura, scrisul este o activitate mai complexă, căci pe lângă activitatea intelectuală se complică cu eforturile fizice de a reproduce semnele grafice care sunt mai dificile pentru mici școlari. „Privită sub raport funcțional și structural, metoda poate fi considerată drept un model sau un ansamblu organizat al procedeelor sau modurilor de realizare practică a operațiilor care stau la baza acțiunilor parcurse în comun de profesori și elevi și care conduc în mod planificat (programat) și eficace la realizarea scopurilor propuse.” (Cerghit I, 2006, p. Metodele şi procedeele didactice „asigură atingerea obiectivelor informative şi formative ale învăţământului fiind un mod de a proceda, care ține să plaseze elevul într-o situație de învățare, mai mult sau puțin dirijată, care să se apropie până identificare cu una de cercetare științifică, de urmărire și descoperire a adevărului și de legare a lui cu aspectele practice ale vieții” (Ionescu M, Radu I (coord), 2001, p.).

Prin urmare, organizarea eficientă a predării și învățării corespunde cercetării și dezvoltării metodologice. Tipologia metodelor de predare - învățare este vastă, există o multitudine de clasificări pe care studiile o prezintă, cea care se bucură de notorietate fiind cea a prof. Cerghit, care are ca normă sursele învățării și împarte metodele în patru mari categorii, subdivizate la rândul lor în alte categorii mai restrânse (Cerghit, 2006).

Principala metodă prin care sunt învățate literele-sunetele în clasa I este cea clasică, fonetică, analitico-sintetică care are un fond fonetic pentru că se bazează pe faptul că limba română este o limbă fonetică. 1. izolarea dintr-un text, dialog, scenetă a unei propoziții ce are un cuvânt dintr-un singur sunet; 3. modelarea grafică a propoziției; 4. sublinierea sunetului - cuvânt și rostirea lui cu intonația corespunzătoare. Această metodă se bazează pe memorarea unor cuvinte sau chiar a unor propoziții care privesc experiențele directe plăcute, foarte recente din viața copiilor.

Infografic despre relația text-cititor-context în procesul de învățare

Pornind de la aceste experiențe se va realiza un text pe care învățătoarea îl va scrie pe o coală de hârtie mare. Metoda Montessori poate fi menționată ca parte a palierelor de instruire, bazată pe activarea mai multor canale de receptare a informației (auz, vizual, atingere) în realizarea scrisului și a cititului. 1. Activitatea propriu-zisă a inteligenței, realizată după ce elevul recunoaște câteva vocale și consoane. Metoda lingvistică integrală se bazează pe utilizarea unor povești, poezii, cântece, ghicitori aduse în fața copiilor ca niște Cărți Uriașe pe care învățătoarea le citește marcând cu degetul fiecare cuvânt. Totodată, fiecare elev va avea aceeași carte într-un format normal, pe bancă, astfel orice propoziție din carte poate fi studiată, transcrisă, copiată. Metoda naturală (Freinet) are ca punct de plecare formularea unor texte scurte de către copiii pe care le vor memora și apoi le vor rescrie împreună cu învățătoarea. Înainte de a învăța alfabetul, elevii vor participa la activități care vizează dezvoltarea auzului fonematic, pronunțarea corectă a cuvintelor care conțin sunete greu de pronunțat precum: z, v, r, l și ț.

tags: #foloseste #textul #a #pentru #rezolvarea #sarcinilor

Postări populare: