Foto Guliver/Getty Images Acum ceva timp am lucrat cu o persoană care nu mai era activă pe piața muncii de foarte mulți ani.Profesia sa este de cadru didactic, a activat câțiva ani în învățământ, însă după venirea pe lume a copilului a decis să se dedice exclusiv creșterii acestuia. Din păcate, deși găsea o satisfacție importantă în rolul de mamă, avea constant o nemulțumire legată de faptul că nu are un job, însă a ignorat acest lucru ani de-a rândul. Pe măsură ce copilul a crescut, ea se simțea din ce în ce mai puțin utilă și părerile de rău cu privire la faptul că nu a făcut nimic pentru a se reintegra pe piața muncii au devenit de neignorat. Simțea ca i-ar fi foarte dificil să obțină un post de profesor, mai ales că în toată această perioadă s-a deconectat de la tot ceea ce presupune profesia ei. Însă a ajuns la concluzia că cel mai rău lucru este să nu aibă niciun job, pentru că în acest fel nu va reuși niciodată să fie independentă din punct de vedere financiar, iar sentimentul de inutilitate va fi foarte greu de suportat. Astfel a decis să dea curs oricărui job care ar presupune să interacționeze cu oamenii, să-și pună în valoare abilitățile de comunicare, precum și cunoașterea limbii engleze și să îi dea sentimentul de contribuție. După participarea la o serie de interviuri cu angajatorii a obținut un job care o face să simtă că are un scop, lucru care îi lipsise foarte mult în ultimii ani. Din păcate, se poate întâmpla să ignorăm nevoile pe care le avem și asta în timp ne poate conduce în situații dificil de gestionat. Amânarea și evitarea situațiilor pe care le percepem ca fiind dificile nu fac altceva decât să ne accentueze din ce în ce mai mult lipsa de încredere în propriile forțe.
Un film foarte relevant în acest context este cel în care personajul principal, interpretat de Adam Sandler, primește o telecomandă universală prin intermediul căreia avea posibilitatea de a sări peste situațiile neplăcute cu care se confrunta. În scurt timp devine dependent de acea telecomandă care îi oferă posibilitatea de a-și programa viața după bunul său plac. Însă telecomanda înregistrează tiparul în funcție de care este folosită și „decide” care sunt evenimentele pe care personajul le va exprimenta și care sunt cele pe care le va evita. În acest fel, telecomanda începe să dețină controlul. În lumea reală noi nu avem posibilitatea de a intra în posesia unui astfel de dispozitiv. Însă dacă în mod constant nu suntem prezenți într-un mod autentic și nu experimentăm cu adevărat situațiile noastre de viață, riscăm să devenim în timp deconectați de noi înșine și de relațiile noastre. Astfel, din păcate, pierdem controlul asupra propriei existențe.
Ce înseamnă formarea profesională continuă pentru cariera ta
Provocările zilnice sunt uneori greu de gestionat. Multitudinea de roluri cărora este necesar să le facem față poate fi apăsătoare, însă toate aceste aspecte ne ajută să evoluăm și să devenim mai buni. Din păcate, în timp lucrurile pe care nu le rezolvăm se complică și efortul de a găsi soluții va fi mult mai mare, decât în situația în care le abordăm la timp. Revenind la personajul din film, acesta își dă seama, la fel ca și persoana despre care am vorbit la începutul articolului, că acele situații pe care le-a evitat reprezentau de fapt șansa pe care ar fi avut-o ca să construiască relații armonioase și oportunitatea sa de a învăța și de a evolua. Fiecare dintre noi are această oportunitate în fiecare zi, însă este nevoie să fim deschiși și să ne asumăm că uneori poate fi și greu, dar că doar trăindu-ne viața într-un mod conștient ne putem bucura pe deplin de ea.
Rolul mamei pe piața muncii în România: provocări și percepții
O mamă care își lasă copilul acasă pentru a-și urma visul profesional este „carieristă” - un cuvânt a cărei definiție neoficială ar putea suna cam așa: „femeie egoistă care nu și-a prea dorit acest copil, de-l lasă acum cu alții; oare la ce l-a mai făcut?”. Pe de altă parte, o mamă care vede doar de copii și de casă trece adesea drept o casnică lipsită de strălucirea vreunui vis mai înalt, și e rapid exclusă din cercurile de oameni „cu ambiție, care nu vor să vorbească doar despre copii”. Poate părea simplu, dar nu e - în România de azi, rolul de mamă este cel mai solicitant job care există, iar provocările mamelor pe piața muncii sunt tot mai numeroase. Mama e cea care, indiferent ce-ar alege, greșește în fața cuiva. E cea de care se trage în toate părțile, e cea care răspunde tuturor, e cea care sare prima în ajutor și cea care renunță, de cele mai multe ori, la propria liniște, pentru a fi liniștea altcuiva. Dar ce ne facem atunci când mama mai e și specialist? Deschidem un subiect greu și extrem de complex - și ne bazăm pe voi să continuați dialogul, pentru că nouă nu ne-ar ajunge serverele să luăm în discuție toate aspectele.
Avem legi care să protejeze această perioadă delicată, iar ele arată perfect pe hârtie. Ai fi tentat/ă să crezi că-i simplu, nu-i așa? Întoarcerea la muncă pentru mame în România se dovedește a fi, în realitate, o cursă contratimp, plină de ajustări profesionale forțate. În pofida unui concediu de creștere a copilului care se regăsește printre cele mai generoase la nivel mondial, sistemul actual nu doar că eșuează în a facilita reintegrarea eficientă a mamelor în câmpul muncii, dar le și penalizează pentru alegerea de a fi părinți.
Potrivit experiențelor personale ale unor mame care și-au făcut curaj să vorbească deschis despre asta, extrase dintr-un amplu și excelent documentat articol Panorama.ro, angajatorii recurg la tactici de intimidare. Cum fac asta, concret? Le mută pe mame în roluri inferioare celor de pe care au plecat sau le impun ore suplimentare, atunci când vor să „scape de ele”. Nedreptatea le determină până la urmă să demisioneze de bună voie, iar șefii evită astfel, pe de-o parte, concedierile pe motiv de maternitate - care sunt ilegale - și, pe de altă parte, compensațiile bănești.
Acest climat ostil este înrăutățit de un sistem de îngrijire precar și de o indemnizație pentru creșterea copilului insuficientă. Discriminarea mamelor pe piața muncii nu este însă o problemă exclusiv românească. Femeie = sacrificiu. Raportul „Ce Rost are Mama în România?”, realizat de Andra Pintican și echipa sa, este cu siguranță unul dintre cele mai curajoase demersuri făcute pe la noi în ultimii ani. Lupta femeilor de a îmbina cerințele carierei cu cele ale maternității sunt pentru prima oară surprinse fidel și asumat printr-o muncă de cercetare românească ce reunește experiențele a peste 1500 de femei, iar unul dintre cele mai valoroase (și totodată dureroase) fenomene surprinse este „Double burden syndrome”.
Din paginile raportului rezultă complexitatea vieții de mamă în România: aproape 20% dintre mame nu-și dedică nici măcar o oră pe săptămână pentru ele însele, în timp ce 60% de-abia ajung la 1-3 ore de relaxare săptămânal, în condițiile în care programul supraîncărcat include și 30 de ore de muncă casnică. Stresul cotidian și lipsa odihnei își spun cuvântul, determinând rate ridicate de anxietate și un somn agitat, ceea ce afectează profund atât starea de sănătate fizică, cât și pe cea emoțională și mintală. Acest cerc vicios, ori mai bine spirală, conduce mamele spre un perpetuu sentiment de vină: „Sunt o mamă rea”/ „Nu fac destul”/ „Fac de toate și nimic bine” - îți sună cunoscut?
Dincolo de bulă, e oceanul. Să nu uităm: România are cel mai mare număr de mame minore din UE. Conform datelor Institutului Național de Statistică (INS), în 2021, existau 8.024 de mame minore în țară, dintre care 745 aveau între 10 și 14 ani. Ce înseamnă asta concret? Această situație ne arată încă o dată discrepanța majoră dintre nevoile reale ale mamelor și beneficiile pe care le primesc. Mandy Garner, editor la workingmums.co.uk, consideră că unul dintre cele mai importante beneficii pe care angajatorii le pot oferi părinților este flexibilitatea în muncă.
Această perspectivă ne aduce la ideea că flexibilitatea, sprijinul pentru sănătatea mintală și beneficiile orientate către familie nu sunt doar avantaje, ci necesități reale ale mediului actual de muncă. Foto de final, idei, recomandări la nivel de practici: 1) o mai mare flexibilitate în programul de lucru; 2) creșterea accesului la creșe și grădinițe de calitate; 3) sprijin pentru sănătatea mintală; 4) consiliere gratuită pentru mame după naștere; 5) promovarea modelelor familiale echilibrate în politicile de resurse umane. În România, mamele pot beneficia de consiliere psihologică gratuită pe o perioadă de 126 zile după naștere, la cerere, pentru un număr de maximum 6 ore stabilite împreună cu medicul de specialitate obstetrică-ginecologie, în baza Legii nr. 33/2023 privind reforma în domeniul sănătății.
Perspective de reformă și exemple inspiraționale
Este momentul să construim o societate în care ambiția profesională și rolul de mamă să nu mai fie văzute ca direcții opuse, ci complementare. La finalul raportului „Ce Rost are Mama în România?” găsești și un instrument de autoevaluare a calității vieții, o resursă valoroasă pentru oricine dorește să-și analizeze și să-și îmbunătățească starea de bine. Dacă ești mamă, îți recomandăm să-l folosești și să ne scrii experiența ta. Să nu uităm că în spatele fiecărui angajat, fie el femeie și mamă, se află o persoană cu nevoi, aspirații și visuri proprii. Acest articol vă este oferit de DevNest, compania de software pasionată de oameni, idei și know-how digital. Pentru toți oamenii buni pasionați de tehnologie, DevNest înseamnă evoluție și dezvoltare: Creăm oportunități.
Este cazul unei experiențe personale: mamele în România pot aduce un aport semnificativ când au suportul potrivit, iar flexibilitatea poate reduce decalajele dintre viața de familie și carieră. Următorii pași includ discutarea cu angajatorii despre opțiuni de program flexibil, creșe de calitate și acces la servicii de sprijin pentru sănătatea mintală, precum și promovarea unor soluții legislative clare pentru perioada de reintrare în câmpul muncii.
Concluzii pe tema reintegrării mamelor în muncă
1. O mai mare flexibilitate în programul de lucru poate facilita revenirea la muncă a mamelor. 2. Creșterea accesului la creșe și grădinițe de calitate este esențială pentru încrederea în revenirea profesională. 3. Sprijinul pentru sănătatea mintală, inclusiv consiliere, ajută la gestionarea stresului. 4. Legislația actuală ar trebui să încurajeze reintegrarea, nu să penalizeze maternitatea. 5. Tratamente echilibrate pentru ambele sexe în familie - atât mamele, cât și tații - pot facilita o reintegrare mai lină pe piața muncii.
tags: #fosta #materna #pe #piata