Absolvent al Institutului de Arte Plastice N. Grigorescu din Bucureşti, în 1959 (elev al lui Ion-Lucian Murnu şi al lui Baraschi). A debutat expoțional în 1957, într-o expoziţie de grup pentru tineret, la Moscova, cu lucrarea „Cap de copil”. Prima expoziţie personală la Bucureşti avea loc în 1964, iar prima din Paris în 1967. În întreaga sa carieră a realizat 11 expoziţii personale în România, Franţa, Belgia, Italia, Danemarca, Finlanda. A participat la numeroase bienale internaționale și expoziții de grup în numeroase orașe ale lumii, consolidându-și reputația ca unul dintre cei mai valoroși sculptori români.
În startul perioadei create, Apostu a găsit în creația populară temeiul inovației stilistice: sculptura în lemn sau piatră și obiectele de etnografie au fost pentru el izvoare ale unei expresii cu sânge arhaic, însă mereu actuale. Din patrimoniul său cultural a preluat motive și forme arhaice, încărcate de farmec și mister, transformându-le într-un limbaj personal, capabil să răspundă la provocările sociale, spirituale și estetice ale fiecărei generații.
Știința și inspirația: traseul educațional și maturizarea artistică
Începe studiile la Liceul de Băieți „Dumitru Sturza” din Tecuci, apoi se înscrie în 1953 la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secția ceramică. Renunță după un an și jumătate, reînscriindu-se în 1955 în secția de sculptură, sub îndrumarea profesorilor Ion Lucian Murnu și Constantin Baraschi. În anii de formare, Boris Caragea a influențat perfecționarea sa artistică.
În 1964 și până la sfârșitul vieții, George Apostu a avut numeroase expoziții personale în România și în străinătate (Franța, Belgia, Italia, Spania, Brazilia, India etc.). Încă din primii ani, a găsit în arta populară temeiul inovației stilistice, deschizând calea spre expresii eliberate de clișeele realismului academic. Apelul la izvoarele artei populare a fost făcut dintr-o concepție originală, rezultată din cultura plastică și din temperamentul său.
Teme și cicluri definitorii
Unul dintre cel mai cunoscute cicluri este „Tatăl și Fiul”, o prelucrare sculpturală a vechiului motiv al „arborelui vieții”, în care comunicarea dintre omul și lumea vegetală reactualizează mitul regenerării cosmice. Alte cicluri, precum Laponele și Fluturii, dezvoltă sugestii formale ale artefactului țărănesc, preluând morfologii ale naturii vii, logica creșterii în spirală a formei, simetriile zoömorfe și antropomorfe.
În ultimii ani ai activității, lucrările lui Apostu deviază de la morfologii spre componentele spirituale ale culturii populare. În această direcție s-a afirmat printr-un raport creativ la valorile patrimoniului artistic, demonstrând însușirea esenței Brâncuși. Astfel, legătura sa cu moștenirea brâncușiană apare ca o continuitate stilistică și spirituală în sculptura românească modernă.
Replica în spații internaționale și implicări curatoriale
În 1982 Apostu s-a stabilit definitiv în Franța, la Paris. A creat scenografia în Canada pentru un spectacol cu o piesă de G. Asztalos. Expoziția include lucrări reprezentative din patrimoniul Centrului de Cultură „George Apostu” și al Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”, dar și opere din colecția particulară a lui Octav Olaru, din Bacău.
În cadrul proiectelor curatoriale moderne, lucrările lui Apostu au fost incluse în expoziții despre brâncușianitate și în dialog cu tradiția românească. Expoziția „Brâncuși. Sindromul”, organizată de Muzeul Național de Artă al României în colaborare cu muzee și colecționari, include trei lucrări din seria „Tată și fiu” din patrimoniul Centrului de Cultură „George Apostu”.
Lucrări principale și interpretații
„Solar” - sculptură în lemn, masivă, cu figurarea energetică a vitalității lemnului, evocând un totem arhaic; cilindrii și decupaje ritmice sugerează forța primară a materialului. „Tată și Fiu” - o compoziție verticală, cu o formă unică scindată, ce subliniază legătura dintre generații și intimitatea relației părinte-copil. „Taină” - structură abstractizată, adâncimile tăieturilor și suprafețele închise sugerează misterul primordial. „Tors” - volum fragmentat din blocuri suprapuse, cu incizii viguroase ce evocă anatomia esențializată. „Christ” - figură arhaică, stilizată, dintr-un trunchi masiv, cu incizii hieratice. „Extaz” - sculptură expresivă, brăzdată de fisuri naturale, exprimând o tensiune dintre plin și gol.
Conexiuni definitorii cu Brâncuși și cu spațiul românesc
Prin modul său de a încorpora motive din arta populară în forme moderne, Apostu a demonstrat capacitatea de a adapta tradiția la expansiunile spațiului spiritual modern. Eroziunea socială și drama declinului biologic se reflectă în regimul formal al operelor sale, în special în lucrări din lemn sau piatră, care înglobează sensuri philosophical și iconice. Opera sa atestă o continuă transformare a relației cu sămânța originii, în timp ce păstrează o deschidere către dialogul cu marii maeștri ai sculpturii, inclusiv Brâncuși.
Detalii biografice suplimentare
- George Apostu s-a născut pe 20 decembrie 1934, în Stănişeşti, județul Bacău.
- A murit pe 13 octombrie 1986, la Paris (înhumat în cimitirul Père-Lachaise).
- Studiile universitare: Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția sculptură, sub îndrumarea profesorilor Ion Lucian Murnu și Constantin Baraschi.
- A fost recunoscut drept unul dintre cei mai valoroși sculptori români, cu premii și burse în Franța, Italia și Danemarca.
Expoziții principale și prezentări curente
Expoziții personale: 1964 - Grădina Casei Ziariștilor, București; 1966 - Galeria de Artă a Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Cluj-Napoca; 1967, 1973 - Galeria Raymonde Cazenave, Paris; 1968 - Castelul Charlottenburg, Copenhaga; 1969 - Vrö, Danemarca; 1970 - Fine Arts Palace, Bruxelles; 1971 - Helsinki; etc. Expoziții de grup: peste sute de participări în Moscow, Paris, Veneția, Sao Paulo, Atena, New Delhi, Budapesta, Varșovia, Moscova, Montreal și altele.
„Brâncuși. Sindromul” deschide noi spații de dialog între operele lui Apostu și moștenirea brâncușiană, evidențiind continuități de limbaj, viziune și spiritualitate în sculptura românească modernă.
tags: #george #apostu #seria #maternitate