Avortul, sau întreruperea de sarcină, reprezintă o decizie personală a unei femei însărcinate de a opri voluntar sarcina, fără presiune exterioară și cu consiliere prealabilă. Se estimează că aproximativ 1 din 4 femei apelează la proceduri de întrerupere de sarcină cel puțin o dată în viață.
Există două categorii principale de avort: avortul spontan și avortul provocat (terapeutic sau la cerere). Avortul spontan este întreruperea naturală a sarcinii înainte de a 20-a săptămână de gestație. Avortul provocat este o intervenție medicală, fie medicamentoasă, fie chirurgicală, menită să pună capăt unei sarcini.
Tipuri de Avort
Avortul Spontan
Avortul spontan reprezintă întreruperea spontană a sarcinii dintr-o cauză naturală, fără intervenție externă, înainte de săptămâna a 20-a de gestație. Pierderea produsului de concepție după săptămâna a 20-a se numește pierdere spontană în stadiul avansat al sarcinii.
Avorturile spontane au loc relativ frecvent, aproximativ 1 din 4 femei gravide pierd sarcina. Pierderea produsului de concepție în primul trimestru și începutul celui de-al doilea trimestru reprezintă 15-25% din totalul sarcinilor diagnosticate clinic.
Cauzele avortului spontan în primul trimestru sunt, aproape întotdeauna, anomalii cromozomiale survenite pe parcursul gametogenezei sau fecundației. De obicei, avortul spontan determinat de o anomalie genetică/cromozomială este un eveniment unic; nu este vorba de o anomalie ereditară.
Majoritatea avorturilor spontane au loc în primele 12 săptămâni de sarcină, uneori chiar mai devreme. În această perioadă timpurie, embrionul abia începe să se implanteze, iar corpul poate elimina sarcina fără simptome evidente. Sangerările vaginale nu reprezintă un semn automat de avort; în multe cazuri, avortul spontan în primele 2 săptămâni de sarcină trece neobservat, putând fi confundat cu o menstruație mai abundentă.
După un avort spontan, există și riscul de apariție a unei infecții uterine, numită avort septic. Majoritatea avorturilor spontane apar deoarece fătul nu se dezvoltă corespunzător, 50% dintre acestea fiind asociate cu prezența unor cromozomi în plus sau în minus. Astfel de anomalii apar în timpul sarcinii, nefiind moștenite de la părinți. Există și cazuri în care anumite afecțiuni preexistente ale mamei pot declanșa un avort, precum diabetul necontrolat, infecțiile, problemele hormonale, afecțiunile uterine sau cervicale sau bolile glandei tiroide. Alți factori de risc includ vârsta (riscul crește progresiv după 35 de ani), un istoric de avorturi spontane, greutatea prea mică sau prea mare a mamei, consumul de tutun, droguri și alcool. De multe ori, avortul spontan poate fi dificil de prevenit.
Avortul Provocat (Programat)
Avortul provocat reprezintă terminarea voluntară a unei sarcini, după consultarea unui medic. Procedura aplicată pentru întreruperea sarcinii variază în funcție de vârsta sarcinii, vârsta femeii și alți factori.
Avortul Medicamentos
Avortul medicamentos constă în administrarea unor pastile pentru întreruperea sarcinii până în maximum săptămâna a 9-a de sarcină. Aceste pastile vor opri dezvoltarea fătului și apoi vor determina contracția uterului, ducând la expulzia sarcinii. Acest tip de avort reprezintă o procedură sigură; în general, nu mai mult de 2% dintre persoanele care apelează la această metodă au de-a face cu complicații, precum infecții sau avort incomplet, care apar rar.
Există, totuși, o serie de efecte adverse cu care te poți confrunta: sângerarea puternică, prezentă timp de câteva zile după administrare, și durerea, puțin mai intensă decât crampele menstruale. Aceste manifestări sunt normale, deoarece țesutul va trebui expulzat din interiorul uterului. Alte manifestări mai puțin comune pot include greața, diareea, vărsăturile, oboseala și sensibilitatea sânilor, care se manifestă în primele 24 de ore până la câteva zile.
Pentru ca o astfel de procedură medicală să poată avea loc, este necesară prescriptia medicală. Pastilele se administrează doar conform indicațiilor medicului specialist. Procedura durează câteva zile și, în acest timp, este necesar să se meargă periodic la control ginecologic. Acest tip de întrerupere de sarcină implică administrarea a două medicamente: mifepriston și misoprostol. Prima pastilă administrată are rolul de a bloca acțiunea progesteronului, ceea ce va duce la subțierea endometrului, embrionul desprinzându-se de acesta. După 24-48 de ore se va lua și a doua pastilă, care, după câteva ore de la administrare, va duce la contracții și sângerări vaginale, indicând producerea avortului.
Conform ghidurilor actuale, nu este necesară ecografia pentru a confirma succesul unei întreruperi de sarcină pe cale medicamentoasă. Succesul acestei metode este validat prin verificarea nivelului seric inițial de hCG (gonadotropina corionică umană) și ulterior prin scăderea concentrației de hCG. Misoprostolul se administrează sub formă de 4 comprimate de 200 mcg, care pot fi plasate între gingie și obraz timp de 30 de minute, apoi înghițite, la 24-48 de ore după administrarea de mifepriston. Alternativ, se pot introduce 4 comprimate de 200 mcg misoprostol vaginal, la 6-48 de ore după mifepriston.
Avortul Chirurgical
Avortul chirurgical este o procedură efectuată în spital și poate fi realizată prin aspiratie sau chiuretaj. Se consideră că este o metodă mai sigură, deoarece se efectuează sub controlul medicului.
Există două metode de întrerupere a sarcinii pe cale chirurgicală: prin așa-numita „asistare prin vacuum” (aspirație) și avort chirurgical prin dilatare și chiuretaj (evacuare). Femeile cu vârsta gestațională de peste 10 săptămâni, dar până în 16 săptămâni, pot opta pentru întreruperea sarcinii prin aspirație. Avortul prin dilatare și evacuare se poate realiza și după 16 săptămâni de sarcină, dar până în maximum 24 de săptămâni de sarcină. Nu se realizează avorturi după această perioadă.
În România, conform reglementărilor legislative, un avort la cerere poate fi efectuat doar până la 14 săptămâni de sarcină. Pentru ca o astfel de procedură medicală să poată avea loc, este necesar consimțământul scris al femeii. Totuși, în anumite condiții, medicul ar putea interveni și asupra unei sarcini cu vârsta gestațională mai mare de 14 săptămâni, dacă sarcina prezintă risc de complicații și probleme de sănătate pentru mamă sau făt.
Pentru efectuarea avortului chirurgical, nu mâncați și nu beți nimic cu 6 ore înainte de operație (în cazul anesteziei generale). Nerespectarea acestor ore de post poate duce la aspirarea conținutului gastric în căile respiratorii.
Sedarea se folosește pentru confort maxim în cazurile mai sensibile sau anxioase. Anestezia locală sau totală poate fi aplicată, iar costurile acesteia pot fi separate.
Avortul prin aspirație reprezintă o metodă sigură de întrerupere a sarcinii. La fel ca majoritatea procedurilor chirurgicale, există un risc foarte scăzut de infecție, pe care medicul îl va limita recomandând un tratament post-intervenție. Medicul îți poate recomanda medicamente fără prescripție medicală sau medicamente pe bază de prescripție medicală pentru gestionarea eventualelor efecte adverse.
Cealaltă tehnică de avort chirurgical este asociată cu un risc foarte scăzut de apariție a complicațiilor sau de avort incomplet. Totuși, anumite complicații sunt posibile, dar apar foarte rar, incluzând infecții, perforări sau hemoragii intense.
Implicații și Considerații Post-Avort
Indiferent de metoda folosită, chirurgicală sau medicamentoasă, după avort se impun controale regulate la specialist și planning familial. Este necesar ca pacienta să fie informată despre modul în care va decurge procedura, instrucțiuni de auto-îngrijire, simptomele ulterioare avortului care necesită intervenție medicală de urgență și modalități de planning familial.
După un avort chirurgical, este important să se evite contactul sexual, băile fierbinți și tampoanele interne. Apariția oricărui semn îngrijorător impune contactarea urgentă a medicului.
Chiuretajul este necesar dacă resturi ovulare rămân în uter sau dacă simptomele persistă. Nu există contraindicații asociate cu avortul chirurgical în principiu.
Avorturile care au loc în primul trimestru de sarcină nu prezintă risc pe termen lung de infertilitate, avort spontan, sarcină ectopică sau cancer de sân, și nici nu prezintă pericol pentru eventuala sănătate psihică a persoanei în cauză.
Avortul la cerere reprezintă întreruperea voluntară a unei sarcini, în limitele prevăzute de lege, de obicei până la 14 săptămâni. În schimb, avortul terapeutic se recomandă doar din motive medicale, atunci când viața sau sănătatea mamei este pusă în pericol, ori atunci când fătul prezintă anomalii grave.
Seria de discuții Praxis: Sănătatea maternă și reproductivă (versiune scurtă)
Deciziile legate de sănătatea reproductivă sunt profund personale și merită toată atenția noastră. Fiecare femeie are nevoie de sprijin în astfel de momente. Dacă ai nevoie de informații suplimentare cu privire la administrarea medicamentelor pentru avort recomandate de către medic, discută cu acesta sau cu un farmacist.
tags: #ginecolog #pentru #avorturi