Utilizarea glucocorticoizilor în bolile respiratorii la copii

Glucocorticoizii (GC) sunt medicamente esenţiale în tratamentul afecţiunilor inflamatorii şi alergice ale căilor respiratorii la copii, în special în astmul bronşic şi în formele severe de boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) când este cazul. Eficacitatea lor este legată de proprietăţile antiinflamatorii puternice şi de capacitatea de a modula răspunsul imun, iar alegerea formei farmacologice şi a dozajului este determinată de severitatea bolii, vârsta copilului şi riscul de efecte secundare.

Mecanisme de acțiune relevante pentru bolile respiratorii

Glucocorticoizii acţionează la nivel nuclear, modificând sinteza proteinelor ARN. Mecanismele de acţiune ale GC sunt complexe şi includ atât mecanisme genomice, cât şi nongenomice. Mecanismele genomice implică legarea GC la receptorul glucocorticoid citoplasmatic, translocarea complexului în nucleu şi transactivarea sau transrepresia unor gene implicate în sinteza citokinelor, chemokinelor, moleculelor de adeziune şi enzimelor inflamatorii. Rezultatul final este o scădere a nivelului de citokine inflamatorii (de exemplu IL-1, IL-6, TNF‑alfa) şi creşterea expresiei genelor antiinflamatorii (de exemplu IL-10, lipocortina A1).

Mecanismele nongenomice produc efecte rapide, în câteva secunde sau minute, prin modificări ale membranelor celulare, inactivarea fosfolipazei A2 şi interacţiuni cu receptorii glucocorticoizi membranari, ceea ce contribuie la stabilizarea membranelor şi reducerea permeabilităţii endoteliului capilar - efecte utile în reducerea edemului căilor respiratorii.

Rolul corticosteroizilor inhalatori în astm și BPOC pediatric

Corticosteroizii inhalatori (CI) precum budesonid, fluticazonă, beclometazonă, ciclesonid sau mometazonă sunt pilonul terapiei antiinflamatorii pe termen lung în astmul bronşic pediatric. Prin inhalare, substanţa activă ajunge direct în plămâni, unde reduce inflamaţia căilor respiratorii şi previne exacerbările, îmbunătăţind funcţia pulmonară şi calitatea vieţii copilului.

Prin inhalare, budesonida ajunge direct în plămâni, unde reduce sau previne inflamarea acestora. Corticosteroizii inhalatori sunt esențiali în terapia pe termen lung a astmului bronșic, îmbunătățind funcția pulmonară, reducând frecvența și severitatea crizelor, și minimizând necesitatea bronhodilatatoarelor cu acțiune rapidă.

Avantaje ale administrării inhalatorii la copii

• Livrare directă la nivelul căilor respiratorii, efect rapid şi localizat;
• Doze sistemice mai mici comparativ cu administrarea orală, deci risc redus de efecte adverse sistemice;
• Posibilitatea combinării cu bronhodilatatoare în dispozitive fixe (ICS/LABA) pentru aderenţă mai bună.

Atenționări specifice copiilor

În cazul tratamentului prelungit cu corticosteroizi inhalatori, înălţimea copilului trebuie monitorizată în mod regulat. Vă rugăm să informaţi medicul în cazul în care creşterea este încetinită. Budesonida, la fel ca toţi steroizii, la o doză mare poate afecta glanda suprarenală, iar anumite teste hormonale pot fi afectate. Potenţialele efecte sistemice includ sindrom Cushing, supresia corticosuprarenaliană, întârzierea creşterii la copii şi adolescenţi, reducerea densităţii minerale osoase, cataractă şi glaucom.

Utilizarea corticosteroizilor sistemici în exacerbări

În cazul exacerbărilor acute severe de astm la copii, corticosteroizii sistemici (oral sau intravenos) sunt esenţiali pentru reducerea rapidă a inflamaţiei şi edemului căilor respiratorii, prevenind complicaţiile şi spitalizarea. Corticosteroizii sistemici, precum metilprednisolon sau prednisolon, au o potenţă mai mare decât cortizolul datorită timpului de înjumătăţire mai lung şi absorbţiei superioare.

Metilprednisolonul are un timp de înjumătățire puțin mai lung față de prednisolon și exercită o acțiune mineralocorticoidă mai slabă. Prednisonul reprezintă forma inactivă, fiind convertit la nivelul ficatului cu ajutorul unei enzime hepatice (glutation) în forma activă, prednisolon. Dacă această conversie nu se realizează eficient, efectul poate fi redus.

Doze și durata tratamentului

Durata tratamentului sistemic în exacerbări este de obicei scurtă (de exemplu câteva zile până la 2 săptămâni), suficientă pentru a controla inflamaţia. În general, în cazul afecţiunilor cu componentă autoimună sau foarte severe, este nevoie de o doză mai mare la început (doză de atac), urmată de o reducere graduală la doza de întreţinere pentru a minimiza efectele adverse.

Forme farmaceutice şi dispozitive de administrare

În managementul bolilor respiratorii la copii sunt utilizate diverse forme farmaceutice, fiecare cu avantaje specifice: inhalatoare presurizate cu doză măsurată (MDI), inhalatoare cu pulbere uscată (DPI), inhalatoare acţionate de respiraţie şi nebulizatoare.

• MDI şi DPI permit livrarea eficientă a medicamentelor direct în căile respiratorii, minimizând efectele sistemice.
• Inhalatoarele acţionate de respiraţie (breath-actuated) ajută copiii care au dificultăţi de coordonare între apăsare şi inspiraţie.
• Nebulizatoarele sunt utile în exacerbările severe pentru administrarea rapidă a dozelor mari de bronhodilatatoare şi corticosteroizi.

După administrarea dozei, trebuie să vă clătiţi gura cu apă şi / sau să vă spălaţi pe dinţi. Acest lucru va reduce riscul de a se produce "afte" bucale (infecţii micotice) în gură.

Interacţiuni şi precauţii

Unele medicamente pot interacţiona cu glucocorticoizii sau pot modifica efectul acestora. Medicul trebuie informat despre tratamente concomitente, în special:

• Antifungice imidazolice (ketoconazol, itraconazol) care pot creşte concentraţiile de GC;
• Anumite medicamente pentru HIV (ritonavir, cobicistat) care pot amplifica efectele budesonidei şi ale altor GC;
• Inductori enzimi hepatici (rifampicină, fenitoină, carbamazepină) care pot reduce efectul GC.

Dacă un copil foloseşte glucocorticoizi orali sau inhalează pentru perioade prelungite, medicul poate adăuga glucocorticoizi orali în situaţii de stres (de exemplu înaintea unei operaţii) deoarece utilizarea îndelungată duce la supresia glandelor suprarenale şi la o producţie insuficientă de glucocorticoizi endogeni (cortizol).

Efecte adverse relevante la copii

Efectele secundare imediate după iniţierea tratamentului pot include: polifagie (apetit crescut), polidipsie, poliurie. Aceste efecte, deşi neplăcute, nu pun în general viaţa în pericol. Utilizarea pe termen lung poate duce la efecte adverse serioase: afectări endocrine (inclusiv sindrom Cushing, diabet), predispoziţie spre infecţii, afectări musculoscheletice, atrofie cutanată, întârziere în creştere şi reducerea densităţii minerale osoase (osteoporoză). La întreruperea bruscă a tratamentului sistemic pot apărea simptome de sindrom de retragere steroidică.

Dozarea în pediatrie: exemple practice

Dozarea glucocorticoizilor inhalatori la copii trebuie individualizată. Pentru budesonid, schema uzuală pediatrica include 200-400 micrograme pe administrare, una sau două doze pe zi, în funcţie de vârstă şi severitate. Doza maximă recomandată la copii este de obicei de 400 micrograme budesonidă pe zi pentru anumite grupe de vârstă, dar medicul va ajusta doza la cea mai mică valoare eficace.

Comunicarea cu părinţii şi monitorizarea

Încă de la debutul terapiei, părinţii trebuie informaţi asupra efectelor adverse posibile şi instruiţi să observe îndeaproape copiii şi să raporteze medicului apariţia reacţiilor adverse. Este important să se explice utilitatea inhalatoarelor, tehnica corectă de utilizare şi necesitatea monitorizării creşterii la copii care primesc tratament prelungit.

În cazul terapiei cu glucocorticoizi sistemici, medicul va decide durata tratamentului şi va prefera doza minimă eficace pentru a reduce riscul efectelor adverse. Pentru administrarea inhalatorie, dispozitivele acţionate de respiraţie sau cu seturi de copil/adult pot facilita administrarea corectă la copii.

Indicaţii practice şi limitări

Glucocorticoizii tratatează inflamaţia şi controlul simptomelor, dar nu întotdeauna acoperă cauza primară (ex.: în unele dermatoze tratamentul adresează pruritul, nu cauza). În astm, însă, rolul GC este terapeutic şi preventiv: reduc inflamaţia bronhiilor, limitează bronhospasmul indus de procesul inflamator şi previn exacerbările pe termen lung.

Alegerea raţională a glucocorticoidului

Diversitatea acţiunilor fiziologice şi a efectelor farmacologice determină selecţia glucocorticoidului în funcţie de indicaţie, severitate şi profilul de siguranţă. Glucocorticoizii sintetici (prednisolon, metilprednisolon, dexametazonă) au potenţe şi durate de acţiune diferite, iar raportul glucocorticoid/mineralocorticoid influenţează tolerabilitatea. Preparatele fluorate au activitate antiinflamatorie mare, dar tolerabilitate topică redusă, fiind indicate pentru cure scurte şi intense. Alegerea forma- doza - regim trebuie făcută de medic, cu monitorizare periodică.

Concluzii practice pentru clinician

• Corticosteroizii inhalatori sunt fundamentali în tratamentul pe termen lung al astmului pediatric pentru controlul inflamaţiei şi prevenirea exacerbărilor;
• Corticosteroizii sistemici sunt indicaţi pe termen scurt în exacerbări severe pentru control rapid al inflamaţiei;
• Monitorizarea creşterii, a densităţii minerale osoase şi a semnelor de supresie suprarenaliană este esenţială la tratamente prelungite;
• Educaţia părinţilor privind tehnica inhalatorie, recunoaşterea semnelor de agravare şi interacţiunile medicamentoase este indispensabilă;
• Alegerea dozei şi a preparatului trebuie individualizată, având în vedere mecanismele genomice şi nongenomice ale GC şi profilul de risc/beneficiu.

tags: #glucocorticosteroizi #boli #respiratorii #pediatrie

Postări populare:

• Impactul aspiratiei asupra șanselor de a rămâne însărcinată în viitor
• Neoped Centru de Pediatrie: abordări actuale în îngrijirea copiilor
• Descoperă farmacii specializate în produse pentru bebeluși în Ardeal: servicii și tendințe în România
• Aer comprimat: sarcini principale și influența lor
• Ghid complet despre siguranța, confortul și igiena lanticelor de suzetă din silicon