Fiecare poveste de alăptare este unică. Începând cu nașterea, trecând prin perioada pubertății, apoi a sarcinii și, în cele din urmă a lactației, sânul trece prin transformări majore. Pe parcursul sarcinii sânii cresc în dimensiune, pielea devine mai subțire, iar venele sunt mai proeminente. În acest moment, lactația este un proces controlat exclusiv endocrin (de către hormoni), astfel, după 16 săptămâni de sarcină, lactația se declanșează indiferent de vârsta gestațională la care ajunge sarcina (proces numit lactogeneza I).
Cu alte cuvinte, toate mamele care au experimentat transformările menționate au lapte. Nivelul ridicat de progesteron (produs în mare parte de către placentă) este cel care împiedică producerea de lapte în timpul sarcinii. La naștere, în momentul eliminării placentei, nivelul de progesteron scade brusc. Cât timp placenta este la locul ei, progesteronul acționează ca o frână asupra hormonilor responsabili de lactație. De aceea, în situațiile în care resturi placentare rămân neeliminate la naștere, declanșarea lactației se va produce cu întârziere.
După naștere vei răsufla ușurată și bucuroasă că evenimentul cel mai provocator a fost depășit. Este foarte important ca bebelușul să fie pus cât mai curând și mai des la sân. De ce? Pentru că, deși venirea laptelui este un proces hormonal și mai puțin influențat de ce poți face tu, alăptarea precoce și frecventă crește numărul de receptori pentru prolactină, fapt care are un rol hotărâtor în succesul alăptării pe termen lung.
În acest mod, cei 5 ml de colostru secretat în primele zile se transformă în aproximativ 700 ml lapte matern/24 ore. Schimbarea aceasta se petrece pe parcursul a aproximativ 9-10 zile. Este o schimbare majoră pe care o resimte sânul în această etapă. O transformare care se declanșează la doar 1-3 zile după naștere, iar dacă nu este gestionată corespunzător, poate să producă surprize neplăcute (precum angorjarea sânului).
Este eliberată în valuri, aproximativ 7-20 în 24 ore. Pe lângă nevoia lui proprie de hrănire frecventă, și acesta este unul dintre motivele pentru care se recomandă ca bebelușul să fie pus la sân de 8-12 ori/24 ore. Nivelul prolactinei scade cu aproximativ 50% după prima săptămână postpartum. Secreția lui este stimulată și de oboseală, stres sau stări depresive. Laptele pleacă din lactocit, celula care îl produce, ajungând în ducte sau canale micuțe, dar ar rămâne acolo dacă aceste ducte nu ar fi înconjurate de niște mușchiuleți foarte fini (celule mioepiteliale) care, atunci când bebelușul începe să sugă, se contractă și trimit laptele spre ieșire.
Acel proces de contracție are loc sub acțiunea ocitocinei (secreția ei e determinată de suptul bebelușului sau, uneori, doar de auzul bebelușului care plânge), acel hormon care acționează și asupra uterului, determinând contracția acestuia. Adesea în timpul alăptării mama va simți ușoare contracții uterine. Ocitocina determină un nivel mai scăzut al hormonilor de stres (corticosteroizi). Are rolul de a modera secreția lactată ca răspuns la plinătatea sânului. Este scenariul (lactogeneza III) conform căruia decurge secreția lactată după ziua 9-10, când sânul produce deja lapte matur.
Când chiuveta este plină, trebuie ca robinetul să fie închis pentru a nu da pe dinafară. La fel, dacă bebelușul beau laptele din sân, acel lapte va fi curând înlocuit de o nouă cantitate. În schimb, dacă laptele stagnează în sân (cum este cazul alăptării după un program fix, sleep training sau atunci când bebelușul trece la un program cu ore mai multe de somn), cantitatea de lapte produsă va scădea treptat și nu va mai răspunde nevoilor bebelușului. Iată încă un motiv pentru care se încurajează alăptarea la cerere.
Core Curriculum for Lactation Consultant Practice, 3rd edition. Este esențial să înțelegem ce determină producerea și debitul de lapte de sân, cum se petrece suptul și cum stimuli sunt transmiși la glanda pituitară a mamei. Pituitara eliberează prolactină, hormon responsabil cu producția de lapte în alveole, iar suptul declanșează eliberarea de oxitocină - reflexul de oxitocină, eliberarea laptelui. Reflexul suptului apare în săptămâna a 17-a de sarcină, iar reacția complet dezvoltată a suptului apare în a 32-a săptămână. De aceea cei mai mulți nou-nă-născuți sunt pregătiți de sugă la sân. Oboseala, nervozitatea, anxietatea, frica, durerea pot inhiba eliberarea de oxitocină, blocând ejecția laptelui.
La începutul sesiunii de alăptare, laptele conține multă apă și este sărac în calorii, având menirea principală de a potoli setea bebelușului. Apoi, laptele devine mai dens, iar eliberarea lui este mai lentă, însă acest lapte satisface nevoile nutriționale ale sugarului. Prin urmare, sesiunile de alăptare încheiate rapid, prea scurte, pot lăsa copilul flămând, pot avea drept efect slăbă creștere în greutate, lenea bebelușului în timpul suptului și respingerea suptului îndelungat. Mai mult, sesiunile scurte duc la extragere nesatisfăcătoare a laptelui și contribuie la stagnarea laptelui, favorizând inflamația.
Hrănirea bebelușilor pe timp de noapte este deosebit de importantă, mai ales în primele zile după naștere. Hrana de noapte conține o cantitate mai mare de grăsimi și, prin urmare, este mai bogată caloric. Este necesar să observeți dacă bebelușul suge atunci când se află la sân sau doar ține mamelonul în gură. Există copii care mănâncă cu lăcomie și în forță, care își potolesc setea rapid, iar pentru aceștia pot fi suficiente 5-7 minute de supt. Amintindu-ne de cezariană, multe mame se întreabă „Pot alăpta după cezariană? Sau voi avea lapte?”. Răspunsul: da, se poate, iar lactația poate întârzia, dar organismul se adaptează, iar atașarea corectă la sân este crucială, cu poziții confortabile și sprijin adecvat.
În atașarea corectă bebelușul deschide larg gura și se fixează bine în spatele mamelonului, nu doar pe vârful acestuia. Evoluția alăptării depinde de stimularea sânului de către copil. Suptul stimulează oxitocina și prolactina, iar un supt eficient va ajuta la instalarea rapidă a lactației. Dacă din diverse motive copilul nu poate fi pus la sân, stimularea poate fi făcută cu ajutorul sesiunilor de pompare. Urmărește semnalele de foame date de copil și oferă sânul de câte ori este nevoie. Reflexul de supt apare și la prematuri sau sugari aflați în situații speciale, iar tehnicile de poziționare pot facilita atașarea corectă.
Inducerea lactației la cupluri de femei și relația cu adopția
Alăptarea poate fi posibilă și în cazul cuplurilor de femei sau pentru mame adoptive. O femeie poate începe lactația prin inducerea lactației sau prin relactare, adesea cu ajutorul consultantului în lactație. Relactarea este procesul de reinducere a lactației la femeile la care lactația s-a oprit complet, imediat după naștere sau ulterior, iar lactația indusă presupune simularea sarcinii la nivel hormonal înainte de stimularea sânilor. Principiul de bază al relactatei și al lactației induse este același: laptele este format și excretat sub influența prolactinei și oxitocinei, iar stimularea sânului duce la producerea și ejectia laptelui.
Există un răspuns comun: dorința de a alăpta copilul. În inducerea lactației, perioada de imitare a sarcinii prin administrarea de hormoni poate fi necesară înainte de stimularea sânilor. Sunt mai multe modalități de a încuraja copilul să sugă: medicamentoase (stimulatoare ale prolactinei), stimulare manuală, pompare, sau utilizarea SNS (sistem de nutriție suplimentară) în locul biberonului atunci când este necesar. Rezultatele arată că majoritatea femeilor se pot relacta, dar șansele sunt mai bune în primele 3 luni de la naștere.
Este foarte important să apelați la un consultant în lactație certificat dacă doriți relactare sau inducerea lactației. Întrebați orice mamă care alăptează despre motivele pentru care a ales această cale pentru a înțelege beneficiile experienței pentru mamă, copil și familie. Conturarea unei susțineri adecvate poate facilita un proces complex, dar profund îmbogățitor.
Practici de susținere a alăptării în cupluri și comunitate
În conectarea cu partenerul, alăptarea poate deveni o experiență comună. 5 modalități prin care partenerul poate oferi sprijin astfel încât să crească satisfacția și succesul alăptării includ: petrecerea timpului de calitate, împărțirea responsabilităților zilnice, sprijinul nutrițional, sinceritatea în comunicare și utilizarea unei pompe pentru hrănire cu biberonul atunci când este necesar. Susținerea partenerială poate crește intimitatea și confortul pentru mamă și copil, facilitând atașarea și creșterea lactației.
Este de ajutor să menționăm situații în care lactația poate beneficia de ajutor extern, cum ar fi mobilierul adecvat în spațiul de alăptare, respectarea orelor și semnalelor de foame, și evitarea presiunii sau a stigmatizării legate de alăptare. În special, pentru mamele care au născut prin cezariană sau au nevoie de suport suplimentar, planificarea și sprijinul calificat sunt critice. în multe cazuri, utilizarea SNS sau a biberonului cu atenție poate facilita adaptarea fluxului de lapte și hrănirea copilului, păstrând în același timp legătura mamă-copil.
De asemenea, promovarea informațiilor corecte despre alăptare în spitale contribuie la reducerea problemelor la început de drum. „Ora magică” și contactul piele pe piele immediate postnatale pot avea efecte pozitive semnificative asupra atașării, a stimulării prolactinei și a ejectiei laptelui. În România, practicile pot varia, dar obiectivul comun este să susțină mamele în atașare timpurie, evaluarea semnalelor de foame și creșterea lactației prin metode sigure și eficiente.
În cazul mamelor adoptive sau al celor care nu pot naște, relactarea și lactația indusă pot oferi posibilitatea de a hrăni copilul natural sau adoptat. Este necesar să se ceară ajutorul unui consultant în lactație pentru a evita complicațiile și a asigura o alimentație sigură și adecvată pentru copil.
Alaptarea: Sanul Mamei vs. Biberonul | BOABE DE CUNOASTERE | cu Dr. Ilinca Tranulis
Clasificare și semne ale lactației eficiente
Semnele alăptatului eficient includ aspectul sănătos al bebelușului (mucoase, turgor, tonus), suficiente scutece ude/zi, și creșterea în greutate în prima lună. Chiar dacă apare posibilitatea unei lactații insuficiente, se poate crește lactația prin poziționare corectă, atașare adecvată, alăptare la cerere, compresie a sânului și masaj în timpul suptului, mulsul cu o pompă electrică, și, dacă este necesar, folosirea SNS pentru suplimentare în locul biberonului. Consultantul în lactație poate monitoriza copilul și sprijini creșterea lactației pe parcursul primelor 2-3 săptămâni critice.
Colostru, laptele de tranziție și laptele matur apar în primele zile și săptămâni, fiecare având roluri nutritive specifice. Este important să puneți copilul la sân cât mai devreme posibil, să observați semnalele de foame și să evitați introducerea timpurie a suplimentelor inutile, deoarece acestea pot reduce producția spontană de lapte. În plus, experiența susținerii parteneriale poate crește încrederea mamei, reducând stresul și îmbunătățind procesul lactației.
Perspective practice pentru mame la început de drum
La început, bebelușul poate suge cu dificultate, iar fluxul poate fi inițial redus. Este normal ca primele sesiuni să necesite timp, răbdare și sprijin. Poziționarea corectă și atașarea bebelușului la sân, împreună cu compresia sânului în timpul suptului, ajută la menținerea fluxului. Încercați să hrăniți bebelușul la cerere, să evitați suzeta excesivă și să mențineți o hidratare și alimentație echilibrate pentru mamă. Reconectarea cu copilul prin momentele de legătură oculară, contact piele-pe-piele și mângâiere poate susține producția de lapte și creșterea în greutate a bebelușului.
În cazul mamelor care au trecut prin cezariană, stabilirea atașării la sân poate necesita poziții alternative, dar esențialul rămâne atașarea corectă, stimularea mamelonului și sprijinul partenerului și al personalului medical. Dacă copilul nu poate fi pus imediat la sân, pomparea poate menține stimularea și poate facilita reluarea alăptării mai târziu. În toate situațiile, siguranța, igiena și respectarea instrucțiunilor medicale sunt fundamentale pentru o lactație susținută și sigură.
tags: #gravide #lesbience #sug #sanii #plini #cu