Ghidurile actuale pentru managementul bolilor cardiovasculare în timpul sarcinii oferă profesioniștilor de sănătate un cadru multidisciplinar pentru a proteja atât femeia însărcinată, cât și fătul, în perioada preconcepție, during și post partum. Actualizarea din 2025 a confirmat intensificări majore, includerea de informații noi, revizuiri ale scorurilor de risc și capitole despre componente cheie ale îngrijirii obstetrice și cardiace. În practică, hipertensiunea arterială în sarcină poate fi clasificată în mai multe forme: hipertensiune guvernantă, hipertensiune cronică, hipertensiune cronică cu preeclampsie suprapusă și preeclampsie, care poate progresa spre eclampsie sau sindromul HELLP.
Câte tipuri de hipertensiune arterială există în sarcină?
- Hipertensiune arterială gestatională: apare după 20 de săptămâni de sarcină, fără afectarea organelor și fără proteinurie. Poate evolua spre preeclampsie.
- Hipertensiune arterială cronică: existentă înainte de sarcină sau diagnosticată în primele 20 de săptămâni; poate deveni complicată prin preeclampsie dacă apar semne de afectare a organelor și proteinurie.
- Hipertensiune cronică cu preeclampsie suprapusă: agravarea hipertensiunii cronice în timpul sarcinii, cu posibila apariție a proteinuriei și a altor afectări.
- Preeclampsie/eclampsie: hipertensiune asociată cu afectarea organelor (rinichi, ficat, creier etc.), eventual cu convulsii în cazul eclampsiei; necesită evaluare și tratament rapid pentru a proteja mamă și făt.
Ce lucruri trebuie să știi despre tensiunea arterială în sarcină?
Înainte de sarcină, este recomandat să efectuezi o evaluare cardiologică și obstetricală pentru a verifica siguranța medicației antihipertensive utilizate. Monitorizarea tensiunii arteriale în timpul sarcinii este esențială pentru a preveni evoluția către preeclampsie și alte complicații. Dacă valoarea TA depășește 160/110 mmHg, tratamentul devine urgent, iar gestionarea se face în supraveghere medicală intensă, adesea în spital. Pe lângă monitorizarea TA, se efectuează și evaluări ecografice ale fetusului, control Doppler placentar, monitorizare cardiotocografică, precum și analize de laborator pentru funcția renală, hepatică și markeri de preeclampsie (de ex. proteinaurie, acid uric, enzime hepatice).
Poziția pacientei, odihna prealabilă, repetarea determinărilor TA la intervale specifice (de regulă trei măsurători la 10 minute sau două măsurători la interval de 6 ore) contribuie la o evaluare fiabilă, evitând erori cum este „sindromul halatului alb”. Măsurarea corectă a TA trebuie făcută cu dispozitive validate, iar interpretarea rezultatelor se face în context clinic, luând în considerare evoluția sarcinii și semnele de afectare fetală sau maternă.
Care sunt semnele și simptomele preeclampsiei?
- Dureri de cap severe, vedere alterată sau zgomote în urechi
- Durere în zona subcoastei sau senzație de arsură în torace
- Edeme marcate, creștere bruscă în greutate
- Proteinurie semnificativă, modificări hepatice și tulburări ale funcției renale
- Semne de afectare fetală sau ritm fetal anormal
În particular, testarea cu PIGF (placental growth factor) poate facilita diagnosticarea precoce a preeclampsiei, iar rezultatele pot ghida decizia privind internarea, monitorizarea somatică și planul de naștere.
Ce medicamente sunt folosite pentru controlul tensiunii arteriale în timpul travaliului și nașterii?
- Medicamente sigure în sarcină: methyldopa, nifedipină, labetalol (în funcție de profilul pacientei și comorbidități)
- Evitar: inhibitorii de ACE, inhibitori ai ARB, inhibitori de renină - din cauza potențialelor efecte teratogene și impactului asupra fluxului placentar
- În cazuri de TA moderată spre severă: monitorizare intensivă, posibil naștere prin naștere naturală asistată, cezariană sau utilizare de tehnici obstetrice adecvate în funcție de evoluția sarcinii
Tratamentul hipertensiunii în sarcină are ca scop protejarea mamei și a fătului, reducând riscul de accidente cardiovasculare, depresie placentară și alte complicații. Continuarea monitorizării TA după naștere este recomandată, cu evaluări cardiologice la 2 săptămâni și apoi la 6 săptămâni postpartum.
Ce riscuri poate induce hipertensiunea arterială în sarcină?
Riscurile includ scăderea fluxului placentar, risc crescut de dezlipire placentară, naștere prematură, necesitatea internării neonatale pentru stabilizare, risc de AVC în timpul sau după sarcină, precum și potențialul de dezvoltare de boli cardiovasculare sau diabet zaharat ulterior vieții femeii.
Managementul optim implică monitorizare tonus TA în timpul sarcinii, controale regulate, ecografii de sarcină, teste de laborator pentru funcția renală și hepatică, precum și evaluări Doppler ale arterelor uterine în timpul săptămânilor 11-13 și 22-24 de săptămâni.
Rolul nutriției, odihnei și stilului de viață în controlul TA în sarcină
- O dietă echilibrată cu aport moderat de sare; evitarea exceselelor de cafeină, alcool și grăsimi saturate
- Activitate fizică regulată (de ex. plimbări, înot), adaptată stării pacientei
- Gestionarea stresului și repaus suficient pentru menținerea unui profil hemodinamic stabil
Elaborarea unui plan alimentar personalizat poate implica nutriționistul pentru a adapta necesarul caloric în funcție de înălime, greutate și stadiul sarcinii. Monitorizarea tensiunii arteriale, a creșterii fetale și a funcției renale/hepatice rămân componente esențiale ale screeningului prenatal.
Monitorizarea și investigațiile în sarcină la SANADOR
La SANADOR, femeile gravide beneficiază de consultații de obstetrică-ginecologie și cardiologie, analize de laborator avansate, ecografii de sarcină performante (inclusiv morfologie fetală) și echipamente moderne pentru monitorizarea funcției placentei și creșterii fetale. Compartimentul de Primiri Urgențe 24/7 asigură intervenția promptă în caz de sarcină cu risc crescut sau urgențe obstetricale. Medicul poate adapta planul de tratament și monitorizare în funcție de evoluția sarcinii, pentru a proteja atât mama, cât și fătul.
Modele de monitorizare clinică în sarcină
Monitorizarea clinică a gravidei implică monitorizarea tensiunii arteriale, evaluarea stării generale, ecografii periodice pentru creșterea fetală și funcția placentară, evaluări Doppler, și teste de laborator pentru evaluarea funcției renale și hepatice. Ritmul consultațiilor este stabilit de medicul ginecolog în funcție de evoluția sarcinii. Medical, folosirea dispozitivelor validate pentru TA și realizarea mai multor măsurători la intervale exacte contribuie la diagnosticarea și gestionarea precoce a hipertensiunii în sarcină.
Dr. Ruxandra Albu: hipertensiunea în sarcină
Secțiune practică: rezumat operațional pentru profesioniști
- Clasifică hipertensiunea în sarcină în funcție de debut, prezența proteinurii și afectarea organelor: gestatională, cronică, cronică cu preeclampsie, preeclampsie/Eclampsie, HELLP.
- Asigură monitorizarea regulată a TA cu dispozitive validate, în poziții adecvate, luând mai multe măsurători la intervale de timp specificate.
- Ãn cazul TA peste praguri critice (de ex. >160/110 mmHg), inițiază tratament antihipertensiv sigur în timpul sarcinii și evaluează necesitatea monitorizării în spital.
- Diagnosticul de preeclampsie presupune evaluarea proteinuriei (24 ore), teste de sânge, funcția hepatică și renală, precum și evaluarea fetală prin ecografie și monitorizare cardiotocografică.
- Planifică nașterea ca urmare a evoluției și severității HTA; în cazuri severe, nașterea poate fi necesară între 37-38 săptămâni sau mai devreme, cu monitorizarea intensificată a mamei și a nou-născutului.
tags: #hipertensiunea #in #sarcina #esc