Thyroid dysfunction is a disorder commonly encountered in pregnancy, most often diagnosed prior to conception. The primordial concern regarding its diagnosis is to avoid the occurence of maternal-fetal complications, which are inescapeable objectified in case of decompensation of the thyroid function. There are numerous debates on the management of thyroid disorders during pregnancy, especially regarding the establishment of a threshold for the correction of hypothyroidism and the pharmacological strategy in case of hyperthyroidism. Recent studies have estimated that targeted investigations of thyroid function in groups at risk for developing such pathology, have omitted approximately 40% of hypothyroidism in pregnant women and therefore it was initiated the concept of applying a universal screening to facilitate early diagnosis of this condition and to establish a prompt therapeutic behavior.
Disfuncţia tiroidiană este o tulburare frecvent întâlnită în sarcină, de cele mai multe ori diagnosticată premergător concepţiei. Preocuparea primordială în diagnosticarea acesteia vizează evitarea apariţiei unor complicaţii materno-fetale, care ineluctabil se obiectivează în cazul decompensării funcţiei tiroidiene. Există numeroase dezbateri în ceea ce priveşte managementul afecţiunilor glandei tiroide în timpul sarcinii, îndeosebi cu privire la stabilirea unui prag al corecţiei hipotiroidiei şi a strategiei farmacologice în cazul hipertiroidiei. Sarcina are un impact deosebit asupra glandei tiroide şi a funcţiei sale. Adaptarea inadecvată a glandei la modificările specifice perioadei gestaţionale duce la dezechilibrarea homeostaziei acesteia şi la pierderea parţială a funcţiei ei. Având în vedere heterogenicitatea subunităţii beta a TSH-ului şi a gonadotropinei corionice umane, stimularea producţiei endogene de hormoni tiroidieni ar putea mima apariţia tireotoxicozei. Hormonii tiroidieni materni au un rol deosebit în dezvoltarea normală a fătului, dat fiind faptul că glanda tiroidă fetală începe sinteza hormonală după cea de-a 16-a săptămână de sarcină, motiv pentru care disfuncţia tiroidiană maternă poate avea efecte nefaste asupra produsului de concepţie(3).
Hipotiroidismul clinic este definit printr-o valoare scăzută a fracţiunii libere a hormonului T4 (fT4) şi prin creşterea concentraţiei serice de hormon de stimulare tiroidiană (TSH), fiind întâlnit în 0,5% din cazuri în sarcină, pe când hipotiroidismul subclinic (TSH crescut, fT4 normal) apare în 4-8% din sarcini(4). Diagnosticul acestei afecţiuni este confirmat prin dozările biochimice ale TSH şi fT4. Intervalele de referinţă pentru testarea funcţiei tiroidiene la femeile gravide diferă de cele ale restului populaţiei, la fel cum diferă şi între cele trei trimestre de sarcină la aceeaşi pacientă. Având în vedere că media nivelului de TSH în primul trimestru de sarcină este mai mică decât cea a femeilor negravide, implementarea unor intervale specifice fiecărui trimestru de sarcină este recomandată pentru a evita subdiagnosticarea acestei afecţiuni(5).
Numeroase complicaţii pot apărea în cazul instalării hipotiroidismului clinic. Acestea sunt reprezentate de naşterea prematură, greutatea mică la naştere, diabetul gestaţional, hipertensiunea arterială indusă de sarcină, anormalităţi placentare, moartea fetală in utero şi avortul spontan. Într-un studiu legat de deficitul hormonilor tiroidieni în sarcină, care a inclus 25000 de gravide în trimestrul al doilea de sarcină, Haddow et al. au evidenţiat efectele dezastruoase pe care le-a avut hipotiroidismul de sarcină asupra dezvoltării neuropsihice a feţilor. Hipotiroxinemia izolată în sarcină este definită ca o valoare TSH maternă normală, în contrast cu o concentraţie serică a fT4 sub percentila 5 sau 10. Multe studii subliniază riscurile ineluctabile care pot apărea în absenţa unui tratament corespunzător pentru hipotiroidismul subclinic.
Screeningul este un proces care identifică populaţia aparent sănătoasă la risc de a dezvolta o afecţiune. Screeningul universal pentru gravidele asimptomatice în primul trimestru de sarcină este controversat. American Thyroid Association recomandă măsurarea TSH-ului la gravidele simptomatice dintr-o zonă cu deficit moderat-sever de iod sau cu istoric familial de boli tiroidiene, diabet zaharat de tip 1, istoric de avorturi spontane/naşeri premature, iradiere cervicală sau obezitate morbidă (IMC >40 kg/m2). În ghidurile Societăţii Americane de Endocrinologie, unii membri au recomandat screeningul, pe când alţii nu.
Diagnosticul de hipertiroidism se stabileşte în contextul existenţei unor valori scăzute de TSH şi al unor concentraţii serice crescute de fT4. Hipertiroidismul în sarcină se poate manifesta sub diverse forme, pacientele având următorul tablou clinic: tahicardie, diaforeză, hipertensiune, palpitaţii, insomnie, pierdere în greutate, intoleranţă la căldură, tranzit intestinal accelerat, tremor. Dacă substratul acestuia este boala Graves, putem evidenţia şi proptosis (exoftalmie) în 50% din cazuri şi mixedem pretibial - sub 10% din cazuri. Intervalele de referinţă pentru TSH rămân aceleaşi şi în cazul hipertiroidismului.
Hipertiroidismul în sarcină are diverse etiologii. O formă uşoară de hipertiroidism poate apărea în primul trimestru de sarcină, din cauza creşterii valorii beta-HCG-ului. Această condiţie este cunoscută ca tireotoxicoză gestaţională tranzitorie, caracterizată printr-un TSH supresat şi o concentraţie serică crescută de fT4, şi se rezolvă de cele mai multe ori cu progresia sarcinii, nivelul fT4 normalizându-se între 14 şi 20 de săptămâni de sarcină. Se poate asocia cu hiperemeză gravidă, în care testele de laborator sunt sugestive pentru hipertiroidism în 70% din cazuri, deşi puine paciente devin simptomatice. Această modificare tranzitorie din sarcină nu necesită tratament cu antitiroidiene de sinteză. Boala Graves este o afecţiune autoimună a tiroidei, care se manifestă prin tireotoxicoză, fiind diagnosticată prin identificarea în serul matern a anticorpilor anti-receptor TSH (TRab).
Terapia medicamentoasă este recomandată pacientelor care suferă de boala Graves, adenom tiroidian toxic sau guşă multinodulară toxică. În acest sens, scopul terapiei este de a utiliza doza minimă de antitiroidiene de sinteză care ar putea să ţină sub control evoluţia bolii, pentru a evita apariţia complicaţiilor materno-fetale. Doza va trebui ajustată astfel încât nivelul seric de fT4 să fie menţinut la limita superioară a intervalului normal de referinţă, în scopul prevenirii afectării fetale prin deficit de hormoni tiroidieni şi a hipotiroidismului indus medicamentos. Atât propiltiouracilul, cât şi carbimazolul traversează placenta şi influenţează negativ dezvoltarea fetală, riscurile asociate fiind guşa fetală şi hipotiroidismul tranzitoriu. Propiltiouracilul este recomandat ca terapie de primă linie în tratarea hipertiroidismului asociat sarcinii, întrucât carbimazolul este asociat cu malformaţii congenitale fetale. Endocrinologistul sau medicul curant cu experienţă în tratarea afecţiunilor tiroidiene trebuie să ajusteze doza terapeutică în concordanţă cu severitatea hipertiroidismului.
În post-partum, medicul neonatolog trebuie să fie informat dacă în timpul sarcinii mama a urmat vreun tratament cu antitiroidiene de sinteză sau dacă a avut anticorpi TRab în sarcină, pentru o monitorizare atentă a funcţiei tiroidiene a nou-născutului. Există un risc crescut de recurenţă a bolii Graves în perioada post-partum, îndeosebi în cazul gravidelor care au sistat terapia medicamentoasă în timpul sarcinii. Lăuzele pot folosi levotiroxină sau antitiroidiene de sinteză chiar şi în perioada alăptării(7,9).
Tiroidita cu debut în perioada post-partum poate avea ca substrat atât hipotiroidismul, cât şi tireotoxicoza, sau ambele în primul an după naştere. De regulă, manifestările asociate tiroiditei post-partum nu sunt evidenţiate la controlul de 6 săptămâni după naştere, de aceea ar trebui ca medicii de familie să ţină cont de apariţia acesteia şi după perioada de lăuzie. Suplimentările cu seleniu par a fi eficiente în prevenţia apariţiei tiroiditei post-partum la pacientele cu risc.
Disfuncţia tiroidiană în timpul sarcinii este o afecţiune obstetricală comună, manageriată în primul rând de medicul de familie. În cazul hipotiroidismului confirmat la diagnosticarea sarcinii, doza de levotiroxină trebuie să fie crescută cu 25 µg/zi. Saraladevi R, Kumari TN. Prevalence of thyroid disorder in pregnancy and pregnancy outcome. IAIM. Girling J, Martineau M. Thyroid and other endocrine disorders in pregnancy. Obstetrics, Gynaecology and Reproductive Medicine. Yim CH. Update on the Management of Thyroid Disease during Pregnancy. Endocrinol Metab (Seoul). Khan I, Okosieme OE, Lazarus JH. Current challenges in the pharmacological management of thyroid dysfunction in pregnancy. Expert Rev Clin Pharmacol. Lazarus J, Brown RS et al. 2014 European Thyroid Association Guidelines for the Management of Subclinical Hypothyroidism in Pregnancy and in Children Thyroid dysfunction in pregnancy. European Thyroid Journal. Stagnaro-Green A, Abalovich M et al. Guidelines of the American Thyroid Association for the Diagnosis and Management of Thyroid Disease During Pregnancy and Postpartum. Thyroid. King JR, Lachica R et al. Diagnosis and Management of Hyperthyroidism in Pregnancy: A Review. Obstet Gynecol Surv. Smith A, Ecless-Smith J et al. Thyroid disorders in pregnancy and postpartum. Aust Prescr. Keely EJ. Postpartum thyroiditis: an autoimmune thyroid disorder which predicts future thyroid health. Obstet Med. Andersen SL, Laurberg P. Managing hyperthyroidism in pregnancy: current perspectives. Int J Womens Health. El Baba KA, Azar ST. Thyroid dysfunction in pregnancy. International Journal of General Medicine. De Groot L, Abalovich M et al. Management of Thyroid Dysfunction during Pregnancy and Postpartum: An Endocrine Society Clinical Practice Guideline. Guidelines for Thyroid Dysfunction in Pregnancy J Clin Endocrinol Metab. Haddow JE, Palomaki GE et al. Maternal thyroid deficiency during pregnancy and subsequent neuropsychological development of the child. N Engl J Med.
Sindromul ovarelor polichistice (SOP) este o afecţiune complexă, frecvent întâlnită în rândul femeilor în perioada reproductivă, care însumează o serie de tulburări endocrine heterogene, precum dereglări menstruale, ovare polichistice sau hiperandrogenism. Diabetul autoimun reprezintă o boală heterogenă care poate surveni la orice vârstă. În ultimele luni, un nou virus din familia coronavirusului (denumit SARS-CoV-2) s-a răspândit în întreaga lume, fiind declarată pandemie din 11 martie 2020 şi generând aşa-numita boală COVID-19. Data publicării: 24 februarie 2025 Ultima actualizare: 24 februarie 2025
Hipotiroidismul este o afectiune endocrina ce se caracterizeaza prin scaderea productiei de hormoni tiroidieni. Identificarea timpurie este esentiala pentru a evita complicatiile, dar diagnosticarea poate fi dificila din cauza naturii subtile si nespecifice a simptomelor. Este foarte important ca oricine observa o combinatie a acestor simptome sa consulte un specialist pentru evaluari suplimentare. Diagnosticarea precoce si tratamentul adecvat pot ameliora semnificativ simptomele si pot imbunatati calitatea vietii. Diagnosticele paraclinice sunt esentiale pentru a determina cauza hipotiroidismului. Testele hormonale includ TSH si diverse forme de tiroxina si triiodotironina. Deoarece nivelurile acestor hormoni pot fluctua in timpul sarcinii, este important sa se utilizeze intervale de referinta ajustate pentru starea de sarcina. Markerii autoimunitatii, cum ar fi ATPO si ATGL, desi nu reflecta direct functia tiroidiana, sunt indicatori importanti ai riscurilor asociate sarcinii, precum infertilitatea, pierderea sarcinii sau nasterea prematura. Acesti anticorpi sunt si asociati cu o functie tiroidiana redusa, ce poate conduce la hipotiroidism pe parcursul sarcinii. Studiile indica faptul ca nivelurile de ATPO in trimestrul al treilea pot fi legate de un coeficient de inteligenta scazut la copii, chiar si in cazurile cu functie tiroidiana normala. Gestionarea adecvata a sanatatii tiroidiene in timpul sarcinii este esentiala pentru sanatatea atat a mamei, cat si a fatului. O atentie deosebita trebuie acordata aportului de iod si reglarii dozei de hormoni tiroidieni, in special pentru femeile cu hipotiroidie preexistenta sau nou diagnosticata. Pentru gravide si femeile care alapteaza, un aport zilnic de 250 micrograme de iod este foarte important. Este recomandat ca acest necesar sa fie asigurat inca de dinaintea conceptiei, pentru a sprijini dezvoltarea sanatoasa a fatului. In majoritatea cazurilor, aportul adecvat de iod poate fi atins prin administrarea de suplimente care contin aproximativ 150 micrograme de iod. Reglarea nivelurilor de Thyroxina este foarte importanta. Femeile cu hipotiroidie diagnosticata trebuie sa ajusteze doza de Thyroxina inainte de conceptie si sa continue monitorizarea si adaptarea dozei pe parcursul sarcinii. In mod specific, doza de Thyroxina ar trebui crescuta cu 25-50% dupa confirmarea sarcinii, cu reevaluari periodice ale functiei tiroidiene. Aceste controale sunt esentiale in primele 26-32 de saptamani si dupa nastere, cand doza ar trebui ajustata inapoi la nivelul pre-conceptie.
Ahn SH, Prince EA, Dubel GJ. Basic neuroangiography: review of technique and perioperative patient care. Semin Intervent Radiol. Ali ZA, Karimi Galougahi K, Nazif T, Maehara A, Hardy MA, Cohen DJ, Ratner LE, Collins MB, Moses JW, Kirtane AJ, Stone GW, Karmpaliotis D, Leon MB. Imaging- and physiology-guided percutaneous coronary intervention without contrast administration in advanced renal failure: a feasibility, safety, and outcome study. Eur Heart J. Parviz Y, Fall K, Stone GW, Maehara A, Ben-Yehuda O, Mintz GS, Ali ZA. Imaging and Physiology to Guide Venous Graft Interventions Without Contrast Administration in Advanced Renal Failure. J Invasive Cardiol. Madhwal S, Rajagopal V, Bhatt DL, Bajzer CT, Whitlow P, Kapadia SR. Predictors of difficult carotid stenting as determined by aortic arch angiography. J Invasive Cardiol. Tavakol M, Ashraf S, Brener SJ. Risks and complications of coronary angiography: a comprehensive review. Glob J Health Sci.
În sarcină apar modificări ale sistemului endocrin de adaptare la noua situație fiziologică a corpului, inclusiv la nivelul glandei tiroide. Modificările fiziologice ale TSH față de perioada prenatală sunt o reducere a limitei inferioare cu 0,1 până la 0,4 mU/L și o reducere a limitei superioare cu aproximativ 0,5 mU/L până la 1 mU/L. Această scădere a TSH este observată predominant în primul trimestru și este mai accentuată în sarcinile gemelare. Tiroida fătului începe să concentreze iod și să producă hormoni începând cu săptamâna 12 de viață intrauterină. Până la această vârstă, sursa de hormoni tiroidieni este reprezentată de producția materna. Se poate asocia la mamă cu creștere ponderală, oboseală, constipatie, anemie, preeclampsie, anomalii de dezvoltare a placentei etc. În caz de hipotiroidism tratamentul se face cu levothyroxina (LT4) cu țintă de a normaliza TSH în limitele intervalului de referință pentru sarcină. La femeile care erau sub tratament de substituție înainte de sarcină, crește necesarul în această perioada cu aproximativ 30%. Recomandările ATA (American Thyroid Association)-2017- pentru mamele cu tiroidita cronică autoimuna și hipotiroidism subclinic (TSH crescut, dar sub 10 mU/L, fT4 normal) este să se trateze întotdeauna în sarcină. Postpartum, majoritatea pacientelor pot reduce doza de LT4 cu reevaluarea TSH la 6 săptămâni pentru restabilirea eutiroidismului sau chiar se poate renunța la tratament în cazul hipotiroidismului subclinic din sarcină. Este reprezentată de TSH normal și fT4 scăzut în sânge. Apare frecvent în sarcină și se poate datora unui deficit relativ de iod. Iodul este necesar pentru sinteza și secreția de hormoni tiroidieni în sânge. Suplimentarea cu iod a sării alimentare încearcă limitarea deficitului în populație. Totusi, un studiu efectuat de Institutul C.I. Dr. Dictionar de afectiuni, simptome, investigatii si tratamente Data ultimei modificări 7 Iul 2026 Hipotiroidism: simptome, tsh marit în sarcină și impactul asupra sănătății Hipotiroidismul este definit drept incapacitatea tiroidei de a sintetiza, secreta si elibera in circulatie hormonii tiroidieni in cantitatile necesare organismului.
tags: #hipotiroidism #tratat #din #trimestrul #2 #in
Postări populare:
- Beneficii ale uleiului de floarea-soarelui pentru bebeluși
- Gestionarea edemelor în sarcină: cauze, simptome și soluții eficiente
- Infertilitatea și terapia homeopată: ce oferă
- Sezii de pregătire a rezidenților în pneumologie pediatrică: aspecte practice și oportunități
- Alăptarea după cezariană: cum treci de la colostru la lapte matur în spital