Fiecare grup de animale este unic. Rațiile trebuie ajustate în funcție de vârstă, stadiul lactației, nivelul producției de lapte, resursele disponibile și sezon. Astfel, vă asigurați că vacile primesc o masă echilibrată în fiecare mușcătură. Puteți realiza acest lucru prin combinarea cu atenție a furajelor produse acasă, cum ar fi silozul, fânul și culturile de cereale, cu componente ale furajelor achiziționate, cum ar fi făina proteică, mineralele și subprodusele, pentru a umple golurile nutriționale.
1. Rațiile perfect amestecate și efectele asupra rumenului
Rațiile perfect amestecate previn comportamentul de sortare. Pentru fiecare grup de animale, doriți ca fiecare mușcătură să fie la fel și, prin urmare, este timpul să amestecați bine și să faceți alegeri privind secvența de încărcare. Acest lucru poate stimula sănătatea rumenului și reduce șansele de acidoză ruminală.
Importanța amestecării și monitorizării
Fibrele vin cu precizie. Fibrele stimulează rumegarea, care produce salivă ce amortizează nivelul PH-ului rumenului, menținând vaca confortabilă și ajută la prevenirea acidozei. Oferiți un amestec de surse de fibre cu o lungime adecvată a particulelor pentru a promova mestecarea și digestia corectă. Și monitorizați activitatea de ruminație ca indicator al sănătății rumenului. Accesați în mod regulat conținutul de fibre din rațiile dumneavoastră, de exemplu cu ajutorul unei cutii de furaje.
2. Atenția la hrănirea regulată și impactul asupra costurilor
Hrănirea neregulată sau pauzele lungi între momentele de hrănire pot provoca stresul foamei, creșterea concurenței și perturbarea modelelor naturale de hrănire. Circumstanțele externe, cum ar fi vremea, ar putea influența comportamentul alimentar al vacilor. În special al celor supuse din turmă. Supraalimentarea vacilor poate duce la o cantitate crescută de hrană de repaus, ceea ce poate avea un impact ridicat asupra costurilor de hrănire. Disponibilitatea constantă a hranei este vitală pentru bunăstarea, comportamentul și sănătatea generală a vacilor.
3. Gustul hranei și modul de recoltare
Puteți influența gustul hranei vacilor. Una dintre cele mai mari influențe este procesul de recoltare. Subiecte de influență pentru îmbunătățirea calității silozului sunt zaharurile, materia uscată, conținutul de cenușă și lungimea particulelor, precum și ingredientele pe care le achiziționați pentru a completa rațiile. Pentru turmele care pasc, momentul din zi în care pasc și lungimea ierbii au un impact enorm asupra consumului și gustului.
4. Rugăminile de acces facil la furaje
Vacile au propriul lor ritm și în orice moment vizitează gardul de furajare. Furajele trebuie să fie tot timpul la îndemână. Împingerea furajelor la îndemână este benefică, pentru a stimula consumul de furaje valoroase. De asemenea, acest lucru poate reduce concurența cu alte vaci, reduce presiunea asupra copitelor din față și previne întinderea gâtului. Furajarea vacilor gestante este unul dintre cei mai importanți factori care influențează sănătatea animalelor și productivitatea fermei pe termen lung. Dacă nu asigurăm o alimentație echilibrată, vaca poate intra în fătare slăbită sau, dimpotrivă, supraponderală, ceea ce crește riscul de complicații.
5. Hrănirea vacilor gestante: principii nutriționale și siguranța furajelor
Furajarea vacilor gestante nu trebuie privită ca o simplă hrană de întreținere, ci ca un proces complex de susținere a întregului organism al animalului. În mod practic, o vacă gestantă care nu primește suficientă energie și nutrienți poate ajunge să își consume propriile rezerve, ceea ce duce la slăbire, imunitate scăzută și probleme după fătare. În special în ultima parte a gestației, cerințele energetice cresc semnificativ. Este perioada în care vițelul își accelerează dezvoltarea, iar organismul vacii se pregătește pentru lactație. O rație echilibrată pentru vacile gestante trebuie construită pe baza unor principii nutriționale clare, adaptate nevoilor fiziologice ale animalului. Energia este baza rației și susține atât întreținerea organismului, cât și dezvoltarea fătului. Sursele energetice provin din furaje fibroase de calitate, cereale și nutrețuri suculente bine conservate.
Proteine, fibre, minerale și vitamine în perioada de gestație
Proteinele au un rol esențial în formarea țesuturilor fetale și în susținerea metabolismului matern. Fibrele sunt indispensabile pentru funcționarea normală a rumenului. Ele stimulează rumegarea, stabilizează digestia și previn tulburările metabolice. Mineralele și vitaminele joacă un rol critic în ultimele luni de gestație. Calciul, fosforul, magneziul și oligoelementele susțin dezvoltarea scheletului fetal și pregătirea pentru lactație. Vitaminele A, D, E și K contribuie la imunitate și la procesele metabolice esențiale.
6. Etape ale regimului nutrțional în funcție de stadiul gestației
Furajarea vacilor gestante se modifică progresiv pe măsură ce gestația avansează, iar diferențele devin mai evidente în ultimele două luni înainte de fătare. În această etapă, vaca intră în perioada de gestație avansată, iar nevoile energetice cresc. Rația se bazează în continuare pe furaje fibroase de calitate, precum fânul și silozul bine conservat. Pe măsură ce se apropie fătarea, digestia trebuie menținută stabilă. Furajele fibroase rămân baza, însă pot fi introduse treptat cantități controlate de nutrețuri combinate. În ultimele două săptămâni, rația este atent ajustată. Se menține calitatea furajelor, dar se urmărește reducerea volumului excesiv de hrană. Se evită furajele greu fermentescibile sau cele care pot provoca balonări. Repausul mamar este perioada dintre încetarea lactației și fătarea următoare. În această perioadă, furajarea vacilor gestante capătă o importanță deosebită. Metabolismul se reconfigurează, iar organismul trebuie să își refacă rezervele energetice fără a fi suprasolicitat. Un repaus mamar corect gestionat influențează direct sănătatea viitorului vițel și productivitatea lactației următoare. Dacă vaca este subalimentată, poate intra în fătare slăbită, ceea ce crește riscul de complicații. În furajarea vacilor gestante, nu doar calitatea nutrițională contează, ci și siguranța furajelor administrate. În primul rând, furajele mucegăite sau alterate sunt strict contraindicate. Acestea pot conține toxine periculoase care afectează digestia, imunitatea și metabolismul. De asemenea, trebuie evitate furajele cu conținut ridicat de nitrați sau nitriți, rezultate dintr-o fertilizare excesivă sau depozitare necorespunzătoare. De asemenea, trebuie evitate furajele suculente acide în exces, care pot destabiliza flora ruminală. Una dintre cele mai frecvente erori este menținerea aceleiași rații pe tot parcursul gestației, fără ajustări pentru stadiul avansat. O altă greșeală des întâlnită este supraalimentarea. Neglijarea mineralelor și vitaminelor în perioada de gestație avansată este, de asemenea, o greșeală importantă. Ignorarea repausului mamar ca etapă distinctă duce la dezechilibre nutriționale și metabolice. O furajare corectă a vacilor gestante reprezintă baza unui ciclu de producție sănătos și eficient. O rație echilibrată, bazată pe furaje de calitate, adaptată nevoilor energetice și completată cu minerale și vitamine, contribuie la menținerea stării optime a vacii. În practică, succesul furajării se bazează pe trei principii simple: calitate, echilibru și adaptare în funcție de etapă. O vacă gestantă trebuie să primească o rație echilibrată bazată pe furaje fibroase de calitate (fân, siloz), completată cu proteine, energie, minerale și vitamine. În ultimele săptămâni, rația devine mai atent controlată. Sunt contraindicate furajele mucegăite, alterate, înghețate sau prost conservate. Repausul mamar permite refacerea organismului și pregătirea pentru lactație. Da, mineralele și vitaminele sunt esențiale, mai ales în ultimele luni de gestație.
7. Practici practice pentru rația de lactație la o vacă exemplară
Fânurile se administrează în cantități medii de 6-8 kg/cap/zi (minim 2-3 kg/cap/zi şi maxim 10-12 kg/cap/zi). Într-o fermă, cele două categorii de furaje reprezintă rația de bază a vacilor în lactație. În marea majoritate a fermelor de vaci, de nelipsit sunt furajele concentrate, care de foarte multe ori sunt folosite inadecvat. Concentratele se administrează în cantitate de 0,25-0,35 kg/l lapte în regim de stabulație, doar vacilor cu o producţie de peste 10 l lapte. În zona de câmpie majoritatea fermierilor cultivă lucernă, pregătindu-și pentru iarnă fân de lucernă. Cei care au utilaje, fac și siloz de porumb. Productivitatea vacilor de lapte este influențată de mai mulți factori, iar dintre aceștia, furajarea are un rol esențial. Se întâmplă, însă, de multe ori ca vacile să devină infertile înainte de a ajunge la acest nivel de productivitate, iar atunci este evident că fermierul iese în pierdere.
Odată cu fiecare litru de lapte muls manual sau cu echipamente speciale pentru muls, o vacă pierde circa 10 grame de vitamine, minerale și oligoelemente, care trebuie compensate prin furajare. În cazul vacilor cu o productivitate ridicată, pierderile de vitamine și minerale sunt mai mari, astfel că și cantitatea de nutrienți din furaje trebuie să fie mai mare. Furajele trebuie să conțină trei categorii principale de nutrienți: macroelemente, oligoelemente și vitamine solubile. Din prima categorie fac parte fosforul, magneziul, calciul, sodiul, sulful și clorul, în timp ce în categoria oligoelementelor se regăsesc iodul, cuprul, seleniul, cobaltul, zincul și manganul. În ceea ce privește ultima categorie, cele mai importante sunt vitaminele B și C. Cantitatea necesară de nutrienți poate fi obținută și prin adăugarea în furaje a unor suplimente nutritive. Acestea sunt principalele categorii de furaje care trebuie administrate vacilor de lapte tot anul, pentru a asigura întreg necesarul de nutrienți menționați anterior.
Întotdeauna, furajele de bază și cele concentrate trebuie administrate într-un amestec bine omogenizat și niciodată separat. Explicația stă în faptul că bacteriile din rumen se specializează în digestia fiecărui component alimentar; doar că, odată cu eliminarea acestuia din alimentație, se reduce semnificativ și numărul bacteriilor specializate. Ulterior, când furajul respectiv se reintroduce în alimentație, organismul animalelor va avea nevoie de aproximativ o lună pentru a readuce la nivelul optim bacteriile specializate în digestia sa. În acest timp, furajul nu va fi digerat în totalitate, ceea ce înseamnă că aportul nutrițional va fi mai scăzut. Este recomandat ca vacile să aibă permanent în hrănitori furaje combinate din cele două categorii. Combinarea furajelor de bază cu cele concentrate se face respectând proporțiile.
Uneori, pot apărea și greșeli, mai ales atunci când se înlocuiește un anumit tip de furaj cu altul. Cantitățile trebuie cântărite și omogenizate cu grijă, însă poți rezolva mai simplu problema, folosind furaje unice. Denumite Total Mixed Ration (TMR), aceste furaje sunt o soluție mai nouă care s-a dovedit în scurt timp foarte eficientă. Este vorba despre furaje combinate care conțin cantitățile potrivite de furaje de bază și de concentrate.
Ciclul biologic al vacilor de lapte include trei perioade importante: repausul mamar, fătarea și perioada de lactație. Producția de lapte a unei vaci depinde în mare măsură de hrana pe care aceasta o primește în perioada de repaus mamar. În această etapă, nu este recomandată administrarea unei cantități mari de furaj unic, alimentația trebuind să fie alcătuită în mod special din paie. După fătare, trebuie să se crească treptat cantitatea de furaje concentrate, concomitent cu reducerea cantității de paie. În această perioadă, organismul animalelor are nevoie de o cantitate mai mare de substanțe nutritive care poate fi asigurată doar de furajele concentrate. Vacile din rasele cu o productivitate mare pot necesita până la 12 kilograme de concentrate pe zi, iar aceste furaje trebuie asigurate pe o perioadă de 60-80 de zile.
Există nutrețuri precum rapița sau varza care pot afecta calitatea laptelui, având însă un important aport nutritiv. Nu trebuie să le elimini din alimentație, însă întotdeauna vei avea grijă ca acestea să fie administrate după muls, niciodată înainte. Înainte de muls, poți administra concentrate, iar dacă este vorba despre o cantitate mare, acestea se dau treptat, în mai multe reprize. De asemenea, dacă incluzi în alimentație nutrețuri fibroase și suculente, acestea se administrează înainte de concentrate. Nu în ultimul rând, hidratarea este la fel de importantă, astfel că vaclele trebuie să aibă în permanent în adăpători apă proaspătă și curată, schimbată de cel puțin două ori pe zi.
8. Despre ludul metabolic și valori practice sub forma tabelară
Durata lactației la vacile de lapte este de 305 zile. Pe parcursul ei, furajarea se face diferențiat, existând două perioade: primele 100 de zile de la fătare (faza ascendentă), de la 100 zile până la înțărcare. Întrucât necesarul de energie și de substanțe nutritive al unei vaci este influențat de evoluția curbei de lactație, precum și de starea fiziologică, modul de hrănire trebuie adaptat acestor cerințe. Odată cu fătarea începe perioada colostrală, care are o durată de până la 7 zile. Se va asigura și accesul la fân de bună calitate, de preferință fânuri cultivate (lucernă, amestec de graminee cu leguminoase) sau otavă. După perioada colostrală, în hrană se introduc suculentele, în cantități crescânde, astfel încât la 8-10 zile de la parturiție rația să fie completă. Este și perioada în care vacile răspund foarte bine la utilizarea nutrețurilor concentrate, motiv pentru care se administrează pentru a se pune în valoare potențialul productiv al animalelor.
În continuare prezentăm o rație pentru o vacă cu producție zilnică de 35 litri de lapte (3,8-4% grăsime) și greutate corporală de 650 kg, aflată în primele 100 zile de lactație, faza ascendentă a curbei de lactație. Dacă se practică furajarea din stoc, rația de bază este formată din fân sau semifân de lucernă și un siloz de porumb recoltat în faza de pârgă pentru energie. Cele două furaje, în cantități de 8 kg fân și 25 kg siloz, satisfac sățietatea animalului prin depășirea minimului de 16 UIDL. Pentru evidențierea potențialului productiv se folosesc concentrate, în acest caz tărâțele de grâu. Cele numite „concentrate de producție” sunt amestecuri de concentrate bine echilibrate; 1 kg din acest preparat poate susține circa 2 litri de lapte. Amestecul de producție este compus din 66,5% grăunțe de cereale (orz cu triticale sau grâu), 30% șroturi de floarea-soarelui, la care se adaugă macrosărurile - sare 1%, cretă furajeră 0,5%, fosfat dicalcic 1% și premixuri minerale 1%.
La verificarea rației constatăm acoperirea indicilor nutritivi, o structură adecvată fazei ascendente a curbei de lactație, cu circa 42% concentrate (0,37 kg concentrate/l lapte), cu suculente de circa 32% și fibroase 25%. Pentru o astfel de producție este satisfăcut raportul energo-proteic și cel mineral al rației furajere.
tags: #hranirea #vacilor #in #lactatie