Icterul la copii de 2 ani: cauze, simptome, diagnostic și tratament

Icterul este o manifestare clinică caracterizată prin colorarea galbenă a pielii, mucoaselor și a albului ochilor, datorată hiperbilirubinemiei, adică creșterii bilirubinei în fluxul sanguin. Bilirubina este un pigment rezultat din distrugerea celulelor roșii după naștere, care trece prin ficat și este eliminată prin bilă. Icterul apare atunci când bilirubina se formează mai rapid decât poate ficatul să o proceseze.

Orientează-ne asupra tipurilor de icter în copilărie

Există două tipuri principale de icter în funcție de momentul apariției: icter fiziologic, care apare în primele zile de viață, și icter patologic, care apare din primele ore ale vieții sau persistă mai mult decât este uzual. Icterul fiziologic este frecvent și, în general, monitorizat în maternitate, în timp ce icterul patologic necesită investigații suplimentare pentru identificarea cauzelor.

Icterul fiziologic la nou-născuți vs. icterul la copii după vârstă

• Icter fiziologic neonatal: apare după 36-48 de ore de viață, la aproximativ 50-60% dintre nou-născuții la termen și 80-90% dintre prematuri; bilirubina nu depășește în general 12 mg%; este rezultatul imaturității sistemului hepatic de conjugare.
• Icter patologic neonatal: apare din primele ore de viață și poate însoți alterarea stării clinice, cu creștere rapidă a bilirubinemiei în cordonul ombilical și ritm de creștere accelerat după naștere.
• Icter asociat alimentației cu lapte matern: întâlnit la aproximativ 30% dintre nou-născuți, debutează la 4-7 zile și poate persista în jurul a III-a săptămână; nu necesită oprire a alăptării, bilirubina scade treptat până la 10 săptămâni.

Cauzele icterului patologic la nou-născuți

Icterul patologic poate avea multiple cauze, dintre care cele frecvent întâlnite includ:

• incompatibilitate ABO (mama grup O; copil A sau B),
• incompatibilitate Rh,
• hipoxie la naștere, sepsis, hemoragii neonatale, policitemie, afecțiuni metabolice, hepatice sau endocrine,
• infecții TORCH (toxoplasma, rubeolă, CMV, herpes),
• afecțiuni hepatice, atrezia căilor biliare etc.

Icterul hemolitic greu poate necesita intervenții specifice, iar în cazurile recurente sau severe se pot utiliza terapii avansate.

Icterul asociat cu alăptarea

Una din formele frecvente este icterul asociat cu alăptarea:

• icterul de alăptare apare la sugari alăptați în prima săptămână, deshidratarea determinând creșterea bilirubinei;
• icterul din laptele matern poate apărea după ziua a 7-a, atinge maxim în săptămânile 2-3, persistă o perioadă, dar, de obicei, este benign;
• în cazurile severe pot fi recomandate fototerapie la domiciliu sau suplimentarea cu formule parțial hidrolizate, iar în situații rare, întreruperea temporară a alăptării poate fi indicată dacă valorile bilirubinei depășesc praguri critice.

Formele severe de icter: factori de risc

• prematuritatea (deosebit înainte de 38 săptămâni), cu risc crescut din cauza imaturității ficatului;
• alăptarea insuficientă, deshidratarea, motilitatea intestinală redusă;
• echimoze semnificative după naștere;
• incompatibilitate de grup ABO și RH;
• icter asociat alăptării și riscuri hipoglicemice sau hipocalcemice în tratamentul tradițional;

Cum poate icterul să influențeze starea de sănătate a copilului

• nou-născuții cu icter pot deveni somnolenți; necesită trezire la 3-4 ore pentru hrănire, pentru prevenirea deshidratării;
• în formele severe, bilirubina poate provoca afectarea creierului și a auzului dacă nu este tratată la timp;

Diagnosticul icterului neonatal

Diagnosticul se bazează pe examinarea clinică și pe teste de sânge pentru bilirubină. În unele maternități se poate folosi bilirubinometru transcutanat pentru screening non-invaziv, oferind rezultate rapide.

• formele ușoare se pot rezolva singure pe măsură ce ficatul se maturizează;
• se recomandă hrănire frecventă (8-12 ori pe zi) pentru a facilita eliminarea bilirubinei prin scaun;
• analiză de sânge (nivelul bilirubinei serice totale) dacă există suspiciune de severitate;
• diferențiere între bilirubina neconjugată (indirectă) și cea conjugată (directă) pentru evaluarea etiologiei.

Tratamentul icterului neonatal

Tratamentul este ales în funcție de gravitatea și de etiologia icterului:

• hipertoleranțe ușoare: creșterea aportului de fluide, hrănire frecventă;
• fototerapia: expunerea pielii la lumină albastru-violacee (de preferință 460-490 nm) pentru descompunerea bilirubinei în produși netoxici; copilul este îmbrăcat puțin și protejat la ochi; lactația este încurajată;
• exsanguinotransfuzia: în forme severe, pentru a reduce bilirubina sub pragul neurotoxicității;
• fototerapie cu tunel bilisphere la Maternitatea Arcadia: distribuție uniformă a luminii pe 360 de grade, timp de expunere redus și scăderea bilirubinei cu 1 mg/dl pe oră;
• tratamente medicamentoase: în unele cazuri, albumină pentru legarea bilirubinei indirecte, fenobarbital ca induct enzimatic, însă utilizarea acestuia este redusă din cauza riscurilor;
• tratament etiologic: în hepatite virale, tratament antiviral; în icter mecanic/obstructiv, eliminarea obstacolului în fluxul biliar;
• nutriție adecvată pentru menținerea hidratării;

Prevenția icterului neonatal

• determinarea grupului sangvin al mamei și Rh; monitorizarea hrănirii nou-născutului;
• asigurarea unei nutrții suficiente prin alăptare intensă sau formulă adecvată;
• monitorizarea bebelușului în prima săptămână de viață;
• vizite regulate la medic; vaccinuri pentru hepatite (unde există) și igienă corectă;
• evitarea alcoolului în timpul sarcinii și gestionarea stilului de viață;

Posibile complicații ale icterului netratat sau tratat cu întârziere

• kernicterus (encefalopatie bilirubinică) cu afectări neurologice permanente, incluzând dizabilități intelectuale, afectări ale auzului etc.;
• anemie severă, pancreatită, insuficență hepatică, afectări renale;
• complicații hepatice pe termen lung cum ar fi ciroza în cazuri rare;

Notă despre diagnosticul la nivel de familie și centre medicale

În cazul oricărui icter prelungit sau cu debut precoce, este esențial consultul medical. Examinările de laborator, ecografia hepatobilitară, sau consulturi cu specialiști în gastroenterologie pediatrică pot fi recomandate pentru a identifica cauza reală și pentru a planifica tratamentul adecvat.

Proporțiile privind icterul la copii se pot modifica în funcție de vârstă și condiții clinice: icterul la vârsta de 2 ani poate indica alte cauze decât cele nou-născuților, cum ar fi hepatite, boli metabolice sau obstrucții ale canalelor biliare, necesitând evaluări suplimentare, teste de sânge și investigații imagistice.

Poate fi util un tabel sumar?

Tratamentul icterului la copii de 2 ani este adaptat etiologiei specifice. Medicii evaluează dacă icterul este produs de hepatite virale, obstructii biliare, anomalii metabolice sau alte afecțiuni și aleg abordarea terapeutică corespunzătoare: tratament medicamentos, intervenții chirurgicale sau monitorizare atentă în cazuri benigne.

tags: #icter #cauze #2 #ani

Postări populare:

• Impactul hormonilor materni asupra dezvoltării fetale la sexul feminin
• Somnul la sân la bebeluși: cum funcționează ciclurile de somn și ce să aștepți
• dm babylove – impresii ale unei mame despre marca proprie dm
• Ghid123: Cum descarci Caietul de Sarcini de pe AFIR – bune practici
• Îngrijire dentară pentru copii: sfaturi esențiale