Icterul este o stare patologică a organismului care face ca pielea, mucoasele și albul ochilor (sclera) să devină galbene. Colorarea tegumentelor și a sclerelor (icter sclero-tegumentar) are drept cauză creșterea nivelului de bilirubină, un pigment galben-portocaliu biliar, secretat de ficat. Persoanele care dezvoltă icter pot avea diverse afecțiuni de sănătate, iar apariția acestui sindrom indică, de obicei, o problemă a ficatului sau a căilor biliare. Când nivelul de bilirubină este moderat, pielea, ochii și membranele mucoase devin galbene. Icterul poate afecta oameni de toate vârstele și este, în mod normal, rezultatul unei afecțiuni de bază. Icterul la nou-născuți este frecvent și, de obicei, inofensiv. Termenul medical pentru icterul care apare la bebeluși este icter neonatal.
Icterul neonatal: ce este și cum apare
Icterul la nou-născut se definește prin îngălbenirea pielii și mucoaselor acestuia, ca rezultat al hiperbilurubinemiei, adică al creșterii bilirubinei în fluxul sanguin. Bilirubina este un pigment ce apare ca urmare a distrugerii celulelor roșii după naștere. Aceasta trece prin ficat și este eliminată prin bilă. Icterul se produce atunci când bilirubina se formează mai rapid decât poate ficatul să o proceseze. În funcție de momentul apariției, există două tipuri de icter: icter fiziologic și icter patologic.
Icterul fiziologic - apare după 36-48 ore de viață la 50-60% dintre nou-născuții la termen și 80-90% la prematuri. Nou-născutul are stare generală bună, valorile bilirubinei nu depășesc 12 mg%. Apare datorită particularității fiziologice a nou-născuților de a produce un nivel ridicat de bilirubină. Icterul patologic - apare din primele ore de viață, uneori cu alterarea stării clinice a nou-născutului, cu valori crescute ale bilirubinei în cordonul ombilical și cu ritm de creștere accentuată după naștere.
Icterul patologic la nou-născuți: cauze frecvente
- incompatibilitatea de grup ABO (mama cu grup O și copilul cu grup A sau B);
- frate sau soră care a avut icter;
- hipoxia la naștere; sepsis; hemoragii ale nou-născutului;
- policitemie; afecțiuni metabolice, hepatice, endocrine; infecții TORCH;
- atrezia căilor biliare; boli hepatice asociate; alte afecțiuni neurologice;
- icter asociat cu alimentația cu lapte matern în primele zile (breastfeeding jaundice);
- icterul laptelui matern care poate persista câteva săptămâni.
Una dintre cele mai frecvente forme este icterul asociat cu alimentația cu lapte matern, care apare la 30% dintre nou-născuți, debutând la 4-7 zile, cu maxim în a III-a săptămână. Nou-născutul nu prezintă alte semne de boală și nu necesită oprirea alăptării. Bilirubina scade treptat până la 10 săptămâni de viață.
Forme severe și factori de risc
Factori de risc pentru formele severe de icter includ prematuritatea (născuți înainte de 38 săptămâni), alimentația insuficientă, motilitatea intestinală scăzută, echimoze semnificative, incompatibilitatea ABO sau RH, și alăptarea insuficientă. Alăptarea, deși benefică, necesită monitorizare pentru a asigura hidratarea adecvată a bebelușului.
Efectele icterului asupra sănătății nou-născutului
Nou-născuții cu icter pot deveni somnolenți, motiv pentru care este necesar să fie treziti la fiecare 3-4 ore pentru a fi hrăniți, prevenind deshidratarea. În formele severe, nivelele crescute de bilirubină pot provoca afectarea creierului dacă nu se intervine la timp. Encefalopatia bilirubinică poate debuta ca letargie, hipotonie, plâns ascuțit, crize convulsive, iar dacă evoluția nu este oprită, poate rezulta în kernicterus, cu afectări neurologice permanente.
Diagnosticul icterului neonatal
Diagnosticul se bazează pe examen clinic și teste de laborator, inclusiv determinarea nivelului bilirubinei serice totale. În unele cazuri, se poate utiliza bilirubinometrul transcutanat pentru screening non-invaziv, cu confirmări din primirea de probe de sânge. Forma fiziologică se caracterizează prin creștere moderată a bilirubinei și dispariție în câteva zile până la două săptămâni, în timp ce icterul patologic apare precoce sau persista după 2-3 săptămâni.
Fototerapia și alte tratamente
Fototerapia este tratamentul de bază pentru icterul neonatal intens. Bebelușul este expus la lumină albă sau albastră, ceea ce transformă bilirubina în fotoizomeri și produse de oxidare mai solubile, eliminate prin urină și scaun. În spitale, bebelușul este dezbrăcat, doar ochii protejați, iar alăptarea este încurajată dacă este posibil. În cazuri severe, exsanguinotransfuzia poate reduce bilirubina la niveluri sigure.
Forma particulară de tratament în cazul icterului sever și al incompatibilității imune implică administrarea de imunoglobuline anti-D sau alte măsuri specifice, în funcție de tipul de incompatibilitate. În timpul tratamentului, hidratarea adecvată și nutriția sunt esențiale pentru cumva eliminarea bilirubinei.
Icterul neonatal: prevenire și monitorizare
Prevenirea se bazează pe monitorizarea grupelor sangvine în sarcină, lactația la sân pentru o hidratare adecvată, hrănirea frecventă a nou-născutului (8-12 ori pe zi) și evaluări periodice ale bilirubinei în primele zile. În cazul prematurității sau al alăptării insuficiente, este necesară o monitorizare atentă. Dacă bebelușul nu alăptează, i se poate oferi formulă la 2-3 ore în prima săptămână.
De-a lungul zilelor 3-5 de viață, bilirubina are valorile cele mai ridicate, iar evaluarea clinică și testele de sânge ajută la diferențierea între icter fiziologic și patologic. Icterul patologic necesită investigații suplimentare pentru a identifica cauzele hepatice, hemolitice sau ale cailor biliare.
Icterul la adulți: aspecte esențiale
La adulți, icterul indică, de regulă, o afecțiune a ficatului sau a căilor biliare. Cauzele pot include hepatite virale, ciroză, litiază biliară, obstrucție a căilor biliare, handicapuri enzimatice sau tulburări hemolice. Simptomele pot include balonare, prurit, stare de rău general, oboseală și secreția de sclere galbene. Diagnosticul se bazează pe istoricul medical, teste de funcție hepatică, teste de sânge, imagistică și, dacă este necesar, biopsie hepatică. Tratamentul variază în funcție de cauza de fond și poate include terapie medicamentoasă, intervenții pentru obstrucții biliare sau tratamente specifice pentru hepatite sau boli metabolice.
Forme și complicații: tablouri și detalii clinice
Encefalopatia hiperbilirubinemică este o complicație gravă a icterului sever la nou-născuți, manifestându-se prin stări de letargie, hipotonie, convulsii și potențiale leziuni cerebrale permanente. Kernicterusul este o consecință de lungă durată a encefalopatiei, cu tulburări motorii și senzoriale variate. Icterul obstructiv poate fi însoțit de hepatosplenomegalie, icter verzuie, urine închise la culoare și scaune decolorate. La adulți, icterul persistent poate sugera boală hepatică cronică sau cancer hepatic în cazuri extreme.
Analize utile și tehnologii moderne
În multe centre, includerea de teste rapide de bilirubină, monitorizarea valorilor în timp real și utilizarea fototerapiei moderne îmbunătățesc prognosticul bebelușilor. Fototerapia modernă cu tuneluri de lumină asigură distribuție 360 de grade și reduce timpul necesar pentru scăderea bilirubinei. În cazul incompatibilităților Rh sau AB0, monitorizarea atentă și intervențiile timpurii pot preveni complicațiile neonatale majore.
Icter - cauze, tratament și patologie
Conținut complementar: observații practice
- Icterul fiziologic se remite în 7-10 zile la nou-născuții la termen, 14-21 de zile la cei prematuri.
- Icterul legat de alăptare poate persista 2-3 săptămâni sau chiar mai mult, în funcție de factorii individuali.
- Fototerapia este tratamentul de electie pentru icterul intens, cu riscuri minime dacă este monitorizată temperatura și hidratarea.
- Exsanguinotransfuziunea este indicată în forme foarte severe pentru a menține bilirubina sub praguri neurotoxice.
Teste, diagnostice și tratamente în practică
Determinarea nivelului bilirubinei totale și a tipului (neconjugată vs. conjugată) este crucială pentru stabilirea conduitei terapeutice. În cazul icterului neonatal, se poate utiliza bilirubinometria transcutanată pentru screen, iar sângele este analizat dacă rezultatele sunt neclare sau dacă valoarea este în intervalele componente patologice. Fototerapia transformă bilirubina în fotoizomeri solubili în apă și facilitează eliminarea renală și entero-hepatică. În forme severe, exsanguinotransfuzia poate fi salvatoare.
La adulți, tratamentul se concentrează pe cauza predominantă a icterului: hepatite, obstrucții biliare, medicamente hepatotoxice sau tulburări metabolice. Terapia poate include antiviraluri, antibiotice pentru infecții secundare, sau intervenții chirurgicale pentru reconectarea sau eliberarea căilor biliare, în funcție de diagnoza specifică.
Postări populare:
- Ghid complet despre inseminarea artificială: procedură și contraindicații
- Vocher cu bani bebe tei: cum sa economisesti la cumparaturi pentru bebe si mama
- Norme europene pentru scutecele de unică folosință: ce trebuie să știți
- Rolul formulării activităților didactice în evaluări clasice
- Mușețellul în alăptare: ce trebuie să știți