Întreruperea de sarcină, sau mai pe scurt avortul, este un subiect extrem de complex, care implică aspecte etice, morale, religioase, juridice și medicale. În jurul său s-au format numeroase perspective, fiecare argumentată în moduri diferite în funcție de valorile și credințele indivizilor sau societăților. O parte a dezbaterii se concentrează asupra întrebării fundamentale: când începe viața umană? Unii consideră că viața începe din momentul concepției, ceea ce înseamnă că avortul ar echivala cu o crimă. Această poziție este susținută în special de grupurile religioase și conservatoare, care pun un accent deosebit pe sacralitatea vieții. Argumentele morale împotriva avortului se bazează pe ideea că fiecare viață este valoroasă și demnă de protecție. Adepții acestei viziuni consideră că un embrion sau un fetus, chiar și în primele stadii ale dezvoltării sale, deține o demnitate intrinsecă ce trebuie respectată.
De cealaltă parte, cei care susțin dreptul la avort pun accent pe autonomia femeii asupra propriului corp. Ei argumentează că nicio persoană nu ar trebui să fie forțată să ducă la termen o sarcină împotriva voinței sale, mai ales în cazuri de viol, incest sau în situații în care viața sau sănătatea mamei este pusă în pericol. Această perspectivă este fundamentată pe principiile drepturilor omului și ale libertății individuale. Religia joacă un rol esențial în conturarea opiniilor despre avort. Tradițiile religioase, precum creștinismul, islamul și iudaismul, au interpretări diferite în ceea ce privește momentul în care viața începe și în ce condiții avortul poate fi justificat. Biserica Catolică, de exemplu, condamnă în mod absolut avortul, considerându-l un păcat grav.
Perspectiva legală asupra avortului variază considerabil de la o țară la alta. În unele state, precum Irlanda (înainte de referendumul din 2018), Polonia sau unele state americane, legislația este foarte restrictivă și impune interdicții severe asupra avortului. În alte țări, precum Canada, Suedia sau Olanda, avortul este legal și accesibil, fiind considerat parte a drepturilor reproductive ale femeilor. Un alt aspect important în discuția despre avort este impactul acestuia asupra sănătății fizice și mentale a femeilor. Avortul legal și realizat în condiții sigure este considerat o procedură medicală relativ sigură. În schimb, în țările unde este interzis sau sever restricționat, femeile recurg adesea la avorturi ilegale, efectuate în condiții precare, ceea ce poate duce la complicații grave, inclusiv la deces.
Din punct de vedere psihologic, impactul avortului variază de la o persoană la alta. O dimensiune mai puțin discutată, dar extrem de relevantă, este impactul socio-economic al avortului. Accesul la avort este considerat esențial pentru femeile care nu dispun de resurse financiare sau de suport familial pentru a crește un copil. Avortul rămâne una dintre cele mai controversate teme din sfera eticii și moralității. Fiecare poziție este influențată de o multitudine de factori, de la religie și valori culturale, până la considerente legale și medicale.
Avortul reprezintă întreruperea unei sarcini înainte ca fătul să fie capabil să supraviețuiască în afara uterului. Avort provocat - intervenția medicală pentru întreruperea sarcinii. În România femeile au dreptul, conform legislației, să întrerupă cursul sarcinii, la cererea lor, până la 13 săptămâni. Pierderea perinatală este un eveniment care poate apărea, voit sau nevoit, ori de câte ori în viața unei femei. Pierderea unui copil reprezintă una dintre cele mai traumatizante experiențe emoționale care pune la încercare psihicul unei posibile viitoare mame. Studiul de față își propune să evidențieze caracteristicile distresului emoțional la femeile ce au suferit o pierdere perinatală.
60 de femei, împărțite în loturi egale (50% avort la cerere și 50% au pierdut sarcina din alte cauze) au fost incluse în studiu. Chestionarele utilizate au fost PDA și Perinatal Grief Scale. Analiza statistică a datelor a evidențiat existența unei diferențe puternic semnificative statistic între cele două loturi în ce privește PTSD, durerea legată de pierdere și distresul afectiv pentru toate scalele măsurate (p=.000; p <.001). Femeile care experimentează pierderea unei sarcini, adesea, susțin că renunță la propriile țeluri, planuri și vise. Recurg la o izolare socială. Înconjurate de prieteni care au deja propriile familii, acestea se simt singure și înstrăinate.
Acest lucru apare atât în viața lor interioară, simțindu-se lăsate în urmă, cât și în interacțiunile cu ceilalți, când se simt date la o parte din cauza noilor activități și roluri impuse de noile statuturi materne. Puțin pe suferința cauzată de pierderea copilului cât pe frustrarea dată de imposibilitatea de a fi părinte. Aceste femei manifestă simptome precum: lipsa concentrării, dezamăgire, reacții schizofrenice, pierderi de memorie, psihoză afectivă, pierderea interesului pentru activitățile desfășurate, schimbări dramatice ale personalității sau lipsa motivației.
În cadrul cercetării au participat un număr total de 60 de femei ce au suferit pierdere perinatală. Toate participantele sunt de naționalitate română, cu vârste cuprinse între 15-35 ani (media de vârstă m=27.61; AS=4.13). Participantele la cercetare au fost grupate în două loturi egale: un lot de 30 de femei au solicitat avortul (media de vârstă m=26.26; AS=4.45); un lot de 30 de femei au avut pierdere de sarcină (media de vârstă m=28.96; AS=3.33). Chestionarele au fost completate de către participante în perioada de spitalizare în cadrul Clinicii de Obstetrică și Ginecologie Odobescu din Timișoara, în perioada 2016-2017. Toate participantele au completat un formular de consimțământ cu privire la folosirea datelor în cadrul cercetării.
Analiza statistică a datelor a evidențiat existența unei diferențe puternic semnificative statistic între cele două loturi în ce privește distresul afectiv pentru toate scalele măsurate (p=.000; p <.001), media participantelor din lotul cu pierdere de sarcină fiind mai ridicată decât cea a celor din lotul cu avort la cerere, ceea ce indică o tendință relevantă la femeile cu pierdere de sarcină de a resimți distres afectiv puternic (Tabel I). Analiza statistică a datelor a evidențiat existența unei diferențe puternic semnificative statistic între cele două loturi în ce privește durerea legată de pierdere pentru toate scalele măsurate (p=.000; p <.001), media participantelor din lotul cu pierdere de sarcină fiind mai ridicată decât cea a celor din lotul cu avort la cerere, ceea ce indică o tendință relevantă la femeile cu pierdere de sarcină de a resimți durere, tristețe, distres acut și disperare (Tabel II).
Din analiza rezultatelor obținute în urma completării chestionarelor, se observă că nivelul distresului afectiv general, cât și nivelul scalelor pentru evaluarea emoțiilor negative funcționale, emoțiilor negative disfuncționale (îngrijorare/anxietate respectiv tristețe/deprimare) și emoțiilor pozitive, este semnificativ mai scăzut la femeile care au solicitat avortul, acestea prezentând distres de intensitate mică, comparativ cu un nivel mai ridicat (p<.001) la femeile care au pierdut sarcina, acestea confruntându-se cu emoții negative funcționale/disfuncționale cu o frecvență și intensitate mai ridicate. Pe de altă parte nivelul emoțiilor pozitive este de asemenea semnificativ mai ridicat la femeile care au pierdut sarcina, comparativ cu cele care au solicitat avortul (p<.001).
O posibilă explicație este aceea că, femeile care solicită avortul experimentează mai frecvent sentimente de evitare, de culpă/vinovăție și rușine, și mai puțin emoții pozitive. În urma prelucrării datelor, se evidențiază că nivelul durerii legate de pierdere, cât și la nivelul scalelor pentru evaluarea tristeții și plânsului, dar și disperarea, este semnificativ mai scăzut la femeile care au solicitat avortul, acestea prezentând durere și distres legate de pierdere de intensitate mică 90%, sau moderată 10%. Aproape 8 din 10 femei ce au pierdut sarcina (76.8%) se confruntă cu durere, tristețe și plâns, distres acut/disperare cu o frecvență și intensitate de nivel ridicat, iar 2 din 10 (20%) cu simptome de nivel moderat.
Rezultatele sunt în concordanță cu cele din literatura de specialitate, în sensul că femeile care pierd sarcina experimentează mai frecvent sentimente de durere legate de pierdere ce pot fi prezente chiar și la 2 ani după eveniment. De asemenea, studiile arată că acest nivel sever ridicat/patologic poate fi regăsit și la 12 luni după eveniment, impactul negativ fiind mai larg, întrucât calitatea vieții și viața de cuplu este afectată. Din rezultatele prezentate mai sus, se evidențiază că nivelul simptomatologiei specifice PTSD este unul semnificativ mai scăzut (p<.001) la femeile care au solicitat avortul, 46.7% dintre acestea prezentând unele simptome de intensitate mică și 53.3% simptome de intensitate moderată. 16.7% din femei cu pierdere de sarcină prezintă simptome de intensitate moderată, respectiv 83.3% un nivel ridicat/sever, acestea confruntându-se cu mai multe simptome specifice în traumă, conform criteriilor de diagnosticare pentru PTSD în formă moderată/severă.
Aceste rezultate sunt similare cu cele menționate în studiul lui Farren, care arată că aceste simptome se mențin cel puțin 3 luni după pierderea sarcinii, mai ales în cazul simptomelor specifice PTSD. Așa cum reiese din text, studiile americane arată că femeile care au fost refuzate avortul pot experimenta anxietate și scăderea stimei de sine, dar aceste stări pot dispărea după 6 luni sau 1 an, fiind la fel cu cele ale femeilor care au întrerupt sarcina. Studiul Turnaway a evidențiat că extinderea accesului la avort poate fi protecția femeilor față de efectele psihologice negative ale unei sarcini nedorite.
Un alt element important este faptul că avortul nu reprezintă un eveniment resimțit în mod identic de toate femeile. Factorii contextuali, sociali, economici și culturali, precum și modul în care femeia percepe sarcina, influențează reacțiile psihologice post-avort. Ambivalența emoțională este prezentă în mare măsură, iar majoritatea femeilor care încheie o sarcină nedorită prin avort nu resimt probleme de sănătate mintală majore. Unele femei pot resimți tristețe, vinovăție, durere și sentimentul de pierdere, în timp ce altele se pot simți încrezătoare și împăcate cu decizia luată. Totuși, există situații în care pot apărea tulburări clinice precum depresia sau anxietatea, iar în cazuri extreme poate exista sindromul post-avort (PAS).
Este important să recunoaștem că sprijinul adecvat, inclusiv consiliere psihologică într-un cadru confidențial, poate facilita procesarea emoțională și adaptarea la noile roluri personale. Minte Forte este o organizație non-guvernamentală, neutră din punct de vedere politic și religios și nu are o poziție pro sau contra avort. În contextul studiilor, concluziile indică faptul că impactul psihologic este variabil, iar accesul la suport psihologic poate ameliora dificultățile emoționale, indiferent de alegerea femeii. Oamenii de știință subliniază că nu există o regulă universală: unele femei pot experimentează traume semnificative, altele pot avea o adaptare relativ rapidă, iar efectele pot persista în timp în funcție de circumstanțe.
În ceea ce privește aspectele sociale, luați în considerare că situațiile pot fi influențate de contextul cultural și religios. Religiile pot oferi sprijin spiritual sau pot contribui la stigmatizarea deciziei, iar reacțiile familiei și ale comunității pot accelera sau încetini procesul de vindecare. De asemenea, situația legală poate modifica accesul la avort sigur și, implicit, impactul asupra sănătății femeii. În final, important este să recunoaștem gama largă de gânduri și emoții pe care femeile le pot resimți după avort și să promovăm sprijinul profesionist adecvat pentru a gestiona această experiență complexă.
Avortul îți afectează sănătatea mintală?
Structuri și termeni implicați
Avortul reprezintă întreruperea unei sarcini înainte ca fătul să fie capabil să supraviețuiască afară din uter. Avortul provocat - intervenția medicală pentru întreruperea sarcinii. Pierderea perinatală este un eveniment traumatizant, iar studiile arată diferențe semnificative între femeile care au avort la cerere și cele care au pierdut sarcina din alte cauze în ceea ce privește distresul afectiv și durerea legată de pierdere.
- Femeile care au pierdut sarcina resimt emoții negative mai intense și distres la niveluri mai ridicate decât cele care au recurs la avort la cerere.
- Avortul poate fi însoțit de sentimente de vinovăție sau rușine, dar în multe cazuri nu se asociază cu probleme psihice majore pe termen lung.
- Accesul la servicii de consiliere poate reduce impactul psihologic, facilitând adaptarea la noile roluri materne sau la reconfigurarea vieții personale și de cuplu.
Concluzii operative pentru practicieni
Este esențial să se ofere suport psihologic adecvat tuturor femeilor, indiferent de alegerea făcută, cu accent pe informare, consiliere și restructurare a așteptărilor. În cazul avortului, consilierea poate aborda ambivalența, vinovăția, rușinea și temerile legate de viitor, în timp ce pentru pierderea sarcinii se poate focaliza pe procesul de doliu, sprijin social și reconstruirea identității materne. Femeia este cea care poate transmite trauma copilului ei, în cazul în care îl poartă, iar sprijinul psihologic poate facilita acceptarea și adaptarea la noile circumstanțe.
tags: #implicatiile #psihologice #ale #avortului
Postări populare:
- Descoperă centrul medical multidisciplinar Puls
- Ghid practic: separatorul de sarcină cu camera de stingere în instalațiile electrice
- Reorganizarea serviciilor de pediatrie în Urgențe la Spitalul Județean Neamț
- ghid complet pentru recuperarea după chiuretaj biopsic
- Alegerea cădiței potrivite pentru primele luni acasă