Dacă ai o grădină și timpul nu-ți permite să o uzi periodic, este important să optezi pentru un sistem de irigații care să îi asigure grădinii tale irigarea necesară. O grădină îmbelșugată necesită îngrijire corespunzătoare. În special în lunile caniculare, este esențial să te asiguri că le oferi plantelor din grădina ta necesarul de apă. Ce tip de sistem de irigații alegi pentru grădina ta? Există diverse tipuri de sisteme de irigații, unele fiind automatizate și moderne, pentru a facilita procesul de irigare.
Tipuri principale de irigare și aplicabilitatea lor în agricultură
1. Sistemul de irigare prin picurare. Acest sistem vizează direct rădăcinile plantelor. Livrează apa foarte încet direct către rădăcini, prin picurare.
2. Sistemul de irigare prin aspersie. Acest sistem tinde să imite precipitația. Distribuie apa prin țevi, apoi o pulverizează pe întreaga suprafață a solului. Este un sistem de irigații ideal pentru suprafețe mici, dar și pentru suprafețe mari. În cazul unei suprafețe mari, poți monta mai multe capete de pulverizare, astfel încât să acoperi întreaga suprafață. Există aspersoare nerotative și rotative.
Irigarea culturilor agricole, în condițiile în care seceta a devenit un fenomen frecvent întâlnit, a devenit absolut necesară. Udările de aprovizionare se aplică toamna, pentru culturile ce se însămânțează toamna, în regiunile unde în perioada 1 octombrie - 1 aprilie cad mai puțin de 250 mm precipitații. De asemenea, aceste udări se aplică la culturile ce se însămânțează primăvara mai târziu (15 aprilie-10 mai) în regiunile în care precipitațiile din iarnă nu sunt suficiente.
Irigarea de aprovizionare din toamnă contribuie la îmbunătățirea regimului termic al solului, favorizând o bună vegetație a plantelor oricărei culturi și pregătirea lor pentru iernare. În multe cazuri, udarea de aprovizionare are și o importanță specifică. Aceste situații apar în primăverile foarte secetoase, urmate după toamne secetoase și ierni sărace în zăpadă, pentru culturile semănate în ultima epocă, porumb, soia, etc. Adâncimea de umectare se stabilește pentru valoarea de 0,4 - 0,5 m. În numeroase cazuri, irigarea dinaintea semănatului este și una de aprovizionare, în cazul culturilor succesive - porumb, cartof de vară etc.
Gruparea plantelor după cerința de apă
Grupa I plantele care cer puţină apă (cereale păioase, leguminoase, etc.) la care intervalul de timp dintre două udări este de aproximativ 33 zile.
Grupa a II-a cuprinde plante care cer mai multă apă (porumb, sfeclă pentru zahăr, floarea soarelui, cartofi, ierburi perene anul I) la care intervalul dintre două udări este de aproximativ 25 zile.
Grupa a III-a cuprinde plante care cer apă multă (sfeclă pentru nutreţ, porumb furajer, ierburi perene anul II) la care intervalul între două udări este de aproximativ 20 zile.
Uneori, apare necesitatea de a folosi irigarea în fazele inițiale de vegetație, chiar dacă în stratul superficial al solului există umiditate suficientă, dar în profunzime solul este uscat. În aceste cazuri, plantele sunt expuse pericolului stagnării în creștere și chiar pieirii.
„Udarea” culturilor fără apă - metodă practică. Există o metodă de a iriga plantele fără a folosi apă - este vorba despre o lucrare a solului care nu numai că va eficientiza consumul de apă în grădină, dar va preveni și apariția buruienilor. Udarea plantelor cultivate este una dintre cele mai importante etape ale tehnologiei agricole. Umiditatea este necesară pentru a dizolva nutrienții și pentru a-i transporta din adâncurile solului către celulele plantelor. În plus, soluțiile apoase asigură țesuturilor vegetale turgor (de aceea sunt atât de suculente și elastice), iar apa participă și la cel mai important proces pentru plante: fotosinteza.
Regularitatea udării depinde de mulți factori - perioada anului, tipul de sol de pe amplasament, cât de umbrit este locul de plantare, vârsta și dimensiunea plantelor, dar în primul rând de condițiile de temperatură. „Irigarea uscată” este denumirea dată afânării mecanice a solului de dedesubtul și din jurul plantelor. Afânarea permite distrugerea acestei rețele „capilare” - evaporarea este redusă semnificativ, umiditatea este reținută în adâncurile solului și devine mai accesibilă plantelor în timp. În plus, pe lângă distrugerea rețelei capilare, „udarea uscată” ventilează solul, îmbunătățind schimbul de aer (accesul oxigenului necesar la rădăcini).
În ambele cazuri, rezultatul este că se obține un sol mai afânat, mai respirabil, care poate reține umiditatea și, prin urmare, poate reduce volumul și frecvența udării. „Udarea” culturilor fără apă. În principiu, afânarea este recomandată pentru aproape toate culturile. Folosind o sapă, un plivitor, o greblă, un cultivator sau o freză plată, se „amestecă” cu grijă stratul superior de sol din jurul plantelor, fără a-l răsturna și evitând deteriorarea sistemului radicular. Solul dintre rânduri este, de asemenea, afânat - acest lucru va ajuta, de asemenea, la „sigilarea” umidității în stratul radicular și la limitarea creșterii buruienilor.
În Moldova, regimul de irigare prin aspersiune este considerat rațional pentru grâu, orz și secara de toamnă, triticale. Regimul de irigare la porumb prevede 3 udări: prima la 6-7 frunze, a doua la 13-14 frunze, a treia în timpul înfloririi-coacerii în lapte-ceară, cu doze de 500-600 m3/ha, 500-600 m3/ha și, respectiv, 650-700 m3/ha. Udările se aplică când umiditatea solului scade sub 70% din capacitatea de câmp pe adâncimea de 0,7-1,0 m.
În ceea ce privește sfecla pentru zahăr, irigarea este crucială, cu un consum specific de apă de aproximativ 100 m3/tonă de rădăcini, iar în producții de 60-80 t/ha consumul poate ajunge la 6200-8700 m3/ha. Umiditatea dorită în sol pentru sfeclă este de 65-70% din capacitatea de câmp la 0-70 cm pentru luto-nisipoase, iar 70-80% pentru luto-argiloase, cu 5-8 udări în perioada de vegetație. Irigarea de spălare (răcorire) se aplică în zilele cele mai călduroase, la 50 m3/ha, în condiții sărăturosate, având în vedere norma de apă de 3000-4000 m3/ha pentru umezire.
Metode de irigare în practică
Metode de irigare: aspersiune, radiculară, prin picurare și micro-aspersiune. Irigarea prin aspersiune presupune livrarea apei prin presiune, cu distribuția sub formă de ploaie artificială. Pentru irigarea prin micro-aspersiune se udă zona radiculară în proximitatea plantei, iar prin picurare apa se livrează prin tuburi de polietilenă cu picurători la zona nutritivă a rădăcinii.
Udări de aprovizionare și udări de vegetație. Udările de aprovizionare se aplică toamna și primăvara, cu 5-20 de zile înainte de semănat, calculul normei utilizând o formulă complexă ce ține cont de adâncimea de umectare, umiditatea solului, precipitațiile așteptate și pierderile de apă. Udarea prin scurgere la suprafață (prin rigole, biloane, fâșii) are avantajele investițiilor reduse și posibilitatea de a utiliza ape uzate. Aspersia oferă randament sporit și posibilitatea de a aplica îngrășămintele concomitent cu irigarea. Picurarea asigură distribuție uniformă pe întreaga perioadă de vegetație, fiind o metodă modernă adaptată pentru culturi variate.
Costurile sistemelor de irigare prin aspersiune pot varia, estimativ între 1500-2500 USD per hectar, în funcție de tipul instalației. Sistemele de irigare prin picurare implică investiții inițiale mai mari în funcție de cultură, schema de plantare, dimensiunea terenului, sursa de apă și tipul de control (automat sau manual). În concluzie, irigarea contribuie la obținerea unei recolte bogate și de calitate, adaptată la condițiile climatice actuale.
Considerații practice pentru momentul irigării în funcție de cultură
Porumb: consumă multă apă în faza de înflorire și formare a boabelor (iulie-august). Se recomandă 2-4 irigații pe sezon, fiecare între 25-40 mm, în funcție de precipitații. Irigarea se face când umiditatea solului scade sub 70% din capacitatea de câmp la adâncimea 0,7-1,0 m.
Sfecla pentru zahăr: necesită 5-8 udări pe perioadă de vegetație pentru a menține un nivel optim de umiditate în sol. Rapița are nevoie critică de apă în fazele de înflorire și silicizare (aprilie-mai). O irigație de 25-35 mm în sezon poate stabiliza producția la 2,5-3,5 t/ha.
Climatul și tipul de sol influențează semnificativ intervalul optim între udări. Solurile nisipoase necesită udări mai frecvente, dar în cantități mai mici, în timp ce solurile argiloase rețin apa mai bine, necesitând udări mai rare, dar mai consistente. Temperaturile mai scăzute, atât dimineața, cât și seara, reducem evaporarea, iar ventilația solului prin afânare stimulează absorbția apei.
Recomandări pentru implementarea practică
- Monitorizează constant umiditatea solului prin senzori sau probe manuale pentru a evita supra-udarea.
- Alege momentul optim al zilei pentru irigare: dimineața devreme sau seara, pentru a reduce evaporarea.
- Evită irigațiile în zilele cu vânt puternic pentru a preveni pierderile de apă prin buffering.
- Combină irigarea cu fertilizarea (fertirigarea) acolo unde este necesar, respectând dozele recomandate pentru cultură.
tags: #in #ce #trimestru #al #anului #se
Postări populare:
- Ghid privind uleiul esențial de ienupăr în sarcină: ce să știi
- Standardele minime obligatorii pentru centre maternale: ordonul 101 din 2006 în actualizarea sa legislativă
- Sandwichuri pentru bebeluși la 8 luni: idei simple și sănătoase
- Ghid pentru folosirea tetinele din silicon la Spectra Dew 350
- epilarea IPL după cezariană: recomandări și siguranță