Mobilitatea internațională a forței de muncă este în continuă creștere, iar părinții care au realizat venituri în România dar și în alte state pot accesa indemnizația pentru creșterea copilului în condițiile legislative românești și a normelor Regulamentului nr. 883/2004. Articolul de față sintetizează prevederile relevante din legislația română și din reglementările UE, explicând cum se stabilește eligibilitatea, ce acte sunt necesare și cum se efectuează totalizarea perioadelor de activitate din mai multe state.
Condiția-cheie pentru acordarea indemnizației în România
Conform OUG nr. 111/2010, cu modificările ulterioare, indemnizația lunară pentru creșterea copilului se acordă dacă în ultimii doi ani anterior datei nașterii copilului au fost realizate minim 12 luni venituri impozabile din salarii, activități independente sau din activități agricole. Indemnizația se calculează în funcție de media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni și poate fi în cuantum de 85% din acea medie, dar nu poate fi mai mică de 1,2 ISR și nici mai mare de 2,4 ISR. Aceste prevederi se aplică și în situația în care veniturile provin din perioade desfășurate în străinătate, în condițiile totalizării prevăzute de Regulamentul nr. 883/2004 și de Regulamentul nr. 987/2009.
Regulamentul european ca fundament pentru totalizarea perioadelor
Articolul-cheie al reglementărilor UE este Regulamentul nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, împreună cu Regulamentul nr. 987/2009, care stabilește procedura de punere în aplicare. Aceste reglementări permit totalizarea perioadelor de asigurare realizate în statele membre, în scopul acordării prestațiilor familiale, cu condiția ca perioadele să fi fost realizate conform legislației relevante ale fiecărui stat și să se fi încheiat sub regimul de asigurări sociale corespunzător. În practică, pentru o mamă cu activitate într-un alt stat UE, totalizarea poate permite acordarea indemnizației de creștere a copilului în România, dacă se pot prezenta dovezi suficiente despre perioadele de muncă și impozitare în acel stat.
Documente și probe necesare pentru totalizare
- certificat de naștere al copilului pentru care se solicită dreptul;
- acte de identitate ale părinților și certificatele de naștere ale copiilor în întreținere;
- certificatul de căsătorie (dacă există);
- copia contractului de muncă sau dovada angajatorilor/autorităților străine, tradusă și legalizată, care atesta perioadele de activitate și totalizarea conform Regulamentului nr. 883/2004 și nr. 987/2009;
- adeverințe emis de angajatorii din străinătate sau autorități competente din străinătate/ România privind veniturile nete/brute, inclusiv perioadele de muncă realizate în străinătate, traduse;
- dovadă despre plăți sau impozit pe venit aferent perioadelor desfășurate în străinătate (de ex. certificate fiscale din țara respectivă);
- decizia de încetare/suspendare a activității în statul respectiv, tradusă;
- dovada suspendării/întreruperii activității în România sau în străinătate, după caz;
- formularul de declarație al mamei privind concediul de maternitate/creștere a copilului și documentele care atesta beneficii în ultimele perioade;
- deconturi bancare sau alte dovezi ale plății (IBAN, nume, CNP) pentru plata indemnizației în contul beneficiarului;
- alte documente justificative cerute de Inspectoratul Județean/ Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) sau Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială, în funcție de situație.
Este esențial să se respecte cerința traducerii și legalizării actelor străine, iar totalizarea se poate realiza atât în favoarea persoanelor care au lucrat în Franța, Germania, sau alte state UE, cât și în situațiile de detașare în cadrul românesc. Autoritățile pot solicita și alte documente suport, în funcție de specificul cazului.
Exemple de cazuri și fluxuri uzuale
- O mamă a lucrat în Franța în ultimii 12 luni anterior nașterii, a revenit în România înainte de naștere și a continuat să lucreze în România. Conform Regulamentului, se poate totaliza perioada din Franța cu cea din România pentru a îndeplini condiția de 12 luni impozabile.
- O mamă aflată în detașare în Germania timp de sub 2 ani poate avea veniturile în continuare supuse impozitului în România dacă își păstrează rezidența fiscală românească; în funcție de situație, perioada de activitate poate fi totalizată sau poate fi necesară evidențierea veniturilor impozabile în România pentru a atinge pragul de 12 luni.
- Dacă ambii părinți îndeplinesc condițiile, dreptul la concediul pentru creșterea copilului poate fi netrasferabil. În cazul în care un părinte realizează veniturile în alt stat UE, se poate utiliza totalizarea pentru a îndeplini condiția minimă de venituri, însă va fi necesară depunerea cererii în timp util și prezentarea tuturor documentelor cerute.
Proceduri de depunere a dosarului și plata indemnizației
Dosarele pentru indemnizația de creștere a copilului se depun la DGASPC sau la Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială (ex. în București) în vederea verificării eligibilității. Plata indemnizației se efectuează în general cu un decalaj de aproximativ două luni, în funcție de procesarea dosarului și de fluiditatea documentelor.
În cazul dreptului la stimulentul de inserție sau la suplimentul de suprapunere pentru al doilea copil, procedurile implică depunerea cererilor în termenele stabilite de reglementări, cu prezentarea dovezilor privind îndeplinirea condițiilor referitoare la vârsta copiilor și la perioadele de concediu.
Condiții și drepturi complementare pentru angajați
Regulamentele UE prevăd drepturi generale pentru concediu de creștere a copilului, concediu de maternitate, program de lucru flexibil pentru părinți cu copii până la 8 ani, dreptul la concediu de îngrijitor și la concediu parental. Transferabilitatea drepturilor, durata concediului, plata indemnizațiilor și condițiile de asigurare pot varia în funcție de regimul național aplicabil și de statutul de rezidență fiscală în diferite perioade de muncă în străinătate.
Important este să cunoașteți că, în contextul creșterii copilului, indemnizația se consideră ca venit suplimentar și poate influența alte decizii financiare (de exemplu, în vederea creditelor sau a altor beneficii). De asemenea, în multe situații, demersurile necesare includ prezentarea de copii ale documentelor de identitate, certificate de naștere, acte de stare civilă, contracte de muncă, fluturași de salarii, dovezi de impozitare în străinătate și decizii de încetare a activității în statul de recrutare.
Observații practice: ce poți face pentru a-ți maximiza eligibilitatea
- Strânge toate documentele privind perioadele de muncă în străinătate, inclusiv traduceri legalizate ale contractelor și dovezi de impozitare în acele state.
- Solicită adeverințe oficiale de la angajatorii din străinătate care să ateste veniturile nete/brute pe fiecare lună, împreună cu perioada lucrată.
- Verifică dacă se poate aplica totalizarea cumulului de perioade dintre România și străinătate, în conformitate cu Reglementările UE, și pregătește dosarul în consecință.
- Asigură-te că toate documentele sunt traduse și legalizate, iar copiile necesare sunt atașate cererii, pentru a evita refuzuri sau întârziări.
- Verifică termenele de depunere și criteriile de eligibilitate specifice pentru DGASPC/APIS din localitatea ta.
tags: #indemnizatie #de #maternitate #cu #venituri #din
Postări populare:
- Nivelul de scurgeri la 39 de săptămâni în sarcină: cauze și semne ale travaliului
- Consiliere perinatală și sprijin psihologic în timpul sarcinii
- Echipa, serviciile și inovațiile în obstetrică și ginecologie la Spitalul Nicolae Malaxa
- Interviuri despre maternitatea românească: experiențe, provocări și realizări
- De la conceptie la dezvoltarea inimii fetale