Indicatorii prezentați sunt cruciali pentru creșterea şi dezvoltarea plantelor în condiţii optime, iar înţelegerea lor facilitează gestionarea durabilă a solului.
1. Textura şi structura solului: scheletul regimului aerohidric, termic şi de nutriţie
Textura mijlocie, luto-nisipoasă, lutoasă şi luto-argiloasă este preferabilă, evitând extremele nisipoasă sau argiloasă. Structura indicată este glomerulară cu diametrul de 0,25-5 mm, care conţine 4-6% materie organică, 25-45% argilă şi ioni de Ca şi Mg. Aceasta asigură un regim aerohidric, termic şi de nutriţie optim pentru plante.
2. Gradul de afânare: porozitate, permeabilitate şi Densitatea aparentă
Porozitatea optimă este 48-60% porozitate totală, 30-36% porozitate capilară şi 18-24% porozitate necapilară. Ea nu trebuie să fie prea mare, deoarece se pierde apa în adâncime, creşte evaporarea şi se intensifică mineralizarea humusului. Permeabilitatea este bună când după ploaie apa ajunge la 15 cm imediat şi la 100 cm în 24 de ore. Densitatea aparentă (Da) de 1,0-1,45 g/cm3 este nivelul indicat pentru plante. Acest grad de afânare asigură o bună aprovizionare şi conservare a apei în sol şi creşterea nestingherită a rădăcinilor.
3. Infiltraţia, filtraţia şi aportul freatic
Infiltraţia reprezintă pătrunderea apei în solul nesaturat cu apă, iar filtrarea în solul saturat cu apă. Plantele pot beneficia de aportul freatic prin ascensiune capilară când apa se află la adâncimi diferite (1,5 m pentru grâu şi soia, 2 m pentru porumb, 2,5 m pentru floarea-soarelui, 3,5 m pentru lucernă).
4. Starea de umiditate, capacitatea pentru apă a solului
Pe cernoziom, la stratul 0-150 cm, acumularea de 240-250 mm indică o bună aprovizionare cu apă. Când pe stratul 0-90 cm se acumulează 100-150 mm, plantele pot rezista 1-2 luni la secetă. În perioada rece, în sol afânat, se pot acumula 2390 mc/ha pe 20 cm şi 3040 mc/ha pe 30 cm.
5. Conţinutul solului în elemente nutritive
Fertilizarea echilibrată necesită 0,170% N, 0,250-0,300% P2O5 şi 1,61-2,00% K2O (8-16 mg P2O5/100 g sol, 16-24 mg K2O/100 g sol).
6. Conţinutul în humus şi indicele de azot (IN)
Solul foarte fertil are 4-8% humus, iar IN este 3-6; grosimea orizontului cu humus peste 50 cm, profilul solului peste 75 cm. O unitate IN asigură 20-30 kg N în ani secetoşi, 50-60 kg în ani medii şi 80-100 kg în anii ploioşi.
7. Activitatea biologică din sol, volumul emisiilor de CO2
Nivelul activităţii biologice se poate aprecia după cantitatea de CO2 emisă, în funcţie de cantitatea de materie organică şi gradul de afânare a solului. În condiţii normale, 1 ha degajează 135 kg CO2/zi (75 kg de la microorganisme şi 65 kg din respiraţia sistemului radicular). Râmele extind activitatea biologică, trecând în corpul lor peste 40-50 t/ha/an amestec de sol cu materia organică.
8. Reacţia solului (pH)
pH-ul recomandat este neutr, 6,5-7,2, favorabil majorităţii plantelor. Dacă pH-ul este sub 5,8 sau peste 8,5, se aplică amendamente. Valorile pH influenţează şi activitatea biologică din sol, iar alegerea tipului de îngrăşământ depinde de pH.
9. Raportul carbon/azot (C/N)
Mâinile organice au un C/N ridicat (15-25) indicând fertilitate scăzută, C/N mijlociu (10-15) fertilitate normală, C/N scăzut (8-10) fertilitate ridicată. Materia organică de la cereale cu C/N > 50 necesită adăugarea a 7-10 kg N/tonă de resturi vegetale pentru a preveni foamea de azot.
10. Starea fitosanitară a terenului
Rezerva de boli, dăunători şi buruieni poate fi controlată prin asolament raţional şi rotaţie a culturilor, precum şi prin tehnologii adecvate. Buruienile pot avea roluri benefice: protejează solul, măresc solubilitatea substanţelor, asigură materie organică şi humus, reduc levigarea nitraţilor şi poluarea.
Fertilizare şi productivitate: concepte-cheie
Fertilitatea reprezintă capacitatea solului de a satisface nevoile plantelor faţă de apă şi substanţe nutritive în condiţii optime, în timp ce potenţialul productiv este mai larg, incluzând tehnologii, soiuri şi condiţiile climaterice. Condiţia numărul 1 pentru fertilitate: soluri corect lucrate; pierderea fertilităţii are repercusiuni devastatoare asupra producţiei. Scara pH-ului variază de la 0 la 14; nu există un pH fix pentru toate culturile. Conţinutul de umiditate influenţează disponibilitatea nutrienţilor; densitatea solului indică gradul de compactare şi afectează rădăcinile. Schimbul ionic (CEC) este esenţial pentru menţinerea nutrienţilor în sol. Metodele de control al fertilităţii includ rotaţia culturilor, agricultura fără arătură, culturi de acoperire, gunoi de grajd; îngrăşămintele organice sunt promovate ca opţiune ecologică. Analiza solului, împreună cu analiza plantei, este necesară pentru diagnostic şi planuri fertilizante, iar cartările agrochimice sunt utilizate pentru evaluare de teren pe scară mare.
Practică: practici utile pentru fermieri
Mulcirea (acoperirea solului cu materiale organice) reţine umiditatea şi reduce eroziunea. Culturi de acoperire aeriseşte solul şi furnizează nutrienţi. Arătură excesivă expune straturile de dedesubt, provoacă evaporarea apei şi eroziune. Analiza solului determină nutrienţii necesari. Rotaţia culturilor diversifică nutriţia solului, îmbunătăţeşte biodiversitatea şi poate necesita timp pentru rezultate. Îngrăşămintele artificiale accelerază producţia pe termen scurt, dar pot afecta microbiologia solului. Gunoiul de grajd adaugă nutrienţi şi îmbunătăţeşte structura, fiind aplicat de obicei toamna, încorporat prin arătură. Utilizarea râmelor de California contribuie la fertilitatea prin îmbogăţirea solului cu materie organică.
Cum imbunatatim fertilitatea solurilor din #Romania
- Analiză agrochimică şi cartare: etape pregătitoare, terene, laborator, birou.
- Cartografie agrochimică: interpretare, planuri de fertilizare, recomandări pe parcele.
- Rolul producției: fertilitatea afectează direct productivitatea și sustenabilitatea, iar controlul factorilor vegetației se bazează pe studii de laborator conectate cu practici de teren.
Sumar în termeni practici
Fertilizarea inteligentă presupune echilibru între două tipuri de practici: natură (agricultura regenerativă, includerea humusului și creșterea biodiversității) și tehnologii (analize de sol, cartografiere, planuri de fertilizare). În final, monitorizarea constantă și adaptarea la condițiile locale asigură fertilitatea solului pe termen lung.
tags: #indicatorii #fertilitatii #solului
Postări populare:
- Exerciții recomandate pentru gravide în primul trimestru
- De ce apare întârzierea ciclului după chiuretaj? Cauze posibile și pași de evaluare
- Totul despre Regina Maria Maternitate: siguranță și fonduri de sprijin
- Condiții pentru asistenți maternali Iași
- Tradiție și evoluție în obstetrică-ginecologie la Suceava: rezultate în îngrijirea femeilor