Fecunditatea, cunoscută și sub denumirea de fertilitate, reprezintă aptitudinea de procreare a unui animal. La femele, fecunditatea se apreciază în funcție de desfasurarea normală a întregului proces ce duce la procrearea de noi produsi. Spre deosebire de unipare, la care se manifestă principiul „totul sau nimic”, în sensul că mortalitatea prenatală duce la întreruperea gestatiei și la reaparitia unui nou ciclu de calduri, la multipare poate surveni moartea unuia sau mai multor embrioni fără ca gestatia să se întrerupă. Pe de altă parte, actiunile negative ale factorilor externi sau interni pot provoca și la nurcă mortalitatea embrionară totală, cu întreruperea gestatiei.
Starea de fecunditate poate să fie determinată în funcție de neacceptarea montei. În practică se constată că în mod obișnuit 5-7% din femelele de reproductie refuză să accepte monta, fie din cauza lipsei caldurilor, fie prin neacceptarea masculului. Un procent mai mare de femele, de regulă peste 20-25%, rămân infecundate deși au acceptat monta și în acest caz starea de infecunditate se poate datora fie masculului, fie femelei, fie greșelilor de executare a montei. În majoritatea crescătorilor se realizează procente de fecunditate care corespund, în general, valorilor amintite mai sus.
Este interesant de remarcat faptul că procentul de infecunditate se ameliorează în decursul anilor, atât prin scăderea procentului de femele care nu acceptă monta, cât și prin creșterea procentului de femele fatate, în principal prin eliminarea permanentă a femelelor care au probleme cu monta. Din observatiile efectuate se poate concluziona că în perioada de toamnă-iarna, nivelul energetic nutritiv al rației trebuie să fie foarte ridicat. În această perioadă, furajarea judicioasă influențează pozitiv atât fertilitatea potențială, cât și numărul produsilor la față sau fertilitatea efectivă.
Frecvent, fertilitatea cea mai ridicată se realizează în rasele de ovine din țara noastră în sezonul de toamnă, când oile beneficiază de o furajare abundentă, de luminozitate moderată. Femelele cu dezvoltare normală și cu o greutate medie de 750‑850 g sunt mai fecunde și mai prolifice decât femelele foarte slabe sau excesiv de grase. La începutul sezonului de monta este de dorit ca atât femelele, cât și masculii, să aibă o greutate cu 10-20% mai mică decât în noiembrie-decembrie, deoarece concomitent cu pierderea de grăsime sunt eliberate și substanțe estrogenice ce stimulează atât ovogeneza cât și spermatogeneza.
Pentru a asigura organismului aminoacizii esențiali și concomitent a evita îngrășarea nurcilor în perioada de iarnă, conținutul ratiei în proteine trebuie să crească până la 10-11 g la 100 Kcal, în detrimentul grăsimilor și al carbohidraților. În asemenea condiții, aproximativ jumătate din energia metabolizată (45-50%) este asigurată de proteine. Totodată, pentru a completa valoarea energetică a furajului, o importanță mare se acordă conținutului în grăsimi al rațiilor (3,5 g la 100 Kcal) și carbohidrați (5 g la 100 Kcal). Este necesar ca rațiile să asigure un aport corespunzător de vitamine, în special de tiamină, riboflavină și acid pantotenic. De exemplu, în cazul scăderii sub 0,6 mg pe zi de vitamina B6 (piridoxină), testiculele masculilor se atrofiază, apare degenerescență și azoospermie.
Un rol important în funcționarea normală a aparatului genital îl au celelalte vitamine, precum și micro-elementele. Administrarea cu furaje ce au un conținut ridicat în acizi grași nesaturați (în special acid linoleic) și cu un conținut mai redus în vitamina E constituie o cauză esențială în declanșarea unor maladii însoțite de un grad de sterilitate ridicat. Apoi, administrarea de făinuri de pește sau carne, ce au un proces avansat de rancezire, reprezintă nu numai o cauză a creșterii procentului de sterilitate, ci și un risc privind declanșarea steatitei, anemiei sau „pufului de vată”.
În urma furajării nurcilor cu o făină de pește sau carne și oase cu un proces avansat de rancezire se poate înregistra peste 50% sterilitate, consecutiv mortalității embrionare din stadiul primar al implantării. De asemenea, lumina ocupă un rol important printre factorii externi care influențează reproducția la nurcă. Se știe că lumina este cauza determinată a reglării ciclului sexual, caracterizat printr-un sezon de reproducție bine delimitat, urmat de o lungă perioadă de inactivitate. Factorul lumină acționează prin durata zilei de lumină, dar poate acționa și prin intensitate și culoare. Fenomenul este explicat prin faptul că stimulii receptiei din ochii animalelor ajung, prin intermediul nervului optic, la epifiză care, la rândul ei, reglează secreția hormonilor hipofizari, cu rol de coordonare a activității hormonale în sfera sexuală.
Transformările care reprezintă preludiul unei noi perioade de reproducție au loc în noiembrie-decembrie, într-o perioadă a anului când durata zilei-lumina este în descrestere. S-a constatat că un regim slab de lumină conduce la întârzieri ale apariției caldurilor și la creșterea numărului de femele sterile. Prin studii experimentale care vizau prelungirea duratei zilei-lumina cu ajutorul iluminatului suplimentar înaintea sezonului de monta, s-a obținut grabirea apariției caldurilor, iar invers, scurtând durata luminii sub normal, s-a obținut întârirea caldurilor. Este recomandat ca, pentru masculi, să fie instituit un iluminat suplimentar de 90 de minute între 24 ianuarie și 1 martie.
Aceste informații sunt selecționate și scrise de medici veterinari, dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă, vă rugăm să consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată. Caracterele de producție au fost prezentate în revista Fermă, urmând ca în acest articol să conturăm posibilitățile actuale de control privind desezonizarea estrului și prolificitatea, cele mai importante caractere de reproducere care au suport ereditar ceva mai ridicat. Desezonizarea căldurilor are un control ereditar redus (h2 = 0,2-0,25), iar comportamentul lui în încrucișări nu este încă suficient explorat, astfel că selecția rămâne singura cale de ameliorare, cu toate că rezultatele obținute sunt lente. Prolificitatea (exprimată prin număr de miei fătați pe oaie sau la 100 oi fatate) se pare că este cel mai ușor de ameliorat prin selecție, cu condiția asigurării unei alimentații la nivelul cerințelor pentru exteriorizarea potențialului ereditar al acestei însușiri. Prolificitatea este considerată în perioada actuală ca fiind caracterul de reproducție cu cele mai mari rezerve de creștere a eficienței reproducției.
Factori care influențează proliferația
Prolificitatea este dependentă de mai mulți factori genetici (rasă, populația și individul) și de mediu (alimentatia, tratamentele hormonale, vârsta oilor, greutatea oilor, sezonul de montă), care pot fi controlați de specialiștii în creșterea ovinelor.
- Rasa are o influență majoră, existând rase puternic specializate în direcția prolificității: Bluefaced Leicester 180-200%, Friză 200-225%, Oaia britanică de lapte 220-300%, Romanov 250-300%, Finish Landrace 300%, Booroolla 250-300%.
- Populația și individul. În cadrul fiecărei rase sunt populații și în cadrul lor indivizi cu o prolificitate mult mai mare. Pe variabilitatea individuală se bazează selecția pentru a putea realiza populații cu prolificitate ridicată.
- Alimentația. Furajele bogate în aminoacizi esențiali pentru oaie, în energie, vitamine și săruri minerale și cu un conținut moderat în fitoestrogeni determină maturarea simultană a 2-5 foliculi ovarieni. Pentru a obține o prolificitate ridicată, este nevoie ca nivelul alimentației stimulative să fie menținut atât în perioada campaniei de montă, cât și în prima lună de gestație, pentru a evita pierderile embrionare. Se recomandă pășunatul pe mirişti înverzite în sezonul de toamnă, participând la o furajare variată.
- Tratamentele hormonale constituie o metodă eficientă, la îndemâna crescătorilor. În multe cazuri, tratamentele pentru sincronizarea căldurilor vizează și creșterea prolificității; astfel că doza de PMSG poate crește cu aproximativ 20-30% (de la 500 UI la 600-700 UI).
- Vârsta oilor influențează semnificativ proliferația: la mioare este mai mică, apoi crește până la vârsta de 5-6 ani, când este maximă, după care descrește odată cu înaintarea în vârstă.
- Greutatea oilor are o influență moderată: oile mai grele realizează un număr semnificativ mai mare de fătări multiple decât cele cu greutate mai mică.
- Sezonul de montă influențează indirect proliferația prin nivelul de furajare, durata zilei-lumină și intensitatea luminii.
Frecvent, proliferația cea mai ridicată se realizează în rasele de ovine din țară în sezonul de toamnă, când oile beneficiază de o furajare abundentă, de luminozitate moderată. Pentru a obține o prolificitate la limita superioară a rasei, este necesară o gestionare atentă a nutriției pe întregul ciclu reproductiv.
Îmbunătățiri practice pentru creșterea fecundității
- Optimizarea alimentației: asigurarea unui aport adecvat de proteine (10-11 g/100 kcal), energie, vitamine și minerale, cu un echilibru între proteine, grăsimi și carbohidrați pentru a susține dezvoltarea foliculilor ovarieni și implantarea embrionilor.
- Administrarea tratamentelor hormonale: pentru sincronizarea căldurilor și creșterea proliferației, cu o ajustare a dozelor PMSG în funcție de necesități ale efectivului.
- Controlul luminii: iluminat suplimentar în perioadele critice (de exemplu, 90 de minute zilnic între 24 ianuarie și 1 martie pentru masculi) pentru a accelera apariția ciclului estrual și a reduce întârzierile.
- Îmbunătățirea managementului peisajului: pășunatul pe terenuri înverzite bogate în trifoi, lucernă și plante leguminoase în timpul pregătirii pentru monta și în prima lună de gestiune, pentru a stimula maturarea foliculilor ovarieni și pentru a susține concepția embrionară.
- Monitorizarea greutății și a stării corporale: menținerea unei greutăți optime la începutul sezonului de monta poate crește semnificativ rata de fătare multiplă, iar o stare corporală adecvată contribuie la o gestatie stabilă.
Este important să se consulte periodic un medic veterinar pentru diagnoza exactă și pentru adaptarea programelor de nutriție, fertilitate și tratamente hormonale la condițiile specifice ale efectivului. Caracterele de reproducere au un suport ereditar semnificativ, iar selecția se poate concentra pe prolificitate, desezonizarea estrului și gestionarea fertilității în cadrul raselor adoptate.
Concluzie orientativă despre factorii cheie
Prolificitatea și fecunditatea la ovine sunt influențate de un ansamblu de factori genetici (rasă, familie, individ) și de factori de mediu (alimentație, stimulare hormonală, vârstă, greutate, sezonul de montă, iluminare). O gestionare corectă a nutriției, a programelor de tratare hormonală, a iluminatului și a condițiilor de turmă poate îmbunătăți semnificativ rezultatele producției și fertilității, în special în sezonul de toamnă. Persistența îmbunătățirilor se observă pe termen lung, prin scăderea procentului de femele care nu acceptă monta și creșterea procentului de femele fatate, prin eliminarea reproductivă a factorilor negativi.
tags: #indice #de #fecunditate #ovine
Postări populare:
- Cum să alegi masa de activități ideală pentru dezvoltarea bebelușului
- Ghid pas cu pas pentru perioada de concediu prenatal în România
- Diversificarea la 7 luni: Ciorbă cu pâine pentru bebe
- Informații despre activități didactice la Simionescu Pediatrie 2 Cluj
- Recomandări pentru activitatea fizică în sarcină