Studiul susţine că şi taţii pot avea aceeaşi legătură cu copiii pe care o au mamele, iar abilitatea unui părinte de a identifica plânsul bebeluşului este determinată de timpul petrecut cu acesta, nu de sex.
Studiul vine cu argumente în defavoarea teoriei „instinctului matern”, promovată de cercetări anterioare.
„Atât taţii, cât şi mamele pot recunoaşte în mod egal plânsetele copiilor lor. Singurul factor crucial care poate împiedica acest lucru este timpul petrecut cu cei mici”, conchide studiul.
În absenta instinctului matern, pot exista momente de îngrijorare sau incertitudine, iar sentimentele pot fi influenţate de contextul social şi cultural.
Instinctul matern nu apare neapărat la naştere sau la primul contact cu copilul; legătura de dragoste creşte, se transformă şi reprezintă un proces în timp.
În psihologie, instinctul este adesea descris ca un comportament automat, declanşat de un stimul din mediu, dar nu toate acţiunile mamei sunt în absenţa învăţării; multe sunt rezultatul observaţiei şi educaţiei.
„Nimeni nu are cunoştinţe înnăscute. Învăţăm încercând diferite lucruri. De la a vedea ce funcţionează, a citi şi a practica.”
Oxitocina, hormonul iubirii, poate juca un rol în modul în care părinţii răspund la plâns, însă comportamentul matern este învăţat şi adaptabil.
„Interpretarea dură” a acestor descoperiri este că un impuls genetic sau biologic „spune” corpului cum să răspundă unui sugar, dar comportamentul matern poate fi învăţat şi îmbunătăţit prin implicare activă.
Cu alte cuvinte, există dovezi că dorinţa de a avea grijă de copiii noştri este instinctuală în anumite situaţii (de exemplu, plânsul care stimulează alăptarea), dar decizia de a acţiona aparţine fiecărui părinte.
„Un lucru este să recunoşti că un copil este în primejdie, altul este să ştii ce să faci”, spun cercetătorii, subliniind importanţa învăţării continue în îngrijirea copiilor.
Instinctul matern este supraevaluat; multe dintre reacţiile „instinctive” pot fi îmbunătăţite prin informaţii, practică şi suport social.
Este crucial să înţelegem că legătura mamă-copil poate începe înainte sau după naştere, şi se poate dezvolta ca un proces pe parcursul perioadei de creştere a copilului.
Există gene identificate care pot avea rol în apariţia dragostei materne, însă raporturile între gene şi comportament sunt complexe, iar mediul contează enorm.
„Instinctul matern - acel sentiment UNIC de dragoste și protecție” poate fi transformat prin experienţe pozitive în timpul sarcinii şi naşterii, dar nu este singura cale de conectare cu copilul.
Conform autorilor, experienţa naşterii poate facilita bondingul, însă nu este condiţia obligatorie pentru o legătură profundă între părinte şi copil.
Mulţi experţi susţin că maternitatea nu poate fi redusă la un „instinct magic” care le oferă tuturor răspunsuri imediate privind hrănirea, îmbăierea sau îmbrăcarea copilului; aceste abilităţi se învaţă.
„Nu este realist sau chiar o idee bună” să te bazezi doar pe instinct; în schimb, învăţarea, informarea şi sprijinul social sunt esenţiale.
Este normal ca femeile să simtă anxietate postpartum şi să se simtă presate de ideea că ar trebui să aibă un instinct matern imediat;
dar pot exista momente în care legătura se formează treptat, în timp, pe măsură ce părinţii învaţă să-şi cunoască copilul şi să reacţioneze la nevoile acestuia.
„Instinctul matern este o idee dăunătoare, deoarece mesajul pe care îl primesc mamele este: ar trebui să am încredere în toate gândurile mele”, subliniază specialiştii, promovând evaluarea critică a gândurilor în contextul informaţiilor corecte.
Un alt aspect important este că în societăţile tradiţionale moaşa şi sprijinul comunităţii erau prezente; astăzi, şi în mediul modern, sprijinul poate facilita înţelegerea nevoilor copilului şi gestionarea provocărilor maternităţii.
În concluzie, legătura emoţională dintre mamă şi copil este un proces în timp, influenţat de ilustrarea iubirii prin contact fizic, alăptare şi expunerea la experienţe pozitive, nu doar de un „instinct” innăscut.
Întrebări frecvente despre instinctul matern
- Instinctul matern este universal pentru toate mamele?
- Există diferenţe între modul în care taţii pot dezvolta legătura cu copilul?
- Cum poate un părinte să-şi dezvolte în mod conştient legătura cu copilul său?
Tu ce părere ai despre subiect? Pentru ce anume „dai vina” pe instinctul matern? Este el cel care te-a bagat sau te-a scos din necaz, vreodată?
Știința iubirii, dorinței și atașamentului
Important: informaţiile din acest material au caracter informativ şi nu înlocuiesc recomandările medicului pediatru.
Statistici şi observaţii pentru înţelegerea relaţiei părinte-copil
Experimentul cu înregistrări de plâns arată că părinţii, în ansamblu, identifică sunetele în 90% din cazuri, iar mamele au o rată de succes de 98%, în timp ce taţii implicaţi au 90%.
Această cercetare contrazice ideea că doar mamele ar avea un „instinct” special; timpul petrecut cu copilul poate creşte capacitatea tuturor părinţilor de a interpreta semnalele lui.
tags: #instinctul #matern #o #inventie
Postări populare:
- explorarea temei "xnxx si lasa gravida pe maicasa"
- Descoperă cum să alegi cele mai bune șervețele umede pentru copilul tău
- Sfaturi utile pentru dințișorii nou-născuți: igiena orală corectă
- Cum să păstrezi hainele bebelușului albe fără chimicale nocive: 7 metode eficiente
- Ghid practic: gestionarea scurgerilor de lichid amniotic în timpul sarcinii