Datorită importanței sale inegalabile, repercusiunile pierderii fertilității solului sunt dezastruoase. Fertilitatea solului se referă la capacitatea solului de a furniza nutrienți esențiali plantelor pentru creștere. Solul este compus din 45% sare anorganică, 25% aer, 25% apă și 5% materie organică. Un sol este considerat fertil atunci când conține un amestec perfect al elementelor menționate mai sus. Indică nutrienții accesibili plantelor. Scara pH-ului solului variază de la 0 la 14 și nu există un pH fix pentru toate culturile - fiecare cultură are pH-ul său adecvat pentru o creștere perfectă.
Componentele fizice ale solului și rolul lor în fertilitate
Materialele organice conțin substanțe biodegradabile sau reciclabile necesare pentru ciclul ulterior de creștere. Conținutul de umiditate se referă la cantitatea de apă absorbită de sol. Nu toată apa absorbită este accesibilă pentru creșterea plantelor. Când conținutul de umiditate al solului este la nivelul optim, acesta oferă plantelor acces facil la nutrienți. Conținutul de umiditate are o relație pozitivă cu fertilitatea solului. Disponibilitatea unor nutrienți îi afectează invers pe ceilalți. Adică, mai mult dintr-unul duce la mai puțin din celălalt.
Densitatea solului măsoară grosimea solului și diferă în funcție de tipul de sol. Solurile foarte compactate nu sunt potrivite pentru cultivarea plantelor, deoarece împiedică rădăcinile să pătrundă adânc în sol, ceea ce împiedică plantele să absoarbă suficiente substanțe nutritive. Densitatea mare a solului este un semn al unei porozități slabe, care poate fi cauzată de politica administrative precum aratul, pășunatul etc. Aceasta obstrucționează creșterea rădăcinilor, descurajează fluxul constant de apă și aer în sol și expune solul la eroziune.
Explică capacitatea de schimb de citări (CEC) a solului. Prin levigare, solurile cu conținut scăzut de argilă își pot pierde nutrienții, ceea ce nu este cazul în cazul CEC-ului ridicat. Metode organice, cum ar fi rotația culturilor, lăsarea în urmă a tufișurilor, agricultura fără arătură, cultivarea culturilor de acoperire, utilizarea gunoiului de grajd, controlul buruienilor etc.
1. Numită și mulcire, aceasta constă în acoperirea solului cu frunze sau alte materiale organice. Astfel, umiditatea este reținută mai mult timp, iar eroziunea este redusă. 2. Culturi de acoperire ajută la aerarea solului și, prin descompunerea frunzelor, furnizează nutrienți. 3. 4. Ararea continuă expune straturile inferioare, de obicei cele cu umiditate, provocând evaporarea apei și scăderea nivelului de umiditate din sol; În plus, favorizează și o eroziune mai mare a solului și, prin urmare, o fertilitate mai scăzută. 5. Efectuarea unei analize a solului ajută la înțelegerea nutrienților necesari pentru aceasta. 6. Rotația culturilor este un ciclu cronologic planificat al culturilor dintr-un câmp pe parcursul mai multor ani. Un alt avantaj al rotațiilor diversificate ale culturilor este îmbunătățirea biodiversității în peisajele agricole. De asemenea, modelează și îmbogățește locațiile, habitatele și peisajele. Totuși, un dezavantaj major este că este nevoie de o perioadă substanțială pentru ca rezultatele să fie evidente. Vrem să îmbunătățim nutrienții solului, dar nu vrem să așteptăm o veșnicie. Atunci ce putem face?
Metode de îmbunătățire a fertilității solului
Metodele organice includ rotația culturilor, lăsarea în urmă a tufișurilor, cultivarea culturilor de acoperire, utilizarea gunoiului de grajd, controlul buruienilor etc.
Metodele anorganice includ utilizarea îngrășămintelor și a altor produse artificiale pentru a face solul productiv în cel mai scurt timp (în decurs de un an). 1. Utilizarea îngrășăminților elimină microorganismele din sol care îl aeră și îi furnizează nutrienți. Există un mit des întâlnit conform căruia, cu cât se aplică mai mult îngrășăminte în sol, cu atât este mai bogat în vitamine în sol. Acest lucru este greșit. 2. Acesta este un îngrășământ ecologic, nepoluant și economic, preferat de fermieri pentru a proteja planta de anumiți microbi. Este pur organic și ușor de preparat. Nu infiltrează nutrienții din sol. Afânează solul argilos, ajutând apa și aerul să pătrundă. 3. Este o masă nutritivă pentru sol, utilizată în mod obișnuit și care există de ani de zile. Este o masă cu două scopuri - benefică pentru animale și plante. Monitorizarea culturilor oferă o funcție de zonare care permite fermierilor să creeze o hartă a productivității câmpului. Puteți face toate acestea cu ajutorul analizelor bazate pe cloud oferite de GeoPard pentru datele agricole. Acestea vă ajută să implementați metode de bioprospectare, recomandând zone ale fermei care au sens să fie utilizate pentru culturi, copaci și flori speciale.
1. Consumatorii primari, cum ar fi animalele erbivore, joacă un rol crucial în creșterea fertilității solului prin hrănire și depunere de deșeuri. Deșeurile lor, bogate în materie organică și nutrienți, se depun la suprafața solului sau se încorporează în sol prin săpare. Vă întrebați de ce depinde de fapt fertilitatea solului? Atunci asigurați-vă că citiți articolul nostru. Vom explica pe scurt ce influențează de fapt o anumită stare a solului. Ce este fertilitatea solului? Pentru a asigura o fertilitate adecvată a solului, va fi necesar să vă familiarizați mai întâi cu definiția acestui concept. Vă întrebați de ce depinde de fapt fertilitatea solului? Atunci asigurați-vă că citiți articolul nostru. Pentru a asigura o fertilitate adecvată a solului, va fi necesar să vă familiarizați mai întâi cu definiția acestui concept. Fertilitatea nu este altceva decât determinarea capacității naturale a solului de a satisface nevoile plantelor care cresc în sol. Există mulți factori care condiționează solul. Interesant este că nu trebuie să fie deloc natural. Când vine vorba de factori naturali care au un impact direct asupra fertilităţii solului, putem aminti, printre altele, structura acestuia morfologică.
Proprietățile fizice sunt, de asemenea, extrem de importante, inclusiv structura, textura, porozitatea, sistemul de pori, proprietățile termice și ale apei, precum și compoziția granulometrică generală. Proprietățile biochimice și biologice ale solului, adică conținutul de materie organică adecvată și activitatea biologică a solului, sunt de asemenea importante pentru fertilitatea solului. Lipsa fertilității solului poate fi o problemă serioasă. Va fi dificil să-l folosești corect. O deficiență de minerale care ar trebui să ofere hrană directă plantelor le va împiedica să se dezvolte. Ce să faci în acest caz? O soluție adecvată este biologizarea menționată mai sus. Aceasta nu este altceva decât agricultura regenerativă, care în viitor ar putea ajuta la stoparea schimbărilor climatice sau chiar la inversarea acesteia! Certificarea agriculturii regenerative de asemenea, se poate crește fertilitatea solului și, în consecință, și calitatea alimentelor produse în acest mod. O astfel de fertilizare naturală a solului aduce multe beneficii!
Un strat de sol bogat în humus, care este în plus echilibrat corespunzător în ceea ce privește mineralele, va fi cu siguranță un substrat benefic pentru multe plante. Biologizarea permite ionilor de calciu, magneziu și potasiu să pătrundă în straturile solului, oferindu-i o structură mult mai bună și, de exemplu, o mai bună stocare a apei. Posibilitatea efectuării unui schimb ionic intensiv, la rândul său, facilitează punerea la dispoziția plantelor a mineralelor necesare atât pentru creștere, cât și pentru dezvoltarea lor.
Textura și structura solului constituie însușiri fizice ce influențează și alte însușiri, precum și relațiile plantei cu apa, aerul și căldura. Principalele însușiri fizice determinate de structura și textura solului sunt: porozitatea, permeabilitatea, capilaritatea, capacitatea de câmp pentru apă și însușirile termice, coeziunea și adeziunea. Porozitatea se numește însușirea solului de a avea spații libere, sau pori, între particulele și agregatele sale. Totalitatea spațiilor dintre particule și agregate poartă numele de spațiu lacunar sau poros. Porozitatea exprimă volumul total al spațiilor care străbate solul. Porii ocupă în medie 50% din masa solului. Porozitatea solului este alcătuită din două feluri de spații: spații capilare care se află între particule sau în interiorul granulelor și sunt foarte mici. În aceste spații se găsește în mod normal apa, care circulă încet în toate direcțiile; spații lacunare necapilare care se găsesc între glomerele de sol. Ele au dimensiuni mult mai mari în comparație cu spațiile capilare. Din această cauză, apa din precipitații sau din irigații se infiltrează printre ele cu ușurință, în adâncime. Solurile nisipoase au un volum de spații lacunare necapilare prea mare și sunt prea adâncate, ceea ce nu este favorabil plantelor. Spre deosebire de acestea, solurile argiloase, având un volum redus de spații necapilare sunt compacte, însușire de asemenea negativă. În schimb, solurile lutoase cu structură bună au un volum de circa 70% pori necapilari și 30% spații capilare, ceea ce dă posibilitatea unei bune aprovizionări a plantelor cu apă și aer în același timp. Formarea și păstrarea unei bune porozități se realizează prin aplicarea îngrășămintelor organice și a unor lucrați de afânare a solurilor argiloase, executate în timpul optim cu grapele, cultivatoarele, sapa rotativă. Pe solurile prea nisipoase se asigură o mai bună porozitate prin tasarea realizată cu ajutorul țevilor de aramament.
În spațiile solului circulă în mod normal aer. El provine din aerul atmosferic. În sol, aerul este necesar pentru viața microorganismelor, respirația plantelor și accelerează procesele chimice de alterare a materiei minerale. Din cauza proceselor chimice și biologice din sol se modifică în bună măsură procentul componentelor aerului, ceea ce este dăunător plantelor. Astfel, scade procentul de azot și oxigen - pe care le folosesc plantele și microorganismele - și crește procentul de bioxid de carbon. De aceea este necesară primenirea aerului din sol. Primenirea aerului se realizează în mod natural prin precipitații și vânt; pe solurile cultivate (în cazul în care acestea sunt argiloase) prin lucra ri de afânare și înlăturare a excesului de apă.
Apa din sol - se găsește în stări și forme diferite. Apa are un rol deosebit de important atât în procesul de formare a solului, în evoluția și fertilitatea sa, cât și ca factor de vegetație. Sărurile minerale sunt dizolvate și absorbite de plantă numai sub forma soluțiilor. Dar relațiile între apă, sol și plantă depind de starea și forma în care se găsește. Apa se poate prezenta în sol sub forma lichidă, de vapori, și solidă iarna (când solul îngheață). Principalele forme în care se găsește apa, în ordinea importanței pentru plantă, sunt: apa capilară, apa gravitațională și apa sub forma de vapori. Aceste forme détermină anumite însușiri fizice legate de apă.
Apa capilară este apa reținută în mod mai durabil în spațiile fine capilare. Însușirea solului de a lăsa apa să circule prin spațiile capilare din partea umedă în direcția opusă se numește capilaritate. Circulația apei capilare devine proces negativ atunci când, ajungând la suprafața solului din adâncime, se evapora. Prin lucrarea agr tehnice de afânare se întrerupe capilaritatea și se împiedică pierderea apei. Sursa apei capilare este apa gravitațională sau de infiltrație care pătrunde în timpul precipitațiilor, sau din irigații, cu ușurință prin Spațiile necapilare și se infiltrează în adâncime pe solurile cu structură glomerulară. Pe solurile fără structură, apa balteste sau se scurge pe pante. Permeabilitatea este proprietatea solului de a lăsa apa să circule cu ușurință de la suprafață în adâncime. Solurile lutoase au cea mai bună permeabilitate, cele argiloase sunt impermeabile, iar cele nisipoase sunt prea permeabile, ceea ce le face să sufere de secetă. Apa de infiltrație acumulată la adâncimi mari și în cantități mari deasupra unui strat impermeabil se numește apă freatică. Aceasta constituie o sursă pentru aprovizionarea plantelor pentru irigație.
Apa în stare de vapori provine din aerul atmosferic și din evaporarea apei din sol. În timpul secetelor folosește pentru aprovizionarea plantelor, când dă naștere la o rouă interioară. Pentru asigurarea plantelor cu apă interesează numai formele de apă accesibile plantelor. Însușirea solurilor de a putea reține în masă lor o cantitate oarecare de apă din care să se aprovizoneze plantele se numește capacitate de câmp. Ea reprezintă cantitatea de apă reținută în mod mai constant o perioadă mai îndelungată. Solurile bogate în humus și cu structură bună au și o capacitate de câmp favorabilă dezvoltării plantelor.
Însușirile termice sau calorice ale solului sunt acele proprietăți determinate de căldura solară și în măsura mai mică de descompunerea materiei organice, fenomenele electrice și radioactive din sol. Căldura are un rol foarte important atât pentru procesele de formare, pe care le intensifică, pentru viața microorganismelor, cât și pentru creșterea și dezvoltarea plantelor superioare. Însușirile termice ale solului depind de numeroși factori, precum natura componentelor minerale și organice, proporția de apă și aer, cantitatea de humus, structura solului, relieful și orientarea terenului față de soare, vegetația care acoperă solul și culoarea solului. Cele mai calde soluri sunt cele de pe pantetele cu expunere sudică, bogate în humus, de culoare mai închisă, cu structură bună. Solurile argiloase care țin apa sunt reci, iar solurile nisipoase, deși se încălzesc ușor, pierd repede căldura.
Căldura solului poate fi influențată prin lucrați agrotehnice care afânează solul, prin încorporarea îngrășămintelor organice, prin eliminarea surplusului de apă de pe terenurile umede și prin acoperirea solului cu gunoi semifermentat cu mranită, pleavă (în legumicultură). Însușirile fizico-mecanice sunt determinate de textura și structura solului. Cele care prezintă importanță pentru mecanizatori sunt: coeziunea (compactitatea) solului și adeziunea. Coeziunea este însușirea pe care o are solul de a opune rezistență atunci când îl lucrăm, datorită proprietăților particulelor și granulelor de a se ține strâns uniți. Solurile argiloase opun cea mai mare rezistență, în timp ce solurile nisipoase au coeziunea foarte mică. Cea mai bună coeziune o au solurile lutoase cu structura granulose. Adeziunea este proprietatea solului de a se lipi de unelte și mașinile agricole. Deci, lucrarea solului trebuie să se efectueze la momentul în care solul este reavăn.
Starea optimă a solului, când se pot executa lucrările în cele mai bune condiții, poartă numele de maturitatea solului. În această stare solul nu se lipește de unelte, nu opune rezistență mare și nu se formează bolovani sau curele.
Concepții despre sol, fertilitate și tipuri de sol
Pământul suportă multe. Dar nu orice pământ este sol. Solul este un pământ cu anumite însușiri înglobate în noțiunea de fertilitate, care le asigură plantelor condiții de creștere și de dezvoltare. Fertilitatea este o însușire a solului dobândită în procesul de formare și de evoluție. Pornind de la starea de fertilitate momentană, fertilitatea poate fi ameliorată sau deteriorată prin lucrări agricole. De aceea este foarte important să cunoaștem tipul de sol asupra căruia se îndreaptă tehnologia agricolă (prin lucrările normale ale solului, lucrări de ameliorare a solului etc.), precum și caracteristicile tipului respectiv de sol. Fertilitatea crește prin tehnologii adaptate tipului de sol.
În adâncime, un anumit tip de sol este alcătuit dintr-o succesiune caracteristică de straturi numite orizonturi. Această succesiune este rezultatul evoluției foarte îndelungate în condiții climatice și în funcție de roca mamă. Din punct de vedere pedologic, orizonturile de sol au fost caracterizate și denumite. Un anumit tip de sol nu are toate orizonturile din manualul de pedologie, ci o succesiune caracteristică de orizonturi. Tocmai de aceea există o mare diversitate de tipuri de sol. Întotdeauna, tehnologia agricolă trebuie să fie adaptată tipului de sol pentru a-i crește fertilitatea. Spre exemplu, în cazul unui orizont impermeabil cu conținut mare de argilă, începutul acestuia poate fi la 50-60 cm, necesitând eliminarea apei prin canale, nu prin drenaj vertical.
Agricultura performantă nu se realizează cu lucrări de tip șablon. Performanțele depind de înțelegerea contextului local, unde există ferme cu rezultate foarte bune și ferme cu rezultate slabe. Orizontul agricol al solului se poate observa în profilul de sol; imagini comparative pot fi utile pentru înțelegerea evoluției orizonturilor.
Circulația elementelor chimice în sol continuă în permanență. Elementele chimice, necesare nutriției plantelor, precum și cele care influențează alte însușiri ale solului, circulă în sol pe verticală în jos și în sus cu viteză și în mod caracteristic fiecărui element chimic. Circulația în jos apare sub influența precipitațiilor; circulația în sus apare sub influența evaporării, capilarității și a absorbției de către plante. Prin absorbția de către plante, elementele chimice ajung din adâncime spre suprafață prin rădăcinile care rămân în pământ și prin resturile vegetale încorporate.
Pentru plante, cea mai potrivită este reacția slab acidă a solului. pH-ul este o proprietate chimică dependentă de concentrația ionilor de oxidril din soluția solului.
În sol există o serie întreagă de organisme vii: bacterii, ciuperci, insecte etc. O parte însemnată dintre acestea trăiesc pe seama plantelor de cultură, provocând pagube. Un exemplu este ilustrat în fotografie cu ciupercă parazită distrugând rădăcina plantelor.
Rejuvenalizarea plantelor la porumb poate apărea în condiții de secetă și arșiță. Exemplu dintr-o parcelă unde ploile abundente au reîmprospătat plantele, dar polenul lipsește. Acest fenomen evidențiază că lucrarea pământului nu trebuie forțată; plantele își pot reveni dacă vremea permite.
Concluzie despre fertilitatea solului
Însușirile fizice ale solului, cum ar fi textura și structura, influențează în mod direct capacitatea de a reține apă, aer și căldură, care, la rândul lor, afectează productivitatea culturilor. Eforturile de îmbunătățire a fertilității trebuie să țină cont de tipul de sol, de orizonturile sale, de porozitate și de capacitatea de câmp, iar deciziile agronomice să fie adaptate contextului local pentru rezultate sustenabile.
Solul și dinamica solului
tags: #insusirile #fizice #care #mai #influenteaza #fertilitatea
Postări populare:
- Gestionarea alăptării în timpul sarcinii: ce trebuie să știți
- Informații detaliate despre Spitalul Buftea: obstetrică-ginecologie și facilități
- Cauzele și tratamentul alopeciei feline cu impact asupra chisturilor ovariene
- Recomandări practice pentru formulile de lapte praf în colici la bebeluși
- Restaurarea secției de Neurologie a Spitalului Județean Sibiu