Efectele unui proiect de hotărâre a Curții Supreme a SUA, care amenință să anuleze 50 de ani de acces liber la avort, se răsfrâng în toată Europa, unde activiștii conservatori au reluat subiectul și au făcut propriile eforturi pentru a restricționa accesul la întreruperile de sarcină.
Dincolo de Atlantic, Europa este adesea privită ca un bastion al liberalismului când vine vorba de ușurința accesului la avort, se arată într-o analiză a Politico Europe. Dar, în timp, în practică, accesul la avort variază foarte mult în Europa.
Majoritatea țărilor UE permit avortul în primul trimestru de sarcină.
Țările nord-europene, printre primele care au legalizat avortul pe continent, sunt cele mai liberale când vine vorba de un astfel de acces.
Suedia a ocupat locul întâi în atlasul european al politicilor privind avortul din 2021, un clasament întocmit de grupurile pro-avort, pentru că permite avortul până în a 18-a săptămână de sarcină.
În schimb, țările din Europa de Est și din sudul continentului nu excelează în privința accesului liber la avort.
În aceste zone se duc unele dintre cele mai aprige lupte pentru accesul la avort.
Problemele din Europa de Est
Polonia este epicentrul dezbaterii despre avort în Europa, după ce a implementat în 2020 o interdicție aproape totală a liberului acces la avort, în urma deciziei Tribunalului constituţional polonez prin care s-a decis că sarcinile nu pot fi întrerupte din cauza defectelor fetale.
Decizia a lăsat drept excepții doar violul, incestul sau dacă viața femeii însărcinate este amenințată.
Decizia are la bază o problemă extrem de politică: instanța care a pronunțat hotărârea este văzută ca fiind apropiată de guvernul condus de formațiunea politică PiS, care guvernează prin abordări conservator.
O femeie care ține în mână o pancartă cu mai multe mesaje și poartă o mască neagră de protecție cu fulger roșu pe mijloc, un simbol al protestelor împotriva înăspririi legii avortului din Polonia, participă la un protest pentru libertatea de alegere în fața Ministerului Educației din Varșovia.
În plus, interdicția a fost promovată de grupuri catolice influente din toată țara și a fost întâlnită și de opoziție puternică a unei părți din interiorul Poloniei, ceea ce a evidențiat diviziunile dintre zonele rurale conservatoare și orașele mai liberale.
Moartea unei femei de 30 de ani în noiembrie 2021 a stârnit valuri de protest în toată Polonia, precum și condamnări din partea Parlamentului European, după ce un avocat care reprezenta familia persoanei decedate a spus că decizia de a nu efectua un avort care ar fi putut să-i salveze viața a fost legată de regulile țării privind restricționarea la întreruperile de sarcină.
Polonia a legalizat pentru prima dată avortul în 1932, permițându-l din motive medicale, precum și atunci când sarcina a rezultat dintr-o crimă. Și în timpul guvernării comuniste, țara a avut o atitudine relativ permisivă în a permite femeilor să întrerupă sarcina. Dar restricțiile s-au înăsprit treptat, iar ascensiunea guvernului populist condus indirect de Jarosław Kaczyński a dus la o represiune nu doar împotriva avortului, ci și a drepturilor comunității LGBTQ+.
Alte țări din Europa de Est au încercat, de asemenea, să restrângă accesul la avort.
În Ungaria vecină, guvernul de dreapta al premierului maghiar Viktor Orbán, de exemplu, a legat fondurile suplimentare acordate spitalelor de condiția ca acestea să nu facă avorturi. Femeile din Ungaria trebuie să aibă două sesiuni de consiliere obligatorie înainte de a putea continua procesul unui avort.
Totodată, în Slovacia, parlamentarii din partidul de guvernare au încercat în mod repetat să restrângă accesul la serviciile de avort, deși până acum inițiativele lor nu au avut succes.
Menghina din Europa de Sud Malta este statul din blocul comunitar al UE cu cele mai stricte legi. avortul este ilegal în orice circumstanțe în țara cu majoritate covârșitoare catolică în rândul cetățenilor. Femeile ocolesc totuși interdicția din țară, comandând online pastile pentru avort. Altele călătoresc în străinătate pentru a face avort.
Poziția Maltei cu privire la avort a ocupat centrul atenției la începutul acestui an, când Parlamentul European a ales-o președinte pe europarlamentarul de centru-dreapta Roberta Metsola. Metsola s-a opus mai multor rapoarte și rezoluții care cereau accesul la îngrijiri sigure pentru avort.
Dar chiar și în țările în care avortul este legal, femeile se pot confrunta cu bariere informale în accesarea serviciilor pentru o întrerupere de sarcină.
În Italia, aproximativ 70% dintre medicii ginecologi din peninsulă nu oferă servicii pentru avort din rațiuni de conștiință personală. Acest lucru face dificil pentru femei să găsească acces în timp util la avorturi sigure, organizația internațională Human Rights Watch observând că unele au fost nevoite să călătorească în străinătate pentru a avea acces la îngrijirea de care aveau nevoie.
Mai multe proteste au avut loc în Europa după ce Polonia a incriminat avortul prin lege. Sursa foto: Profimedia Images
Femeile se confruntă cu blocaje similare și în Spania, unde avortul este legal, dar unele trebuie să parcurgă sute de kilometri pentru a găsi frunizor medical al acestor servicii. Timpul de așteptare obligatoriu dintre consultările pentru avort și procedura efectivă, stabilită nominal pentru a evita ca femeile să ia decizii pripite sau neinformate, reprezintă un alt obstacol.
Belgia, de exemplu, are o perioadă de așteptare de șase zile, în timp ce cea din Italia sau Spania durează șapte zile. Legislația respinsă a Slovaciei ar fi prelungit perioada de așteptare obligatorie a țării de la 48 la 96 de ore.
Europa de Nord: un bastion pentru drepturile la avort
Există însă și zone care sprijină în mod concret accesul la serviciile medicale pentru întreruperea unei sarcini. În Irlanda, majoritatea alegătorilor la un referendum din 2018 a susținut abrogarea interzicerii avortului. Iar la începutul acestui an, camera inferioară a parlamentului olandez a votat în favoarea unui proiect de lege care elimină perioada de așteptare de cinci zile între consult și procedura efectivă.
Potrivit datelor colectate de IPSOS, atitudinile din nordul continentului sunt cele mai favorabile față de dreptul la avort. în Suedia, 75% dintre respondenți spun că sunt în favoarea ca femeile să aibă dreptul la avort atunci când își doresc. 64% dintre cetățenii Olandei simt același lucru. Lucrurile s-au schimbat și în Germania, unde dezbaterea asupra avortului s-a concentrat pe interzicerea așa-zisei reclame pentru avort. În ianuarie, ministrul justiției, Marco Buschmann, a anunțat că guvernul de coaliție va ridica interdicția prin care medicii puteau fi acuzați penal dacă oferă informații despre avorturi. Avortul este încă ilegal din punct de vedere tehnic în Germania, dar este permis în anumite condiții, cum ar fi avortul care are loc în primele 12 săptămâni de sarcină și după ce femeia primește consiliere.
Pandemia de coronavirus a forțat țările să se confrunte cu bariere și să vină cu soluții pentru îngrijirea sănătății reproductive a femeilor. Unele dintre aceste modificări s-ar putea să rămână. În Franța, de exemplu, femeile pot întrerupe o sarcină timpurie la domiciliu folosind pastile de avort în urma unui consult de telemedicină. Marea Britanie a prelungit utilizarea pastilelor de avort la domiciliu până pe 29 august. În septembrie 2021, la 43 de ani după Italia vecină, cetățenii micii republici San Marino au votat, într-o proporție covârșitoare, legalizarea avortului, pentru anularea unei legi care data din 1865. Aproximativ 77,3% dintre alegători au votat pentru a permite întreruperea unei sarcini de până la 12 săptămâni, în cadrul unui referendum. După aceea, avortul va fi permis doar în cazurile în care viața mamei este amenințată sau în cazul în care anomaliile sau malformațiile găsite la făt „reprezintă un risc grav pentru sănătatea fizică sau psihică a femeii”.
Avortul este un subiect extrem de controversat în acest mic stat cu o puternică tradiție catolică. De altfel, mica enclavă muntoasă din centrul Italiei a rămas unul dintre ultimele state din Europa, alături de Malta, Andorra și Vatican, care interzic complet avortul, chiar și în caz de viol, incest, boală a fătului sau pericol pentru mamă.
„Cetățenii noștri au făcut un pas înainte și ne-au adus în cele din urmă în mileniul al treilea, iar politicienii noștri vor trebui să țină cont de faptul că trebuie să acționeze mai mult și mai bine, în ceea ce privește drepturile tuturor oamenilor”, a declarat la acea vreme Francesca Nicolini, lideră a sindicatului femeilor din San Marino.
Viziunea globală asupra dreptului la avort
Potrivit Centrului pentru Drepturile Reproductive, o organizație globală de advocacy citată de revista TIME, există 24 de țări în lume în care avortul este complet interzis în acest moment. Acestea includ state precum Andorra și Malta în Europa, El Salvador și Honduras în America Centrală, Senegal și Egipt în Africa și Filipine și Laos în Asia.
Aproximativ 90 de milioane de femei ajunse la vârsta posibilității de reproducere trăiesc în țări care interzic complet avortul.
Alte țări care interzic avortul mai sunt Congo, Djibouti, Guineea-Bissau, Madagascar, Republica Democrată Congo, Nicaragua, Surinam, Haiti, Republica Dominicană sau statul insular Palau din Oceania.
Activeștii și militanții din multe dintre aceste țări continuă să lupte pentru a reduce restricțiile privind avortul. Legile dure din El Salvador, care au fost introduse în 1998 după o campanie din sectoarele conservatoare ale Bisericii Catolice, au condus la situația în care zeci de femei să fie găsite vinovate de „omucidere calificată”, chiar și în cazuri de avort spontan. În martie 2022, mii de femei din El Salvador au protestat pentru a cere încetinirea interdicției pentru a permite avorturile în cazuri de viol, când fătul nu este viabil pentru o femeie sau dacă viața femeii este în pericol.
Avortul este accesibil doar în caz de pericol pentru viața mamelor în Coasta de Fildeș, Libia, Uganda, Sudanul de Sud, Irak, Liban, Siria, Afganistan, Yemen, Bangladesh, Birmania, Sri Lanka, Guatemala, Paraguay sau Venezuela, scria în septembrie anul trecut cotidianul francez Le Parisien.
În Brazilia, accesul la avort este, de asemenea, foarte limitat, în cazurile de viol, risc pentru mamă sau malformații grave ale fătului.
În 2017, Chile a încheiat aproape 30 de ani de interdicție totală a avortului, autorizat acum în cazuri de risc pentru viața mamei, viol și probleme ale fătului. În Argentina, textul care autorizează avortul până la 14 săptămâni de sarcină a fost adoptat în decembrie 2020 de Congres. Până acum, avortul era permis numai în cazurile de viol sau de pericol pentru viața mamei.
Noua Zeelandă nu a decriminalizat avortul până în martie 2020. În Australia, statul Queensland a legalizat avortul în octombrie 2018 și doar New South Wales, cel mai populat stat din țară, continuă să interzică avortul. În Irlanda, avortul este legal doar din septembrie 2018, în urma unui referendum istoric. De asemenea, avortul a fost liberalizat în octombrie 2019 în Irlanda de Nord, singura parte a Regatului Unit unde a rămas interzis. Avortul este legal în Marea Britanie din 1967, remarcă jurnaliștii de la Al Jazeera.
Roe vs. Wade: Bătălia pentru avort | Videoclipuri de 5 minute | PragerU
Pe 10 septembrie, Curtea Supremă din Mexic a declarat neconstituțională legea statului Coahuila (nord) care prevedea o echivalare a procedurii de avort cu o crimă, ceea ce a deschis calea pentru jurisprudența națională pe acest subiect. În această țară, avortul înainte de 12 săptămâni este legal, dar o mulțime de state mexicane luaseră măsuri începând cu 2007 pentru a le obliga pe femei să „protejeze viața de la concepție”. În Coreea de Sud, cea mai înaltă instanță a țării a dispus în aprilie 2019 ridicarea interdicției de avort, considerată neconstituțională, și a solicitat o modificare a legislației foarte restrictive.
Poziția Maltei cu privire la avort a ocupat centrul atenției la începutul acestui an, când Parlamentul European a ales-o președinte pe europarlamentarul de centru-dreapta Roberta Metsola. Metsola s-a opus mai multor rapoarte și rezoluții care cereau accesul la îngrijiri sigure pentru avort.
Potrivit Centrului pentru Drepturile Reproductive, în țări precum Japonia, India și Canada, precum și cea mai mare parte a Europei și SUA, mai mult de jumătate dintre femeile ajunse la vârsta reproductivă pot accesa în siguranță serviciile pentru efectuarea unui avort, fie la cerere, fie pe baza unor motive sociale sau economice. 72 de țări, inclusiv Franța și Germania, permit avortul cu limite de timp gestational, cel mai frecvent fiind cel de 12 săptămâni.
În Marea Britanie, de exemplu, există o limită de 24 de săptămâni pentru avort, dar dacă fătul are o dizabilitate, cum ar fi sindromul Down, sarcina poate fi întreruptă chiar și până la naștere.
Protest la Curtea Supremă a SUA față de o inițiativă care ar duce la sfârşitul dreptului constituţional la avort. Foto: Profimedia
Cazul care schimbă din nou totul: Roe v. Wade
În Statele Unite, avortul a fost autorizat printr-o celebră hotărâre a Curții Supreme a SUA („Roe v. Wade”) din 1973, care eliminat majoritatea restricțiilor plasate asupra avortului. Potrivit platformei juridice americane Oyez.org, Norma McCorvey, femeia identificată în documentele juridice sub pseudonimul Jane Roe, a intentat un împotriva lui Henry Wade, procurorul șef al districtului Dallas din statul american Texas.
Cazul reclama legea texană ce interzicea avortul cu excepția unui ordin venit din partea medicilor pentru a salva viețile femeilor. Avocații femeii au argumentat că legile statului Texas limitau în mod neconstituțional dreptul femeilor de a-și decide în privat viețile - drept, de altfel, garantat de amendamentele 1, 4, 5, 9 și 14 din Constituția SUA.
Trei ani mai târziu, cazul a ajuns în fața judecătorilor Curții Supreme, care au decis în favoarea dreptului la avort. Aceștia au argumentat că dreptul femeilor la avort este protejat de Constituția Statelor Unite, iar femeile au libertatea de a alege să avorteze fără ca Guvernul american să aibă dreptul să intervină excesiv într-o asemenea situația.
Decizia judecătorească a stârnit controverse și nenumărate încercări de răzvrătire venite din partea politicienilor conservatori, care au încercat să o anuleze prin tot felul de legi adoptate pe plan local.
Conform Organizației Istoricilor Americani, în martie 2016, fostul președinte american, Donald J. Trump - pe atunci doar candidat nominalizat din partea Partidului Republican - a susținut că femeile care avortează ar trebui pedepsite dacă avorturile ar deveni ilegale în Statele Unite. O femeie protestează în fața Curții Supreme din Washington, la doar câteva ore după ce P...
La mai bine de o lună de la răsturnarea deciziei Roe v. Wade de către Curtea Supremă a Statelor Unite, repercusiunile asupra drepturilor femeilor la avort din America sunt deja cât se poate de evidente și se resimt în 30 din cele 50 de state. Europa, ca și în cazul Statelor Unite, e în favoarea dreptului la avort, într-o proporție majoritară. Deși frica de a nu avea acces la avort nu este la fel de urgentă și apăsătoare aici cum e în America după ridicarea Roe v. Wade, nu înseamnă că nu sunt motive de îngrijorare.
În două țări membre UE, avortul la cerere nu e o opțiune. În Malta este interzis fără excepții, iar în Polonia este interzis, excepție făcând atunci când viața mamei e în pericol sau ca urmare a unui viol. În țări, precum România, Slovacia, Ungaria sau Slovacia, avortul e, de facto, sever restricționat, arată Centrul FILIA, un ONG pentru drepturile femeilor.
Pentru a mapa discuția la nivel european pe tema avortului, Panorama a vorbit cu două experte în studii de gen, drepturi reproductive și acces la avort: Joanna Mishtal, profesoară de antropologie la University of Central Florida (UCF) și Giulia Zanini, cercetătoare în cadrul Universității Barcelona.
Mișcarea anti-avort (care are în contrapondere tabăra „pro-alegere”/ „pro-choice”) are două surse de inspirație în Europa, prin exemplul Poloniei și al Maltei. Dintr-o privință, Polonia nu e un caz foarte diferit de cel al Americii. La fel ca peste Ocean, un tribunal constituțional din Polonia, nu poporul sau reprezentanții legitim aleși ai poporului, a fost cel care a restricționat accesul la avort în 2020.
După decizie, rata oficială a întreruperilor de sarcină a scăzut dramatic (de la 18% la 0,07%). Asta în timp ce „turismul de avort” înspre țări învecinate, precum Slovacia sau Cehia, a luat amploare.
La fel ca în cazul Curții Supreme din SUA, decizia judecătorilor polonezi le-a afectat în primul rând pe femeile care nu își pot permite să călătorească în altă țară pentru o întrerupere de sarcină. E ceea ce se va întâmpla acum și în Statele Unite, spun criticii deciziei de acolo.
Revenind la cele două studii de caz din Europa, în Malta, situația e și mai drastică decât în Polonia. Avortul este ilegal fără excepții, țara având cele mai restrictive legi anti-avort din lume. E singurul stat UE care interzice avortul chiar și în caz de sarcină rezultată în urma unui incest sau viol sau dacă viața mamei e pusă în pericol.
Pentru femeile din Malta, „turismul de avort” este singura opțiune. La final de iunie, unei americance i s-a rupt apa la 16 săptămâni în timp ce era în Malta. Deși doctorii i-au spus că sarcina nu este viabilă (fătul nu avea cum să supraviețuiască), iar viața femeii era pusă în pericol de hemoragie și infecții, aceștia nu au putut interveni, deoarece fătului în continuare îi bătea inima. Ca urmare a acestui caz, au început să apară proteste în rândul comunității medicale din Malta. În țară, oricine facilitează, provoacă sau face o întrerupere de sarcină - că e doctor sau o femeie însărcinată - poate fi condamnat și la patru ani de închisoare.
În istoria recentă a Europei, țările care au avut cele mai stricte legi de avort au fost state predominant catolice (Irlanda, Polonia, Malta). „Aceste țări au avut o relație apropiată între biserică și stat. Însă, aici trebuie să facem o distincție clară între religie și religiozitate. În Polonia, instituția Bisericii Catolice, care e adânc sedimentată în structurile politice ale țării, nu este același lucru cu credințele religioase ale oamenilor. În același timp, mersul la biserică a scăzut sub 50% în Polonia. Aceasta nu are însă legătură cu faptul că o majoritate dintre polonezi se identifică drept catolici.
Mishtal povestește despre relația dintre biserică și stat, iar în final, în Irlanda, referendumul din 2018 a deschis calea legalizării avortului printr-o consultare publică. „Irlanda are o linie națională de ajutor finanțată de guvern, ’My Options’, la care femeile pot suna gratuit pentru a afla informații și a lua legătura cu doctori din zona lor, cu care să se sfătuiască. Prin această linie telefonică directă, ele pot evita multă dezinformare și nevoia de a lua contact cu doctori, care ori nu oferă întrerupere de sarcină, ori sunt împotrivă.”
„Statul nu doar că a implementat politici care au legalizat avortul, dar a construit o platformă bine structurată, prin care aceste măsuri au devenit accesibile și funcționale”, explică Mishtal. Ea povestește că guvernul irlandez a demarat și o campanie publicitară de proporții, prin care a crescut gradul de conștientizare al oamenilor. Platforma a fost promovată prin mesaje care se găseau peste tot pe autobuze, în băi publice, în pub-uri.
„Franța are un site guvernamental, care e extrem de bine organizat și clar, care trimite oamenii către resurse de planning familial, un consorțiu de asociații care se ocupă de sănătatea sexuală și reproductivă a femeilor.”
Punând sub lupă cazurile pozitive și negative din Europa, au existat demersuri și în alte țări, care au promovat, legislativ și simbolic, accesul la avort. După decizia din SUA, pe 24 iunie, legislatura germană a votat să răstoarne decizia care interzicea „promovarea” avortului. Astfel, doctorii pot vorbi acum liber cu pacienții despre avort și le pot oferi informații, sfaturi și resurse. „Trebuie să plecăm de la premisa că odată cu decizia din SUA, multe grupuri și indivizi anti-avort au prins un imbold. Decizia în sine a fost un factor de mobilizare de ambele părți ale baricadei. În ultima lună, s-a văzut multă solidaritate pentru cauza pro-avort, venind dinspre grupuri tot mai diverse. Asta e soluția - susținere, donații, mobilizare și o gândire creativă vizavi de cum putem extinde accesul la medicamente pentru avort și alte servicii. Am văzut cu toții cât de fragile sunt aceste drepturi și cât de dificil sunt de protejat”, spune Mishtal.
România.
În final, problema demografică nu s-a rezolvat prin interzicerea avortului, cum atestă și studiile. Treizeci de ani mai târziu, deși avortul este legal prin Constituție în România, accesul la astfel de servicii e mai dificil în realitate decât pare pe hârtie. Asta în primul rând pentru că nu e clar unde și dacă se poate face, iar foarte mulți doctori refuză să efectueze întreruperi de sarcină la cerere, invocând motive de conștiință.
În ultimii ani, mai multe investigații de presă au arătat că avortul la cerere în spitalele de stat sunt puține spre inexistente, majoritatea fiind făcute în spitale private, contra cost. În 2019, o investigație Libertatea arăta că 60 din spitalele publice din România refuzau avortul la cerere. În 2020, din cele 112 spitale care figurau ca fiind spitale în care se fac întreruperi de sarcină, doar 12 spitale (11%) făceau avorturi la cerere - niciunul în București, mai descria o analiză a aceleiași publicații.
Deși ar putea părea că dreptul acesta la conștiință al medicului are un substrat strict religios, de multe ori nu e așa. După cum am arătat deja, religia poate fi un element important aici, dar deseori nu e cel decisiv. Mai departe, trebuie spus că, obiecția de conștiință nu înseamnă automat că medicul este anti-avort. Sunt și astfel de cazuri, cu siguranță. De multe ori, însă, conștiința invocată e mai degrabă un disconfort al medicului, o alegere morală - discuția poate deveni filosofică aici și ne putem întreba până unde poate un medic să acorde sau să refuze un serviciu medical din motivele sale subiective, de valori și păreri personale.
În mediul rural și în comunitățile sărace, sunt bărbați care încă refuză contracepția, femei care încă iau pe ascuns și pe sărite pastilele anticoncepționale sau care, atunci când au o sarcină nedorită, sunt într-atât de disperate, încât încearcă metode băbești pentru a induce un avort. După problema educației sexuale deficitare, vine o altă problemă sistemică, cea a absenței unei culturi a prevenției și a follow-up-ului în materie de sănătate.
Chiar și în 2022, la oraș, într-o țară membră UE, medicii încă se trezesc cu femei care nu-și pun problema că ar putea fi însărcinate decât când e deja prea târziu pentru un avort. În fine, dacă educația sexuală, programele de planificare familială, prevenția și controalele sunt probleme mari, care au nevoie de politici serioase și susținute de sănătate publică, mai întâlnim, pe tot acest lanț, și probleme punctuale.
De exemplu, în cazul refuzului medicilor de a face avorturi la cerere, din motive de conștiință, managerul unui spital de stat care are mai mult de un medic obstetrician-ginecolog ar trebui să se asigure că măcar un medic cu această specialitate din unitatea medicală pe care o conduce nu refuză să facă întreruperi de sarcină.
Încă un element observat în ultimii ani e că tot mai mulți bani sunt pompați în cauze anti-avort din Europa de către organizații americane. Chiar acum câteva săptămâni, odată cu revitalizarea subiectului în Europa de decizia legată de Roe v. Wade.
Invitații taberei pro-alegere, cei care pledează pentru libertatea avortului, au fost profesori universitari, jurnaliști și reprezentanți ai societății civile. Pe scurt, oameni care au studiat și cercetat tema și impactul real asupra femeilor și familiilor și au arătat ce se întâmplă, dincolo de propagandă, atunci când avortul nu e accesibil și o opțiune.
Ca reprezentant dominant al taberei anti-avort, am văzut un politician și teolog - nu în baza vreunei expertize care să-l îndreptățească să se afle pe scenă. „Am cercetat mult cum se informează oamenii despre avort, iar amprenta pe care presa și-o lasă vizavi de cum înțelegem avortul e foarte mare. Parte din problemă este cum setăm conversația”, explică Zanini.
Ea spune că e nevoie de voci ale unor oameni avizați de ambele părți, care să discute în contradicție. Important e, însă, ce profil și ce experiență au acești oameni.
„Dacă presa nu e responsabilă și nu oferă aceeași platformă unor experți, care au cercetări și studii în spate, care au trecut prin comisii de etică și au trebuit să contureze demersuri serioase de cercetare, dar alege să discute cu cineva care e anti-avort, pentru că asta e convingerea sa personală, atunci raportul de putere nu mai e echitabil și bazat pe date.
Deși e prematur să vorbim despre schimbări în accesul la avort în Europa, e important să acordăm atenție atât cazurilor pozitive, cât și celor negative. Cum au discutat și cele două experte, lecții sunt de învățat din toate. Important e ca oamenii să fie vigilenți și să mențină presiunea pe decidenții politici, sociali și mediatici, atunci când e vorba de mecanisme de acces la informații și resurse a unui drept medical, dar și atunci când decidem cum să încadrăm parametrii discuției despre avort.
„Este un proces, totul este un proces istoric, iar în Europa ultimilor ani, discuția despre avort s-a dus în ambele direcții. Vedem cazuri bune, precum Irlanda sau Germania, dar și negative, cum ar fi Polonia. În cele mai restrictive țări, femeile care își întrerup sarcina sunt condamnate la ani grei de închisoare. Aproximativ jumătate din țările din lume permit avortul în cazurile în care sarcina a fost rezultatul unui violul sau incestul și aproximativ aceeași parte dintre tări permit avortul în cazul unei anomalii fetale grave.
Cu toate acestea, în câteva țări, avortul rămâne un tabu. Toate, cu excepția câtorva țări, permit efectuarea unui avort atunci când viața mamei este în pericol. Malta, fermă catolică, este singura țară europeană care interzice total avortul, iar un sondaj efectuat anul trecut de către portalul maltatoday.com.mt, sugerează că până la liberalizarea avortului este încă drum lung. 95,2% dintre cei intervievați sunt contra avortului la cerere - cunoscut sub numele de avort electiv - chiar dacă ar fi limitat la primele 12 săptămâni de sarcină.
Canada este singura țară occidentală în care o femeie poate beneficia de un avort la cerere în orice moment în timpul sarcinii, deși, în practică și potrivit rapoartelor HuffPost, sunt foarte puține solicitări pentru întreruperi de sarcină în timpul celui de-al treilea trimestru.
În toate părțile Regatului Unit, cu excepția Irlandei de Nord, femeile pot obține în mod liber un avort până la 24 de săptămâni în timpul sarcinii. Întreruperile de sarcină pot fi efectuate după această limită în circumstanțe excepționale, cum ar fi salvarea vieții mamei sau din cauza unei anomalii fetale severe. Aceste cifre sunt adesea utilizate pentru a susține că mai mult de 20% din toate sarcinile sunt întrerupte.
România are o istorie profund tulburătoare în ceea ce privește intervenția asupra drepturilor reproductive ale femeilor. În spatele Cortinei de Fier, avortul, precum și metodele contraceptive au fost profund restricționate din 1966 până la căderea guvernului - odată cu URSS - în 1989. Aceasta perioadă a dus la pierderi de vieți și transformări demografice complexe.
Astăzi, cel puțin pe hârtie, avortul în România este legal până în săptămâna a 14-a de sarcină și în alte câteva cazuri. Dar, în mod surprinzător, în realitate, femeilor le este din ce în ce mai greu să aibă acces la servicii medicale pentru a întrerupe sarcini nedorite. Foarte puține unități medicale oferă, de fapt, serviciu de avort. Acest lucru este valabil mai ales pentru instituțiile publice. De fapt, spitalele publice push către serviciile private, unde avorturile sunt total inaccesibile din punct de vedere financiar pentru multe femei.
Medici care doresc să ofere servicii de avort sunt adesea împiedicați să facă acest lucru de către administratorii spitalelor lor. În plus, medicii care se opun avortului invocă „obiecția de conștiință” - refuzul de a furniza anumite servicii medicale care nu sunt de urgență din motive religioase sau morale - refuzând serviciile fără a pune pacienții în legătură cu un alt furnizor de servicii medicale.
În mod alarmant, unii oficiali guvernamentali, inclusiv spitale, colaborează activ cu așa-numitele centre pentru criza de sarcină, inclusiv transmițând informații despre paciente. Deși Centrele se prezintă drept clinici medicale, acestea promovează, prin serviciile lor, discursuri împotriva libertății de alegere și informații medicale incorecte, inducându-le adesea în eroare pe cele care caută ajutor. Toate aceste probleme afectează în special fetele, precum și femeile și fetele care locuiesc în zonele rurale, care se confruntă cu obstacole suplimentare în calea avortului.
Există o lipsă de politici privind sănătatea femeilor. Am lucrat din răsputeri cu guvernul la elaborarea unei noi strategii privind sănătatea reproductivă și dorim ca aceasta să fie adoptată și pusă în aplicare. Avem nevoie de fapte. După perioada comunistă, am avut acces la educație sexuală, planificare familială și avort. Contracepția era gratuită. Toate acestea au regresat în ultimii 15 ani.
Cum ai ajuns să te implici în acest tip de muncă? Sunt moașă autorizată și am lucrat timp de 14 ani în România. Acum locuiesc în Bruxelles și sunt președinta Asociației Moașelor din România. Facem presiuni asupra Guvernului și Parlamentului României pentru a îmbunătăți ceea ce se întâmplă acolo. În 2024, am lucrat cu o altă asociație a moașelor și am realizat un raport privind accesul la avort. Am contactat fiecare clinică și spital public și privat care oferă servicii de obstetrică-ginecologie, iar rezultatele au fost de necrezut.
În jur de 14 % din unități fac avort medicamentos, avort chirurgical sau ambele, dar foarte puține oferă avort până la limita legală de 14 săptămâni sau avort medicamentos până la 9 săptămâni - doar 4 % din unitățile publice de sănătate. Am realizat, de asemenea, un raport privind violența obstetrică - abuzul asupra persoanelor însărcinate care caută servicii și informații privind sănătatea sexuală și reproductivă - documentând operațiile cezariane pe care femeile nu le-au dorit, copiii care le-au fost luați după naștere și lipsa îngrijirilor prenatale. Problema în România nu este doar avortul. De fiecare dată când o femeie solicită servicii medicale există bariere uriașe.
Dar ce te-a inspirat să devii activistă? Am avut un avort la 18 ani. A fost foarte greu să-l obțin. Am mers la un centru pentru criza de sarcină pentru un test de sarcină gratuit și mi-au arătat filmul Silent Scream. Mă sunau zilnic acasă la bunica mea. Am reușit să fac un avort, dar nu am putut scăpa de cei de la centrul pentru criza de sarcină. M-au hărțuit foarte mult.
În final, mesajul este că drepturile reproductive au nevoie de monitorizare constantă, de politici clare, de educație sexuală și de acces real la servicii sigure, iar țările pot avansa sau regresa în funcție de balanța dintre voința politică, influența religioasă și angajamentul pentru sănătate publică.
tags: #interzicerea #avortului #in #lume