Problemele generate de accesul la avort nu sunt o noutate pentru români. De altfel, avortul sau întreruperea cursului sarcinii a fost aproape mereu prezent, într-o formă sau alta, în legislația penală a României, de la Îndreptarea Legii din 1652 la actualul Cod penal intrat în vigoare în 2014. Avortul la cerere a fost introdus în 1957 prin Decretul nr. Cea mai sumbră perioadă din amintirea mamelor și bunicilor noastre este cea declanșată de Decretul nr. Până în 1985, rata mortalității materne se dublase, 86% dintre decese fiind urmare a avorturilor clandestine. Această medie era de 10 ori mai mare decât cea europeană. Până în 1989, s-a ajuns la o cifră sumbră de aproape 10.000 de femei care au murit în urma avorturilor ilegale.
Context istoric și reglementarea actuală
După revoluție, la 27 decembrie 1989, prin Decretul-lege nr.1/1989 a fost abrogat Decretul 770/1966 și dispozițiile corespunzătoare din Codul penal. S-a înregistrat un număr extrem de mare de avorturi în 1990 și 1991, iar metodele de contracepție erau în continuare inaccesibile sau necunoscute. Avortul a fost incriminat din nou prin Legea nr. 2. În prezent, avortul la cerere este reglementat prin Art. 201 al Codului penal. Avortul la cerere se poate efectua până în a 14-a săptămână de sarcină, o întrerupere de sarcină peste acest termen fiind sancționată cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă și cu pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi. Însă, femeia însărcinată nu poate să fie subiect activ al acestei infracțiuni, nu poate să fie sancționată, deoarece legiuitorul a stabilit o cauză specială de nepedepsire în cazul în care aceasta își provoacă singură avortul. O întrerupere de sarcină poate să aibă loc legal peste acest termen dacă este în scop terapeutic și diferă în funcție de durata sarcinii. Dacă sarcina are sub 6 luni, atunci se poate întrerupe pentru a proteja sănătatea sau viața femeii însărcinate, iar dacă sarcina depășește 6 luni, medicii pot produce avortul pentru a salva viața mamei, a fătului sau pentru a provoca o naștere prematură. În interpretarea acestui articol, trebuie să se țină cont și de dispozițiile Legii nr. 140/1996 și a altor reglementări conexe.
Cadrul legal pentru minore și consimțământ
În România, avortul este permis în condiții legale stricte. Orice intervenție medicală (ori tentativă) în scopul avortului realizată fără îndeplinirea condițiilor legale atrage răspunderea penală a celui care a efectuat intervenția, iar pedepsele prevăzute de Codul penal includ închisoarea și interzicerea exercitării unor drepturi. Femeia însărcinată este singura care poate decide asupra unei întreruperi a sarcinii, lipsa consimțământului acesteia făcând ca avortul să fie ilegal. Mamelor minore sub 16 ani le este necesară prezența părinților sau a reprezentantului legal pentru exprimarea consimțământului, în timp ce minorii peste 16 ani pot avansa decizia în condițiile legii. Legea prevede că minorul poate consimți în situații medicale legate de diagnosticul și/sau tratamentul problemelor sexuale și reproductive, dar cu acordul expres al său în funcție de vârstă și de circumstanțe.
Reglementări recente privind intreruperile tardive și minorele sub 15 ani
Un ordin recent a vizat reglementarea intervențiilor la minorele sub 15 ani aflate în a 14-a săptămână sau peste, stabilind că intervențiile tardive se pot realiza doar în unități spitalicești de nivel 3, cu proceduri stricte de raportare și analiză a cazului, în comisie, în termen de 24 de ore de la înregistrarea sesizării. Ordinul prevede obligativitatea confidențialității datelor despre pacient și numește spitale specifice din întreaga țară ca locații autorizate pentru aceste intervenții pentru minorii sub 15 ani, în situații de risc pentru viața sau sănătatea mamei, sau în cazuri de sarcină peste 14 săptămâni.",p>
Accesul la servicii, ghidare și transparență
Testimonialele persoanelor citate indică lipsa serviciilor de ghidare gândite de stat privind procesul de întrerupere a sarcinii, ceea ce arată că statul nu-și îndeplinește obligația de a asigura dreptul la avort și informațiile necesare despre sănătatea reproductivă. De aceea, ghidarea către un medic sau spre opțiuni se poate dovedi adesea a fi propriul efort al pacientei, în lipsa unor servicii adecvate de consiliere și sprijin din partea instituțiilor publice. În prezent, în Spania, un exemplu extern, discuțiile privind extinderea drepturilor minorilor la avort ridică întrebări despre poziții morale și despre influența instituțiilor religioase asupra politicilor publice. Acest tip de dezbateri evidențiază necesitatea de echilibru între dreptul la avort, sănătatea mamei și responsabilitatea socială față de minori.
Actele normative și situația din teritoriu
Conform dispozițiilor actuale, minorul care nu a împlinit 15 ani poate totuși accesa o întrerupere de sarcină în condițiile prescrise de ordinul ministrului sănătății. Unitățile medicale listate pot efectua intervențiile la minorele sub 15 ani în situații de peste 14 săptămâni de gestatie, dacă există motive medicale sau sociale acoperite de comisia desemnată, iar comisia decide în termen de o zi dacă intervenția este justificată. Potrivit legii, intervențiile se pot efectua în condiții stricte în cazul în care fatul are peste 14 săptămâni doar în cazuri de incestas sau viol și nu pun în pericol sănătatea mamei. În cazul în care fatul are sub 14 săptămâni, întreruperea poate fi efectuată în cadrul regulilor generale ale codului penal privind avortul. Recomandările privind confidențialitatea pacientelor și necesitatea consimțământului explicit sunt integrate în Ordinul Ministerului Sănătății și ANPDC.
Analiza legislativă evidențiază necesitatea unor reglementări clare, pragmatice și sustenabile, care să asigure accesul real la servicii de întrerupere de sarcină, ghidare corespunzătoare, respectarea confidențialității și protecția sănătății femeilor, inclusiv a minorilor, în conformitate cu standardele europene și jurisprudența CEDO.
Recomandări și perspective
Este necesară consolidarea serviciilor de consiliere și ghidare pentru avort în sistemul public, facilitarea accesului la informații despre sănătatea reproductivă și garantarea confidențialității. De asemenea, este important să existe o colaborare între instituții și unitățile medicale pentru a asigura traseul pacientului, de la prezentarea situației până la decizia medicală și implementarea procedurii, respectând în același timp drepturile minorilor și limitările legale care guvernează consimțământul parental. O altă direcție este alinierea cu standardele CEDO, pentru a evita situații în care dreptul la viața și sănătatea mamei este compromis sau ignorat în practică.
Avortul medicamentos în România: ce este permis și ce nu
tags: #intrerupere #sarcina #16 #ani #acord #parinte
Postări populare:
- Utrogestan în fibrom uterin: eficacitate, recomandări clinice și rezultate practice
- Protejarea sugarii de RSV și viroze: alimentează-ți pagina cu sfaturi pentru contactul cu bebelușii
- Descoperă beneficiile Gelului Tonifiant Mustela Maternite
- Cauzele umflării arcadelor oculare la copii
- Bursucu și Andreea: cum s-a născut o familie unită