Jocul este vital pentru dezvoltarea armonioasă a copilului. Expunerea copilului la joc duce la dezvoltare fizică, intelectuală, emoțională și socială. Studiile arată că până la 75% din dezvoltarea creierului are loc după naștere, iar primii ani din viața unui copil sunt baza unei creșteri și dezvoltări sănătoase. De fiecare dată când un copil se implică într-o activitate sunt stimulate celulele nervoase și se produc conexiuni. Acest proces influențează dezvoltarea mișcărilor grosiere și fine, a limbajului, a comunicării, socializarea, precum și ascultarea și atenția, dezvoltarea emoțională, creativitatea, procesul de rezolvare de probleme și abilitățile de învățare. Un copil învață să relaționeze cu mediul, prin repetarea diverselor comportamente.
„Despre joc se vorbește, adeseori, ca și când ar fi o eliberare de munca serioasă. Dar, pentru copii, jocul este muncă serioasă.” Teoriile lui Jean Piaget au revoluționat modul în care privim dezvoltarea copiilor. Deși există cercetători care au opinii diferite de cea a lui Piaget, multe dintre observațiile și cercetările lui domină în continuare aria de cercetare a gândirii și dezvoltării copiilor. Jocul practic - se desfășoară în primii 2 ani de viață și implică foarte multe repetări ale acțiunilor simple. Copilul învață despre proprietățile obiectelor și cum să le manipuleze. Jocul simbolic - copilul începe să creeze o lume imaginară. Ei încep să identifice un obiect ca fiind altul (de exemplu, o perie poate deveni o barcă). Acest joc evoluează, mai târziu, în imitație și jocul de rol, în care copilul poate lua locul unui doctor sau al unui profesor. Copilul începe să se centreze mai puțin pe propria persoană și devine mai conștient de ceilalți. În jurul vârstei de 4 ani copilul începe să manifeste interes față de jocurile cu reguli și va deveni mai interesat de jocurile care presupun interacțiune socială. Jocul cu reguli - aceste jocuri, cum sunt sporturile, implică reguli și nu sunt jocuri create spontan sau jocuri inventate. Copiii pot, uneori, negocia regulile jocului.
În primul rând, trebuie să ne punem o întrebare: Cum își dezvoltă copiii limbajul prin joc? Copiii învață foarte multe lucruri atunci când se joacă, iar limbajul nu face excepție. Chiar și atunci când se joacă în liniște, copilul învață foarte multe lucruri pe care le va folosi ulterior. Pe măsură ce cresc, ei încep să învețe lucruri din ce în ce mai complexe în timpul jocului. Observarea celorlalți. Copiii privesc acțiunile celor din jur. Acest lucru se întâmplă încă din momentul nașterii. Întâi, ei observă fața celorlalți, inclusiv expresiile faciale, apoi, pe măsură ce cresc, încep să observe ceea ce fac ceilalți și învață din ceea ce văd. Își vor observa părinții, frații sau surorile jucându-se, și vor învăța din jocul lor. Ascultarea celorlalți. În timp ce ne privesc, copiii ne și ascultă. Acest lucru începe din ziua în care se nasc, și, după cum arată studiile recente, chiar și înainte. Ei ascultă toate sunetele pe care le scoatem, cuvintele pe care le spunem și propozițiile pe care le alcătuim. La început, toate acestea nu vor avea sens pentru ei, însă, ulterior, toate informațiile vor deveni utile. Explorarea mediului. În cadrul acestei modalități jocul capătă valențe semnificative. Copiii încep să exploreze și să manipuleze lucrurile din jurul lor. În timpul acestor activități, părinții și profesorii îi supraveghează, se joacă și le vorbesc. Copiii îi ascultă și îi privesc. Atunci când adulții pun un cub pe turn și spun Cub pe, ei învață semnificația cuvântului pe. Atunci când adulții pun un cub într-un coș și spun Cub în, ei învață semnificația cuvântului în. Copiii observă acțiunile pe care le fac adulții și le rețin pentru a le putea imita mai târziu. Imitarea comportamentelor celorlalți. Copilul începe să imite acțiunile și sunetele din jurul lui. Mișcările grosiere, sub forma aplaudatului, făcutului cu mâna etc. Utilizarea limbajului pentru un anumit scop. Copilul începe să să utilizeze informațiile obținute prin celelalte modalități și să formuleze propriile propoziții. Astfel, el va utiliza limbajul cu un scop. Va folosi cuvintele învățate anterior pentru a își comunica nevoile și pentru a împărtăși informații.
Pentru a încuraja dezvoltarea limbajului și a comunicării la copii, cele mai bune modalități sunt cele de rutină zilnică, astfel încât limbajul să fie natural și în context. Adeseori, auzim părinți care le spun copiilor Spune minge, atunci când nu se joacă cu mingea sau când o minge nu este nici măcar în apropiere. La fel, sunt părinți care le cer copiilor să facă cu mâna, atunci când nu este timpul să plece. Majoritatea copiilor folosesc cel mai bine limbajul atunci când acesta intervine natural în timpul activităților zilnice. Impunerea modelului. Cel mai important lucru pentru copil este să aibă un model de vorbire bun. Copiii au nevoie să audă limbajul pentru a-l putea imita. Este important ca în timpul jocurilor și a rutinelor zilnice să i se vorbească copilului. De exemplu, acum bagi mâinile în tricou, sau mama îți pregătește micul dejun. Atunci când copilul încearcă să spună un cuvânt, deși trebuie să ținem minte că articularea unor sunete este dificilă la majoritatea copiilor mici, este important să le oferim și modelul corect de pronunție. De exemplu, dacă un copil spune pa pentru a numi papucii, este important să îi oferim modelul corect de pronunție, insistând pe partea cuvântului pe care el nu o spune. Extinderea sensului unui cuvânt. Atunci când copilul spune un cuvânt, este necesar întotdeauna să îl folosim în context. Îmitația. Copiii mici adoră să imite. Se poate începe prin imitarea a ceva ce copilul face deja, mai ales dacă este ceva amuzant. Oferirea opțiilor. Este bine întodeauna să le oferim copiilor opțiuni cu privire la jocuri, la ce vor să mănânce, atunci când acest lucru îl încurajează să folosească limbajul. De exemplu, atunci când copilul arată spre bucătărie când îi este sete, îl putem lăsa să aleagă ce vrea să bea arătându-i sucul și laptele și întrebându-l Ți-e sete? Promptarea. Se poate realiza prin sunete, gesturi sau alegeri. De exemplu, dacă dorim ca un copil să spună mai mult îi putem arăta, întâi, semnul pentru mai mult. De asemenea, putem prompta prin sunetul inițial al unui cuvânt. Vorbirea în paralel. În timp ce copilul se joacă, sau mănâncă, trebuie să îi vorbim despre ceea ce face. De exemplu, Construiești un turn mare! Ai construit deja 5 etaje! Așteptarea răspunsului. Acest lucru este indicat atunci când copilul știe un cuvânt, însă nu îl folosește. Trebuie să le dăm întotdeauna copiilor timp să răspundă înainte de a le da un anumit obiect pe care și-l doresc. Limbajul semnelor. Se poate suplimenta limbajul prin folosirea unor semne asociate cu limbajul. Comunicarea prin imagini. Adresarea întrebărilor. Se adresează copilului întrebări cu răspuns liber, în locul întrebărilor al căror răspuns este Da sau Nu. De exemplu, se adresează întrebări ca: Unde este tata?, Cine vine acasă în curând? ș.a. Introducerea elementelor noi. Este foarte important să introducem elemente de noutate în jocul sau rutina zilnică a copiilor. De exemplu, în timpul unui joc cu ferma animalelor, îi putem spune copilului că vaca face ham-ham, pentru a vedea dacă acesta observă sau face vreun comentariu asupra acestui fapt. Uitarea anumitor elemente. Adulții trebuie să uite, intenționat, anumite lucruri pentru a vedea dacă se obține vreo reacție din partea copilului. De exemplu, atunci când copilul vrea lapte, putem pune cana și laptele pe masă, însă nu îi vom turna copilului în cană, pentru a îi atrage atenția și a stimula vorbirea. Vorbirea cu sine. Acesta este un lucru pe care adulții ar trebui să îl facă tot timpul atunci când vizează dezvoltarea limbajului la copii. Trebuie să se vorbească despre orice activitate pe care o desfășoară adultul. De exemplu, Mami calcă rufele. Parafrazarea. Este important să se utilizeze limbaj cât mai simplu atunci când ne adresăm copiilor. Așezarea lucrurilor în afara zonelor în care poate ajunge copilul. În loc să îi lăsăm copilului lucrurilr de care are nevoie mereu la îndemână, este mai eficient să le plasăm în aria lui vizuală, dar în afara zonelor în care poate ajunge.
Strategii practice pentru încurajarea limbajului prin joc în grădiniță
- Cititul împreună cu copilul este o practică foarte bună pentru dezvoltarea vorbirii. O revizuire sistematică a literaturii arată efecte semnificative asupra vocabularului și a abilităților de gramatică ale copiilor. Încercați să faceți din aceasta o activitate zilnică - nu numai că ajută la dezvoltarea limbajului, dar poate fi și un moment special între părinte și copil.
- Jocurile cu rime și cântece sunt un mod excelent de a dezvolta conștientizarea sunetelor și a ritmului limbii.
- Jocurile de rol, precum jocul de-a doctorul sau de-a bucătarul, pot încuraja dezvoltarea vorbirii și limbajului. În timpul unui joc de rol se antrenează gândirea, imaginația, memoria, limbajul, empatia și perspectivele multiple, regulile sociale și cooperarea.
- Jocurile care implică potrivirea sau sortarea obiectelor pot dezvolta concepte precum clasificarea, vitale pentru dezvoltarea vorbirii și limbajului.
- Încurajați copilul să creeze și să povestească propria sa poveste pentru a dezvolta abilitățile de narațiune.
- Jocuri precum „Am fost la piață” sau „Eu am sub pat” stimulează memoria de lucru, crucială pentru dezvoltarea vorbirii.
Rolul mediului educațional și al familiei
La nivelul grădiniței cu program prelungit, mediul trebuie să ofere contexte variate de comunicare prin care preșcolarul să se exprime și să utilizeze activ mijloacele de comunicare. Comunicarea cu adulții și cu ceilalți copii conduce spre modificări fundamentale în structura mentală. Educatoarea reprezintă un model de exprimare, alături de familie și de cei din mediul apropiat. Oferă copilului variate experiențe de învățare în stimularea capacității de a asculta și înțelege limbajul, în dezvoltarea capacității de a comunica eficient, de a vorbi corect gramatical, de a-și dezvolta vocabularul. În grădiniță, prin intermediul poveștilor, a poeziilor, a audierilor, convorbirilor și a lecturilor după imagini, educatoarea poate sprijini preșcolarul în corectarea și dezvoltarea vorbirii.
Prin relaționarea cu ceilalți copii și cu adulții, viața copilului începe să se încarce cu dialoguri, interogații și asalturi asupra adulților datorate curiozității exprimate prin: de ce? pentru ce? cum? Învățarea de poezii, citirea după imagini, spectacolele din grădiniță, cărțile de povești și vizionarea de emisiuni educative stimulează conturarea sinelui cultural. La preșcolari crește interesul pentru povești, cu precădere pentru cele cu aspecte fantastice, personaje cu puteri supranaturale. Această lume creează copilului ideea de o lume enigmatică, plină de neprevăzut. Deorece îi face plăcere să asculte povești, preșcolarul trăiește povestea emoțional, uneori voind să i se citească de mai multe ori, ceea ce face ca orice greșeală sau omisiune să fie sesizată de acesta.
Profesor pentru învățământ preșcolar și educator parental pot explica cum folosirea limbii materne la domiciliu sprijină comunicarea în grădiniță. La începutul vieții, limbajul este un mijloc de relaționare, apoi devine instrumentul de organizare a vieții psihice. Pedagogii salută ideea că mediul stimulativ acasă, la grădiniță și în comunitate consolidează învățarea prin joc, creativitate și explorare. Montessori, ca exemplu istoric, a subliniat rolul ambientului și al experiențelor de învățare în primele etape ale dezvoltării limbajului, promovând autonomia și curiozitatea naturală a copiilor.
Concluzii despre impactul jocului asupra învățării limbii materne
Stimularea limbajului la copii prin povești captivante și jocuri creative este crucială pentru dezvoltarea lor cognitivă și emoțională. Aceste activități nu doar că îmbogățesc vocabularul, dar și cultivă curiozitatea, imaginația și abilitățile sociale ale copiilor. Dezvoltarea limbajului la preșcolari poate fi definită ca un proces indispensabil și esențial pentru un copil sănătos și fericit, care începe încă din primele luni de viață și continuă neîntrerupt până spre vârsta de șase-șapte ani. Încercarea constantă de a rosti un cuvânt prin silabisire și gângurire contribuie la formarea unui vocabular personal. Prin acțiuni de la domiciliu până la grădiniță, părinții și educatorii pot facilita învațarea naturală și eficientă a limbajului în contextul familiar și educațional.
tags: #invatarea #limbii #materne #prin #joc