Biserica Fecioarei Victorioase, construită în 1613, are în altarul central o figurină de ceară înaltă de 47cm reprezentând pe copilul Isus, adusă din Spania în 1628. Se spune despre această statuie cunoscută sub numele de Pruncul Isus al Pragăi (Pražské Jezulátko), că ar fi protejat Praga de ciumă și deconstrucție în timpul Războiului de 30 de Ani. Un egumen neamț din secolul al XVIII-lea, ES Stephano, a scris despre aceste miracole, demarând astfel ceea ce avea să devină un cult mondial; în zilele noastre statuia este vizitată de un flux constant de pelerini, mai ales din Italia, Spania și America Latină. Tradiția cerea ca statuia să fie înveșmântată în haine frumoase, iar de-a lungul anilor diverși donatori i-au adus rochii cu broderii opulente. Azi, garderoba Pruncului constă în peste 70 de costume donate din lumea întreagă; acestea sunt schimbate cu regularitate în funcție de calendarul religios. În partea din spate a bisericii se află muzeul, unde sunt expuse parte dintre hainele de gală folosite pentru a înveșmânta Pruncul; magazinele din străduța din apropiere vând copii ale figurinei de ceară.
Privind acest spectacol, nu te poți abține să nu-ți amintești de a doua poruncă (să nu-ți faci chip cioplit) și de obiectivele Reformei. Milioane de turiști locali și internaționali vizitează orașul Hundred Spires pentru arhitectura sa uimitoare și bijuteriile ascunse. Cu râul său pitoresc, podurile preistorice, catedralele grotești și castelele impresionante, există întotdeauna ceva de apreciat în această capitală boemă. Monumentul din lemn, acoperit cu ceară, îl înfățișează pe Hristos ca bebeluș. Monumentul istoric ține în mâna stângă un obiect asemănător unei sfere, iar cealaltă mână este ridicată, ca semn de binecuvântare. Pruncul Iisus din Praga, cunoscut și sub numele de Il Bambino di Praga, a fost adus la Praga din Spania în 1556. Potrivit legendei, Sfânta Tereza de Avila i-a dăruit efigia prințesei Maria matriarhului. Mai târziu, Doña Elena a transmis monumentul copilei sale în ziua nunții sale. Prințesa Maria l-a transmis copilului ei atunci când s-a căsătorit cu Zdenek von Lobkovice. Când a înmânat statuia, a rostit cuvintele: "În acest moment vă înmânez bunul meu cel mai de preț. Cuvintele prințesei s-au dovedit profetice, deoarece multe cazuri miraculoase au fost văzute și recunoscute ca fiind modalitățile prin care pruncul Iisus îi proteja pe oameni. Un astfel de caz este presupusa vindecare a fiicei unei familii nobile cehe în 1788.
Conservarea istorică și rolul Bisericii Sf. Maria Victorioasă
Statuia este bine conservată în interiorul unui altar de aur din biserica Maica Domnului Victorioasă. Biserica este o adevărată minune, cu o arhitectură care combină stilurile baroc și renascentist, și a fost finalizată în 1613. În interior există magazine de suveniruri pentru a cumpăra ceva care să vă ajute să vă amintiți călătoria. Biserica se află la doar câțiva pași de binecunoscutul Podul Charles. Nici unul dintre marile oraşe ale lumii nu duce lipsă de un monument-simbol. Printre acestea, un loc de seamă îl ocupă podurile. Faimoase prin dimensiuni, prin încărcătura lor simbolică sau chiar pentru legendele create în jurul lor. Este suficient să amintim de Podul Elisabeta ca să ne gândim imediat la Budapesta, după cum asociem Podul Brooklyn cu New York-ul, Golden Gate cu San Francisco, Vasco da Gama cu Lisabona sau Ponte Vecchio cu Florenţa. Poate că nici unul dintre acestea nu are valoarea istorică şi artistică pe care o are Podul Carol din Praga.
Martor al inundaţiilor dar şi al transformărilor istorice, Podul Carol a „găzduit” de-a lungul timpului manifestări de bucurie, confruntări militare sau execuţii. În secolul al XII-lea fusese construit un pod de lemn peste Vltava - podul Judith, care însă s-a prăbuşit în anul 1342. Praga, unul dintre cele mai mari oraşe ale Europei acelei vremi, nu putea să rămână prea mult timp fără să aibă un „mijloc fix” care să facă legătura între cele două părţi ale sale. Iniţial a fost ridicat tot un pod de lemn, ale cărui rămăşite se mai păstrează şi astăzi în albia Vltavei. Regele Carol al IV-lea a hotărât construirea unui pod de piatră, lucrările începând în anul 1357 şi întinzându-se până la sfârşitul secolului. Legenda spune că monarhul a ţinut ca piatra de temelie să fie pusă pe data de 9 iulie 1357, la ora 5.31, astfel încât, atunci când se va scrie data fondării, să reiasă şirul de cifre 1-3-5-7-9-7-5-3-1.
În secolul al XIV-lea, Podul Carol era cea mai mare şi mai elaborată structură de acest fel din Europa. Podul măsura 515 m lungime şi 9,4 m lăţime. Cele 16 arcade aveau între 16 şi 24 m, iar parapetul se ridica la 0,4 m. Un pilon avea cca. 5 000 de tone, în timp ce greutatea totală a podului era de aproximativ 100 000 de tone. Trei turnuri străjuiau capetele podului: două înspre cartierul Malá Strana (cel mai înalt ajungea la 26 m) şi unul înspre Oraşul Vechi sau Staré Město (înalt de 30 m). Lucrările construcţiei au fost supervizate de arhitectul Peter Parles, în timp ce „şef” al şantierului a fost meşterul pietrar Otto (sau Ottl), care este denumit în arhive drept „magister pontis pragensia”.
Podul Carol făcea parte din „drumul regal”, legând Oraşul Vechi cu Castelul din Praga, şi era inclus, în mod obligatoriu, în itinerariul procesiunii încoronării suveranilor. Podul s-a dovedit a fi nu numai principalul mijloc de legătură între Oraşul Vechi şi Castelul din Praga, ci şi o adevărată punte de legătură între estul şi vestul Europei. Iniţial a fost denumit Kamenný most (Podul de Piatră) sau Pražský most (Podul din Praga), pentru ca din a doua jumătate a secolului XIX-lea să se încetăţenească denumirea de Podul Carol.
În noiembrie 1620, podul a fost „martorul” fugii ruşinoase a regelui Frederick I, cel supranumit „Regele Iarnă”, la începutul Războiului de 30 de ani. Un alt moment legat de acest război s-a consemnat pe 21 iunie 1621, când 27 de lideri ai revoltei din Boemia au fost executaţi în Piaţa Oraşului Vechi. De-a lungul secolelor, oamenii şi natura au afectat rezistenţa şi înfăţişarea podului. Trei piloni au fost afectaţi de o inundaţie din 1432. Cronicile spun că apa a crescut atât de mult încât oamenii puteau să pescuiască din pragul bisericii Sf. Nicolae, situată în piaţa de păsări a oraşului. În 1496, ce-a de-a treia arcadă s-a surpat, în urma înclinării unui pilon; în 1648 au avut loc lupte între cehi şi suedezi, chiar pe pod, şi turnul dinspre Oraşul Vechi a fost deteriorat; în 1784, cinci piloni au fost avariaţi în urma unor inundaţii şi traficul a fost restricţionat o bună perioadă de timp. În 1890, o altă inundaţie de proporţii a dus la prăbuşirea a doi piloni, trei arcade şi două statui. De fiecare dată podul a fost reparat şi redat circulaţiei.
Marmură pentru cimitire: 12 creiţari / bucată mare. Piper alb: 4 creiţari / pachetul. Podul Carol la începutul secolului al XX-lea. Turnul dinspre Oraşul Vechi al podului este o adevărată operă de artă, fiind considerat o capodoperă a stilului gotic. Pe tavanul pictat al pasajului de trecere se remarcă simbolurile regelui Wenceslas. Peretele exterior (pe partea de est) este o alegorie a domniei lui Carol al IV-lea şi a concepţiei medievale despre Pământ şi Spaţiu. Ies în evidenţă sculpturile ce-i redau pe Carol al IV-lea, pe fiul său Wenceslas şi pe Sfântul Vitus, patronul podului. Valoarea artistică a podului este dată şi de cele 30 de statui şi grupuri statuare reprezentând sfinţi. Iniţial, parapetul nu a fost decorat cu statui; exista o cruce de lemn situată deasupra celui de-al treilea pilon, în faţa căreia aveau loc execuţiile publice şi unde erau făcute diferite anunţuri importante pentru comunitate. Acest monument al „Calvarului” a fost distrus şi refăcut de mai multe ori (în 1657, crucea a fost înlocuită cu o „versiune” din metal).
La începutul secolului al XVI-lea, capătului unui pilon a fost decorat cu o sculptură a cavalerului Roland, cel considerat „garantul” privilegiilor oraşului şi pe care praghezii l-au numit ulterior Brunswick. Sf. Cruce și Calvarul; Sf. Ioan Nepomuk; Sf. Statuia Sfântului Ioan Nepomuk, prima amplasată pe pod, este situată deasupra celui de-al optulea pilon, şi a devenit un loc foarte popular de pelerinaj. Ioan Nepomuk, devenit sfânt naţional al Cehiei, fusese martirizat în anul 1393. Confesor al reginei Boemiei, el refuzase să divulge lucrurile pe care le aflase în timpul spovedaniei, motiv pentru care a fost aruncat de pe pod în apele Vltavei din ordinul regelui Wenceslas al IV-lea. Însă au fost şi alte motive, de natură politico-religioasă care l-au determinat pe rege să ia această decizie. Locul de unde Nepomuk a fost aruncat în apă este marcat cu o cruce de metal, despre care se spune că aduce noroc celor care o ating. Decorarea parapetului cu aceste statui baroce monumentale s-a făcut într-un timp record: între 1704 şi 1714. Pentru realizarea lor au lucrat cei mai de seamă sculptori al Boemiei: J. Brokof, F.M. Brokof, M.B. Braun, M.V. Jackl, J.O. Mayer, J.B. Kohl etc. Doar 11 din cele 30 de statui originale se mai păstrează. Restul sunt copii realizate în secolele XIX - XX. Sf. Ivo; Sfintele Barbara, Margareta şi Elisabeta; Lamentaţia lui Hristos; Sf. Iosif; Sf. Francisc Xavier; Sf. Cristofor; Sf. Francisc Borgia; Sf. Ludmila; Sf. Fransisc din Assisi; Sfinţii Vincent Ferrer şi Procopius; Sf. Nicolae din Tolentino; Sf. Luitgard; Sf. Adalbert; Sfinţii Ion din Malta, Felix din Valois şi Ivan; Sf. Fecioara Maria şi Sf. Bernard; Fecioara Maria, Sf. Dominic şi Thoma d’Aquino; Sf. Cruce şi Calvarul; Sf. Ana; Sf. Chiril şi Sf. Metodiu (a înlocuit statuia Sf. Ignaţiu de Loyola, distrusă în timpul inundaţiei din 1890); Sf. Ioan Botezătorul; Sfinţii Norbert, Wenceslas şi Sigismund; Sf. Ioan Nepomuk; Sf. Anton din Padua; Sf. Iuda Tadeul; Sf. Augustin; Sf. Cajetan; Sf. Filip Benitus; Sf. Cornel C. Biserica Sfânta Maria Victorioasă și Pruncul Iisus de la Praga, cunoscută și sub numele de Kostel Panny Marie Vítězné a Pražského Jezulátka, este un lăcaș de cult emblematic situat în pitorescul cartier Malá Strana din Praga, capitala Republicii Cehe.
Construcția bisericii a început în anul 1611, la inițiativa nobililor germani, și a fost finalizată în anul 1613. Inițial, biserica a fost proiectată în stil renascentist, dar după ce a fost grav avariată în timpul Războiului de Treizeci de Ani, a fost reconstruită în stilul baroc pe care îl vedem astăzi. Interiorul bisericii este la fel de impresionant, cu altare aurite, fresce minunate și sculpturi elaborate. Însă cel mai prețios obiect de aici este, fără îndoială, statueta Pruncului Iisus de la Praga. Această figurină de 47 cm înălțime, care reprezintă pe Iisus ca un copil, este îmbrăcată în haine regale și este încoronată, simbolizând regalitatea divină. De-a lungul secolelor, Pruncul Iisus de la Praga a devenit un simbol al speranței și al credinței, fiind creditat cu numeroase minuni și vindecări. Povestea spune că statueta a fost aruncată la gunoi în timpul Războiului de Treizeci de Ani și a fost redescoperită de un călugăr carmelit, care a auzit vocea Pruncului Isus cerându-i să-i repare mâinile rupte. Biserica Sfânta Maria Victorioasă găzduiește și o colecție impresionantă de haine liturgice folosite pentru a îmbrăca statueta, multe dintre ele fiind donații de la regalități și personalități importante. Pentru vizitatorii care doresc să experimenteze liniștea și spiritualitatea acestui loc, biserica este deschisă zilnic, iar intrarea este gratuită. Biserica Sfânta Maria Victorioasă și Pruncul Iisus de la Praga este nu doar un monument de o frumusețe arhitecturală remarcabilă, ci și un loc de pelerinaj profund spiritual, care continuă să inspire și să aducă speranță credincioșilor din întreaga lume. Biserica Maicii Domnului cea Victorioasă (Kostel Panny Marie Vítězné) din Malá Strana, din Praga este o biserică condusă și administrată de Carmeliții Discalced (carmelitii desculti). Biserica a fost construită în stil baroc/renascentist, lucrările fiind finalizate în anul 1613. Biserica adăpostește celebra statuie Pruncul Isus din Praga. Pruncul Isus din Praga (Pražské Jezulátko) este o statuie romano-catolică de 47 cm din lemn acoperit cu ceară din secolul al XVI-lea reprezentând copilului Isus care ține un globus cruciger (glob cu cruce). Pe 26 septembrie 2009, Papa Benedict al XVI-lea a declarat biserica și Pruncul Isus prima oprire pe drumul apostolic în Republica Cehă. Autor: pr. Bunica mea a avut o statuie a lui Isus copil îmbrăcat ca un mic rege, cu coroană pe cap. Ea avea chiar şi mai multe haine pentru statuie, foarte elaborate.
PRUNCUL ISUS DIN PRAGA - Povestea completă și miracolele
tags: #isus #bebelusul #din #praga
Postări populare:
- Analiza detaliată a șuncii presate pentru sugari și copii
- Servicii de urologie pediatrică în Oradea
- Cardul bebe: cum funcționează în farmacii și ce beneficii oferă
- De ce bebelușul nu mai plânge acasă: indicatori de anxietate în timpul alăptării
- Ce se întâmplă în săptămânile 14-27 de sarcină: semnificația fiecărui trimestru