Iulian Capsali și poziția sa despre avort: între credință, politică și responsabilitate civică

Cum, n-aţi auzit de Iulian Capsali? Atunci veţi auzi, sau mai precis îl veţi vedea pe buletinul de vot în 25 mai, ca unul din puţinii care au reuşit să treacă barierele administrative formidabile la înscrierea în alegerile europene drept candidat independent. Nu e puţin lucru ca un privat oarecare, cunoscut cel mult cercurilor de bloggeri apropiaţi de Biserica Ortodoxă Română, să izbândească acolo unde au eşuat PRM (ambele aripi), Noua Republică, ecologiştii şi alţii. Ei bine, pornind de la un interviu luat dlui Capsali în România Liberă (aici) s-a încins brusc o dezbatere mamă-mamă, cu mult mai interesantă decât aventura în sine a candidaturii sale.

O nișă electorală credibilă și controversele legate de viziune

Pe de-o parte, dl Capsali vine să umple o nişă electorală oarecum descoperită, cea a votanţilor creştin-ortodocşi sinceri şi dedicaţi, care nu poate fi una mică. Îl recomandă pentru asta exemplul său personal, prin viaţă de familie (9 copii) şi activism pe temele standard ale bisericii (anti-avort, anti-gay); şi îl mai recomandă persoane publice care îl cunosc şi care pun mâna în foc pentru integritatea fără pată a persoanei şi sinceritatea demersului său (ex dl Adrian Papahagi). Dacă vreţi, dl Capsali pare un soi de Dan Puric care chiar practică acasă ceea ce predică; şi e mai fotogenică.

Pe de altă parte, dl Capsali are aerul că împinge anti-occidentalismul şi anti-modernitatea dincolo de poziţia uzuală a BOR, care, în contextul est-european al bisericilor-surori, una mai isteric-naţionalistă decât alta, pare chiar o instituţie moderată şi uneori timid-liberală. Fiind un polemist temperamental, zice-se (vezi şi critica deplasată la adresa jurnalistei care i-a luat interviul, altfel unul uzual şi neutru) noul candidat al ortodoxismului conservator împământeneşte şi la noi la trendul la modă în regiune: acela de a fuziona tradiţionalismul religios cu valorile post-moderne ale ecologiei radicale şi anti-corporatismului tip occupy, într-un melanj cu care estimez că ne vom confrunta tot mai des de aici înainte.

Critici legate de folosirea parohiilor și semnături

În plus, cei care critică retorica şi proaspăta implicare a dlui Capsali în politică acuză modul cum s-a folosit de parohii pentru strângerea celor peste 120.000 semnături, lucru care nu se putea face fără acceptul tacit al ierarhiei. Probabil, aşa cum în 2009 PDL se făcea că habar n-are cine este EBA dar dădea pe circulară internă să i se adune cota de semnături, tot aşa acum BOR respectă formal cerinţele neimplicării politice dar dă o mână de ajutor cauzei.

Analiza dilemei etice: binele privat vs. puterea publică

Deşi legitimă, nu asta e însă discuţia care mi se pare cel mai interesant de dus. Ci aş merge spre o temă mai profundă: pericolul latent care apare din a echivala calitatea umană în privat cu performanţa politică în arena publică a democraţiei moderne. Cu alte cuvinte, dacă dl Capsali e un om care trăieşte drept şi face bine în spaţiul din jurul său (şi probabil, aşa este; nu-l cunosc dar merg pe mana dlui Papahagi), va face el automat bine şi ca reprezentant al cetăţii, chemat fiind să decidă pe tot felul de subiecte cu care nu s-a mai confruntat niciodată şi pentru care n-are alt ghid decât intensitatea convingerilor sale religioase, altfel neîndoielnice? Omul bun în privat rămâne bun şi când capătă putere asupra semenilor săi?

Răspunsuri și contexte istorice

N-o să vă reţin acum cu lunga istorie a acestei dileme, care a strâns o bibliografie covârşitoare. Insă pomenesc doar pe Hannah Arendt şi “banalitatea răului” pentru a aminti că mari crime şi dezastre au fost slujite nu doar de monştri, ci de persoane obişnuite ca mine şi dv şi, uneori, de oameni buni în privat, oneşti şi dedicaţi unei cauze aparent nobile. Iar această stare dramatică a naturii umane ar trebui să ne preocupe şi să ne dea insomnii tuturor, inclusiv dlui Capsali, să ne facă mai reflexivi şi scuturaţi de certitudini gălăgioase, să ne oblige la efortul de a înţelege în fiecare zi ce consecinţe creăm asupra corpului complex al societăţii moderne prin deciziile noastre de putere în spaţiul public.

Neo-ortodoxismul occupy și critica legată de Occident

Dar e evident că dl Capsali are o problemă, după cum vântură avalanşe de clişee despre Occident, pe care este evident că nu-l cunoaşte de la sursă, ci mai curând din predicile duhovnicilor-pustnici români sau diverse broşuri senzaţionaliste, sau din vaga cochetărie cu legionarismul, de care se delimitează ca practică la zi, dar nu ca viziune “dreaptă” asupra societăţii. Ele se îmbină perfect la dl Capsali cu activismul pe reţele sociale eco şi proteste împotriva capitalismului global, culturii de consum, industriei extractive, şamd, adică a tot felul de lucruri pe care este departe de a le pricepe, dar le foloseşte ca flamură.

Contextul electoral european și vocea independentă

Un proiect legislativ pe care l-ar propune în Parlamentul European ar fi să susțină mamele. Ah, mânca-l-ar mama. Faptul că mamele stau acasă și au grijă de copii este o muncă neplătită. Un om cu capul pe umeri ar zice simplu „stai așa, dar mamele azi au și slujbe”. Corect. Dar domnul Iulian are alte idei: „Eu am un respect necondiționat pentru femei pentru că văd această jertfă a lor zilnică pentru a crește copii. Pentru că noi, bărbaţii, suntem mai activi, mai prezenți sociali, ele stau acolo, în spate, și au grijă de viitorul acestei țări. N-am nimic împotriva carierei femeilor. Însă nu trebuie abandonată familia pentru carieră.”

Avortul, proiectul de lege și spațiul tău de decizie personală reies ca teme centrale din interviurile discutate. Ideea de a ilegaliza avortul este prezentă ca obiectiv în susținerea platformei sale, în timp ce vocea tinerilor reclamă dreptul la exprimare, la educație sexuală și la contracepție. Dacă e să mă întrebați, mulți tineri ar prefera claritatea drepturilor asupra corpului lor, inclusiv decizia de a avea sau nu copii, și posibilitatea de a-și alege propriul drum în viață, în condiții legale și etice.

Suportul public și provocările din presă

Publicistul antioccidental Iulian Capsali, cunoscut pentru discursul său radical pe teme precum familia tradițională, vaccinurile „nocive” sau statul paralel, este oficial director editorial al ziarului România liberă. Numele său apare pentru prima oară, în ediția de joi, în caseta editorială a publicației sub titlul de director, după o perioadă în care apărea ca simplu editorialist. Fost candidat la europarlamentare și fost președinte al Alianței pentru Demnitate Națională, susținator al unor teme preferate ale propagandei ruse în România, citat, intervievat și apărat de-a lungul timpului de Sputnik, Iulian Capsali preia postul de director la România liberă după mai multe schimbări în conducerea editorială a publicației.

Este necesar să notăm că opiniile despre Capsali provoacă dezbateri în spațiul public. Un text despre „De ce Rost nu susține candidatura lui Iulian Capsali” a alimentat discuția, iar criticii, ca și susținătorii, formulează argumente despre viziunea politică, despre autonomia unui candidat independent și despre responsabilitatea etică în politică. Un adevăr important: un independent poate fi luat în seamă în Parlament pe baza coerenței ideilor, a consistenței acțiunilor și a capacității de a negocia, în ciuda lipsei unei apartenențe formale la un partid.

În încheiere, se poate afirma că succesiunea evenimentelor poli­tice și sociale din acest caz subliniază dificultatea de a separa binele personal de binele public, impactul credințelor religioase asupra deciziilor politice și necesitatea unei reflecții profunde asupra eticii în democrație. Trebuie să notăm că victoria în strângerea de semnături a arătat publicului un model alternativ de implicare civică, iar vocea independentă poate stimula dezbateri utile chiar dacă rezultatul electoral rămâne deschis.

tags: #iulian #capsali #avort

Postări populare:

• Colargol ingerat de bebeluș: ghid de prim ajutor și siguranța în casă
• Indicații și siguranțe ale unguentelor reumatologice în sarcină
• Daniel Bordas la Regina Maria: competențe și opțiuni de îngrijire în sistem privat
• Ghid complet pentru părinți: 7 luni
• informații despre programul de vizită la Spitalul de Pediatrie din Ploiești