O recentă cercetare din Danemarca arată că dieta mamei în timpul sarcinii - caracterizată printr-un model alimentar occidental bogat în grăsimi şi zahăr şi sărac în ingrediente proaspete - poate creşte riscul de tulburări de neurodezvoltare precum ADHD şi autism la copii.
Cercetătorii văd potențialul unor intervenții dietetice specifice în timpul sarcinii pentru a reduce acest risc.
Fumatul, alcoolul şi dietele nesănătoase sunt factori ştiuţi că pot influența dezvoltarea fetală.
Acum, un studiu clinic cuprinzător al Universităţii din Copenhaga şi al Asociaţiei Copenhaga Studii prospective privind astmul în copilărie (COPSAC) de la Centrul danez pentru astmul pediatric şi spitalul Herlev and Gentofte, a descoperit o asociere între dieta maternă în timpul sarcinii şi dezvoltarea ADHD şi autism la copii.
„Cu cât o femeie aderă mai mult la o dietă occidentală în timpul sarcinii - bogată în grăsimi, zahăr şi produse rafinate şi săracă în peşte, legume şi fructe - cu atât mai mare pare să fie riscul ca copilul ei să dezvolte ADHD sau autism”, spune autorul principal, dr. David Horner, potrivit News.ro.
Studiul a identificat un model alimentar occidental folosind o analiză bazată pe date. Chiar şi devierile moderate de-a lungul acestui spectru alimentar au fost asociate cu un risc semnificativ crescut.
De exemplu, abaterile uşoare către o dietă mai occidentală au fost legate de un risc crescut cu 66% de ADHD şi de un risc crescut cu 122% de autism.
Totuşi, spun cercetătorii, chiar şi micile ajustări ale dietei care se îndepărtează de un model occidental ar putea reduce riscul de tulburări de neurodezvoltare.
Peste 60.000 de perechi mamă-copil analizate.
Pentru a ajunge la aceste concluzii, cercetătorii au analizat modelele alimentare, probele de sânge şi diagnosticele ADHD în patru cohorte mari independente din Danemarca şi Statele Unite, cuprinzând peste 60.000 de perechi mamă-copil.
Probele de sânge au fost analizate cu ajutorul metabolomicii, oferind o perspectivă asupra mecanismelor biologice care leagă dieta de tulburările de neurodezvoltare şi servind drept metodă de validare a rezultatelor.
Legătura dintre modelele alimentare occidentale şi ADHD a fost observată în toate cele patru cohorte şi validată în trei dintre ele, folosind trei metode diferite, consolidând credibilitatea studiului, potrivit dr. Horner.
Studiul se bazează pe un set de date extrem de detaliat şi robust în care aproape 600 de copii au fost evaluaţi clinic pentru tulburări de neurodezvoltare la vârsta de 10 ani.
Pentru a asigura nivelul de încredere al constatărilor, cercetătorii au luat în considerare o serie de factori, inclusiv genetica, despre care se ştie că joacă un rol major în tulburările de neurodezvoltare. Chiar şi aşa, asocierea între o dietă occidentală maternă şi riscul de ADHD şi autism a fost clară.
Cel mai mare risc, la începutul sarcinii.
Unul dintre principalele puncte forte ale acestui studiu este calitatea ridicată a probelor biologice, care au inclus măsurători metabolomice repetate pe parcursul sarcinii şi copilăriei.
Acest lucru a permis cercetătorilor să demonstreze că asocierea dietei cu riscul de ADHD a fost cea mai puternică la începutul şi mijlocul sarcinii.
„Atunci când am comparat aceste grupuri, am observat cele mai puternice asocieri în primul şi al doilea trimestru, sugerând că dezvoltarea creierului în această perioadă este deosebit de sensibilă la influenţele nutriţionale materne”, explică autorul principal, profesorul Morten Arendt Rasmussen de la Universitatea din Copenhaga.
Cercetătorii au identificat 43 de metaboliţi specifici în sângele matern care au fost legaţi de o dietă occidentală şi care ar putea ajuta la explicarea legăturii dintre dietă şi tulburările de neurodezvoltare.
„Am descoperit că 15 dintre aceşti 43 de metaboliţi erau legaţi în mod special de riscul crescut de ADHD. Mulţi dintre aceşti metaboliţi sunt derivaţi din aportul alimentar şi joacă roluri-cheie în reglarea inflamaţiei şi a stresului oxidativ - factori despre care se crede că sunt critici în neurodezvoltarea timpurie”, explică dr. Horner.
Sunt eficiente orientările dietetice actuale pentru femeile însărcinate?
Potrivit dr. Horner, acest studiu ridică întrebări importante dacă actualele recomandări prinvind regimul alimentar pentru femeile însărcinate sunt suficiente.
În Danemarca, recomandările alimentare pentru femeile însărcinate le reflectă în mare măsură pe cele pentru populaţia generală, punând accentul pe o dietă echilibrată bogată în legume, fructe, cereale integrale şi peşte, în loc de carne.
„Ştim că cerinţele nutriţionale cresc în timpul sarcinii, iar studiul nostru subliniază cât de importantă este compoziţia dietei pentru dezvoltarea fătului. În timp ce dieta nordică este adesea considerată sănătoasă, datele noastre arată că multe femei însărcinate urmează modele dietetice care ar putea fi optimizate pentru a sprijini mai bine dezvoltarea copilului lor. Acest studiu ridică întrebarea dacă recomandările existente cu privire la dieta alimentarăsunt respectate suficient în timpul sarcinii şi dacă acestea au impactul dorit asupra sănătăţii copilului”, spune dr. Horner.
El adaugă că studiul nu numai că demonstrează o asociere între dietă şi riscul de ADHD, dar oferă, de asemenea, informaţii cu privire la nutrienţi specifici şi grupuri de alimente care ar putea juca un rol vital în dezvoltarea creierului fătului.
„Analiza noastră nu doar confirmă o legătură puternică între dietă şi riscul de ADHD, dar identifică, de asemenea, nutrienţi şi alimente specifice care ar putea servi drept bază pentru îmbunătățirea recomandărilor legate de dietă şi strategiilor preventive. Prin înţelegerea modului în care dieta maternă influenţează dezvoltarea fetală, putem identifica mai bine nutrienţii cheie şi ajustările dietetice necesare pentru a reduce riscul de tulburări de neurodezvoltare. Acest lucru deschide noi posibilităţi pentru rafinarea recomandărilor privind dieta alimentară şi promovarea unor rezultate mai sănătoase pentru generaţiile viitoare”, subliniază medicul.
Studiul a fost realizat de COPSAC şi Universitatea din Copenhaga, în colaborare cu Cohorta naţională daneză de naştere (DNBC) şi cohorta VDAART din Statele Unite ale Americii.
Cercetătorii au folosit o combinaţie de date privind dieta alimentară, analize de sânge, date genetice, şi diagnostice clinice din patru cohorte mari mamă-copil pentru a investiga dacă o dietă occidentală în timpul sarcinii se asociază cu un risc crescut de ADHD şi autism la copii.
Cele patru cohorte analizate au inclus:
- COPSAC2010 (Danemarca, 508 perechi mamă-copil) - Cohortă primară cu evaluări clinice detaliate ale neurodezvoltării la 10 ani şi cinci puncte de timp metabolomice atât la mamă, cât şi la copil, precum şi metabolomică probelor de sânge fetal uscat.
- Cohorta Naţională Daneză de Naşteri (DNBC, Danemarca, 59.725 perechi mamă-copil) - Studiu amplu bazat pe populaţie, utilizat pentru validarea modelelor alimentare bazate pe chestionarul de frecvenţă a alimentelor (FFQ) în raport cu diagnosticele ADHD din registrele naţionale.
- VDAART (Statele Unite, 656 perechi mamă-copil) - Utilizat pentru a valida modelele alimentare şi metaboliţii din sânge atât din timpul sarcinii, cât şi din copilărie în legătură cu ADHD.
- COPSAC2000 (Danemarca, 348 perechi mamă-copil) - Utilizat pentru analiza metabolomică a sânge uscat fetal pentru a identifica o semnătură metabolică a unui model alimentar occidental şi pentru a valida legătura acestuia cu simptomele ADHD.
Acesta a fost un studiu observaţional, ceea ce înseamnă că arată o asociere statistică puternică, dar nu dovedeşte în mod concludent că o dietă occidentală cauzează ADHD sau autism.
Informaţiile privind dieta alimentară au fost colectate prin intermediul chestionarelor de autoevaluare de frecvenţă a alimentelor (FFQ), care pot introduce erori de rememorare şi inexactităţi.
Cu toate acestea, tiparele de dietă au fost identificate utilizând metode bazate pe date (minimizând subiectivitatea/biasul), iar modelele de învățare automată au fost utilizate pentru a identifica scorurile metaboliţilor ca biomarkeri obiectiv.
Gentică joacă, de asemenea, un rol major. ADHD şi autismul au o componentă genetică ridicată (până la 80% eritabilitate).
Femeile cu o dietă mai bogat occidentală aveau adesea un Indice de Masă Corporală (IMC) mai mare, fumau în timpul sarcinii şi foloseau mai multe antibiotice, ceea ce poate afecta în mod independent dezvoltarea copilului.
În timpul sarcinii în organismul femeii au loc schimbări fiziologice importante, care asigură dezvoltarea normală a fătului, pregătesc organismul pentru naştere şi alăptare.
În această perioadă, deloc uşoară, se măreşte sarcina asupra tuturor organelor şi ale sistemelor organismului viitoarei mame, fapt ce poate duce la acutizarea diferitor maladii cronice şidezvoltarea complicaţiilor.
Este necesar să se consulte specialiştii corespunzători şi să se efectueze investigațiile necesare încă în etapa planificării sarcinii.
În timpul sarcinii, sistemul cardio-vascular efectuează o activitate mai pronunțată, deoarece în organism apare circuitul sanguin adițional placentar. Aici circulaţia este mai sporită deoarece la fiecare minut prin placentă trec 500 mililitri de sânge. Inima femeii sănătoase în timpul gravidității se adaptează uşor la sarcinile adiționale: se mărește greutatea mușchiului inimii și circulația sângelui. Pentru asigurarea necesităților crescânde ale fătului cu substanțe nutritive, oxigen şi ale materialelor constructive, în organismul femeii începe să se mărească volumul de sânge, care ajunge la maxim la cele 7 luni ale sarcinii. În loc de 4000 mililitri acum în organismul femeii circulă 5300-5500 mililitri.
Tensiunea arterială, în timpul sarcinii ce decurge normal practic, nu se schimbă. Ba din contra, femeile care înainte de sarcină aveau tensiunea mărită, în timpul sarcinii ea se normalizează şi este în limitele de 100/60-130/85 mm. Lucrul acesta este cauzat de scăderea tonusului vaselor sangvine periferice sub influenţa progesteronului. Dar în ultimul trimestru al sarcinii tensiunea arterială se poate mări, atingând uneori indici foarte înalţi. Tensiunea arterială mărită (140/90 mm şi mai mult) este unul dintre semnele de toxicoza târzie ale gravidelor.
În legătură cu necesitatea crescândă a oxigenului în timpul sarcinii se măreşte activitatea plămânilor. În pofida faptului, că pe parcursul dezvoltării sarcinii diafragma se ridică în sus şi limitează mişcările de respiraţie ale plămânilor, volumul lor creşte. Lucrul acesta are loc din contul expansiunii cavităţii toracice şi din contul expansiunii bronhiilor. Mărirea volumului aerului inspirat în timpul sarcinii ameliorează eliminarea oxigenului folosit de către făt prin placentă. Frecvenţa respiraţiei nu se schimbă, rămâne la nivelul de 16-18 ori pe minut, mărindu-se puţin doar spre sfârşitul sarcinii.
Pe perioada sarcinii rinichii funcţionează cu o intensitate sporită, deoarece ei elimină din organism produsele metabolice ale gravidei şi ale fătului în creştere. Cantitatea urinei eliminate variază în dependenţă de volumul lichidelor băute. Femeia gravidă sănătoasă elimină pe zi în mediu 1200-1600 mililitri de urină, 950-1200 mililitri se elimină în timpul zilei, restul în timpul nopţii. Sub influența progesteronului tonusul vezicii urinare scade, fapt ce poate duce la stagnarea urinei. În aceste condiţii este posibilă penetrarea infecţiilor în căile urinare, de aceea la femeile însărcinate foarte des se acutizează pielonefrita. Despre infecţia în căile urinare atestă apariţia în analiza urinei a leucocitelor - mai mult de 10-12 în aria vizuală.
În afară de aceasta, uterul gravidei, îndreptându-se puțin spre dreapta poate provoca obstrucţia fluxului urinar din rinichiul drept.
Se schimbă senzațiile gustative. Apare atracția către anumite lucruri cu adevărat ciudate (lutul, creta). De regulă, aceste fenomene trec spre a 3-4 lună de sarcină, uneori la termenii mai târzii. Sub influenţa hormonilor placentei se reduce tonusul intestinului, fapt ce provoacă constipaţii. Intestinul este împins de uter în sus, stomacul la fel se împinge mai sus şi se strânge, în felul acesta o parte din conținutul acestuia nimerește în esofag şi duce la aciditate (mai ales în cea dea doua parte a sarcinii).
În timpul sarcinii la femei apare o anumită instabilitate la nivelul articulaţiilor. Mai ales devine mai mobil pelvisul, fapt ce ameliorează trecerea fătului prin el în timpul naşterii. Uneori fragilitatea articulaţiilor bazinului este atât de pronunţată, încât are loc o uşoară discrepanţă ale oaselor pubiene. Atunci gravida atestă dureri în regiunea uterului, mersul de „răţuşcă”.
În timpul gravidităţii sînii se pregătesc către alăptare. Ei îşi modifica dimensiunile, devenind mai mari. Mameloanele se pigmentează, iar areola mamara prezintă tuberculi mai accentuați. Cele mai mari schimbări în timpul gravidităţii au loc în organele genitale şi se referă cel mai mult la uter. Uterul gravidei se măreşte permanent în volum, spre sfârşitul sarcinii înălțimea lui atinge 35 cm în loc de 7-8 cm pînă la sarcină, greutatea atinge 1000-1200 gr (fără făt) în loc de 50-100 gr. Volumul cavităţii uterului către sfârşitul gravidităţii se măreşte aproximativ de 500 ori.
Schimbarea dimensiunilor uterului are loc din contul măririi fibrelor musculare sub influenţa hormonilor placentei. Vasele sangvine se dilată, cantitatea lor creşte, ele parcă ar acoperi cu o plasă uterul. Se atestă contracţii neregulate ale uterului, care spre sfârşitul gravidităţii devin mai active şi se percep ca o „compresie”. Aceste, aşa numitele contracţii ale lui Brexton-Hicx, se consideră normale începând cu cea dea 30 săptămână a gravidităţii, se consideră drept un antrenament înainte de contracţiile adevărate în timpul naşterii.
Poziţia uterului se schimbă în dependenţă de dimensiunile sale. Spre sfârşitul celei de-a treia lună de sarcină el iese din aria bazinului, iar mai aproape de naştere atinge subrebordul costal. Uterul este susţinut în poziţie corectă de către fibrele musculare uterine, care se îngroaşă şi se întind în timpul gravidităţii.
Creşterea fătului şi schimbările fiziologice în organismul gravidei influenţează greutatea corpului. La femeia sănătoasă, către sfârşitul gravidităţii greutatea se măreşte în mediu cu 12 kilograme, cu devieri de la 8 la 18 kilograme. De obicei, în prima jumătate greutatea se măreşte cu 4 kilograme, iar în a doua parte de două ori mai mult. Mărirea greutății în fiecare săptămână până la 20 săptămâni atinge aproximativ 300+30 gr, de la 21 la 30 săptămâni - 330+40 gr şi după 30 săptămâni până la naştere - 340+30 grame.
În afară de schimbările fiziologice în organism, se schimbă şi starea psihologică. Asupra atitudinii femeii ce ține de graviditate și naștere au influență diferiți factori, inclusiv cei sociali, etici, morali, economici şi alții, la fel depinde de personalitatea gravidei. În prima jumătate a sarcinii, majoritatea femeilor sunt preocupate mai mult de sănătatea personală, iar în a doua jumătate, mai ales după primele mișcări ale fătului, toate gândurile şi preocupările viitoarei mame sunt focalizate spre bunăstarea fătului.
Femeia se adresează fătului cu diferite cuvinte blânde, ea visează, atribuindu-i diferite particularităţi deosebite. În afară de aceasta, mai multe femei în mod conştient renunţă la diferite tabieturi şi obiceiuri în favoarea maternităţii. Femeile gravide au un anumit nivel de hiper-constientizare si anxietate crescuta. În această perioadă femeia poate fi preocupată de schimbările în exteriorul ei, pierderea atractivităţii, relaţiile cu soţul. Rudele apropiate (mai ales soţul) trebuie să devină un sprijin emoţional bun pentru gravidă şi să depună tot efortul creării confortului psihologic.
Obezitatea reprezintă consecința aportului caloric în exces, pe termen lung, în paralel cu reducerea consumului energetic, care conduce progresiv la acumularea țesutului gras. Cauzele acestui dezechilibru energetic sunt multe şi complexe, fiind peste 100 de variabile implicate în apariția excesului de grasime.
Subiectul obezității la femeile însărcinate este cu atât mai actual cu cât se estimează că 50% dintre femeile aflate în perioarda fertilă suferă de suprapondere sau obezitate. Statisticile arată că 1 din 5 femei prezintă obezitate, adică are un indice de masă corporală (IMC) mai mare de 30. De asemenea, se apreciaza că tot 1 din 5 femei cu o greutate considerată sănătoasă înainte de prima sarcină va prezenta suprapondere sau obezitate la a doua.
Cand vorbim de sarcină, obezitatea materna poate afecta atat sansele de a concepe, cat si cele de a sustine sarcina până la termen. Un IMC mare poate afecta fertilitatea prin inhibarea ovulației normale. Cu cât IMC este mai mare, cu atât pare să dureze mai mult obținerea unei sarcini, inclusiv în cazul femeilor care ovulează în mod regulat. De asemenea, unele cercetări sugerează că obezitatea poate afecta reușita tratamentelor de fertilizare in vitro.
Excesul de greutate poate îngreuna inclusiv realizarea investigațiilor ecografice necesare pentru monitorizarea sarcinii. Există studii care fac referire inclusiv la importanta greutății viitorilor tati în conceptia unei sarcini sanatoase. Se pare că, la bărbați, excesul de greutate poate afecta calitatea spermei prin alterarea ADN-ului, fiind cunoscut faptul că supraponderea/obezitatea paternală la momentul concepției sunt asociate cu un indice de masă corporală mai mare și tulburări de fertilitate ale urmasului.
Un IMC ridicat în timpul sarcinii crește riscul apariției diferitelor complicații în sarcină, inclusiv: risc de avort spontan sau de a naște un bebeluș mort, diabet gestational, preeclampsie, infecții în timpul sarcinii, cum ar fi infecțiile urinare, disfuncție cardiacă, apnee de somn, naștere prin cezariană.
Un indice de masă corporală mai mare de 30 înainte de obținerea unei sarcini poate influența negativ sănătatea bebelușului pe termen lung: crește predispoziția pentru obezitate la vârsta copilăriei; favorizează instalarea precoce a diabetului zaharat de tip 2; crește riscul cardiovascular la vârsta adultă.
În ciuda acestor riscuri, trebuie menționat că femeile supraponderale sau obeze pot avea o sarcină sănătoasă. Este nevoie doar de un management atent al greutății, o alimentație sănătoasă, combinată cu exerciții fizice usoare, precum și de îngrijire prenatală regulată pentru a monitoriza atât sănătatea mamei, cât și dezvoltarea bebelușului.
Interventia nutritionala la viitorii parinti cu probleme de greutate poate reduce riscurile asociate obezității, iar ghidurile internaționale pentru managementul greutății în perioada preconceptională recomandă reducerea excesului ponderal prin strategii sustenabile în ceea ce privește alimentația și stilul de viață.
Ideal, indicele de masă corporală al femeii înainte de a rămâne însărcinată ar trebui să fie sub 25 sau macar mai mic de 30. Sunt ghiduri care sugerează reducerea greutății dinainte de sarcină cu 5-10%, prin măsuri echilibrate care pun accentul pe creșterea densității nutriționale a dietei. Despre intervenții pentru îmbunătățirea fertilității se discută și despre rolul intervențiilor chirurgicale bariatrice în cazuri selectate.
Cresterea sanatoasa în greutate pe timpul sarcinii: dietele de scădere în greutate nu sunt recomandate în sarcină. Medicul recomandă creșterea în greutate pentru a asigura o nutriție prenatală adecvată, cu exemple precum 7-11,5 kg pentru femeile cu IMC 25-29,9 și 5-9 kg pentru cele cu obezitate.
Alimentația sănătoasă a părinților poate facilita un copil sănătos: numeroase studii au observat faptul că aderarea la un pattern mediteranean poate crește calitatea spermei și îmbunătăți fertilitatea la femei; dieta mediteraneană poate reduce creșterea în greutate în timpul sarcinii și riscul de diabet gestational. Praktice pentru integrarea principiilor mediteraneene: fructe și legume din belșug; cereale integrale; mese din fructe și legume proaspete; seminte oleaginoase crude; ulei extravirgin de măsline; reducerea sarii; folosirea condimentelor; peste de cel puțin 2 ori pe săptămână; limitarea cărnii roșii; evitarea cărnii procesate; lactate degresate.
Deviza unei intervenții nutriționale sănătoase este calitatea, nu doar cantitatea. Dieteticianul reprezintă o punte între cunoștințele nutritionale și implementarea lor practică, ajutând la crearea unui mediu de suport pentru schimbările pe termen lung atât înainte de concepție, în timpul sarcinii, cât și pentru urmași.
Factorii cheie în apariția obezităţii includ particularitățile biologice, tiparul de alimentație hipercaloric, circumstanțele mediului alimentar, sedentarismul, factorii psiho-emotionali și influențele sociale. Obezitatea nu este doar o problemă estetică: poate determina tulburări ale metabolismului glucozei, insulino-rezistență, hipertensiune arterială, disfuncții hepatice, risc trombotic și afectarea fertilității.
În concluzie, practica nutrițională în perioada preconcepțională și în timpul sarcinii poate reduce riscurile pentru ADHD și autism la copii, prin identificarea metaboliților asociați cu dieta occidentală și prin promovarea unei diete echilibrate, bogate în nutrienți cheie pentru dezvoltarea creierului fetal.
tags: #karma #copilului #gravida
Postări populare:
- Ghid practic: cum să alegi biberonul potrivit pentru curgerea greu
- Beneficii și utilizare pernuțe pentru calmarea colicilor la bebeluși: mediul calm
- Cum funcționează steriletul: perspectivele utilizatoarelor
- Cazul Alexandrei din Botoșani: consecințe pentru sistemul de maternitate
- Modificările corpului în timpul sarcinii: mecanisme și efecte