Altele cred că dragostea pentru copil vine datorită acestui instinct matern. Dar ce este acela instinct matern? Aproape toate mamele (oameni şi animale laolaltă) ajung (eventual) să simtă acest lucru după ce au un copil. Legătura afectivă dintre mamă şi copilul ei începe să apară din timpul sarcinii, când femeia îşi reconstruieşte stilul de viaţă ţinând cont de nevoile de dezvoltare ale copilului. În mod normal, dragostea pentru copil şi dorinţa de a-i purta de grijă apare chiar de la naşterea lui şi devine o foarte puternică forţă motivaţională. La naşterea copilului e posibil să nu simţim neapărat o uriaşă dragoste, ci mai degrabă curiozitate faţă de personajul nou intrat în familie.
Faptul de a fi îngrijorate că nu suntem mame bune arată că ne facem griji, că suntem preocupate de copilul nostru. Foarte multe mame se îngrijorează din cauza faptului că acel instinct de părinte nu vine natural, aşa cum se aşteptau ele. Cu cât creşte copilul, cu atât îl cunoşti mai bine şi poţi deveni un părinte din ce în ce mai încrezător, mai iubitor. Dacă eşti sau nu o persoană mămoasă înainte să ai propriul tău copil nu este în niciun caz un factor de predicţie despre ce fel de mamă vei fi. Sentimentele tale te vor surprinde odată ce devii mamă.
Multe femei refuză să devină mame pentru că nu iubesc copiii, spun ele. Au fost identificate câteva gene care ar avea un rol în apariţia dragostei materne. Şoriceii care nu aveau aceste gene erau mame rele şi numai 8% dintre puii lor supravieţuiau, în comparaţie cu 83% dintre puii şoriceilor normali. Dorinţa de a avea copii nu este universală. Cele care refuză, nu au toate aceleaşi motive. Dar şi le asumă. „Nu vreau copii!” O declaraţie care, în zilele noastre, încă deranjează, surprinde. Dorinţa de a avea un copil nu este sfântă, incontestabilă?
Georgiana Branisteanu, psiholog şi membru fondator al Asociaţiei Interdisciplinare de Psihanaliză Aplicată, explică: „Dorinţa de a avea un copil nu este instinctivă, pentru că dorinţa nu poate fi considerată instinctivă. Aceasta este o manifestare specifică aparatului psihic uman. Instincte au toate fiinţele. Exista instinct de reproducere. La om, instinctul de reproducere traversează psihicul. Dorinţa de a avea un copil reprezintă o nevoie psihologică ce apare la ambele sexe.”
Educate și crescute precum bărbații, femeile de azi și-au luat soarta în mâini și muncesc. În acest context competitiv, unde doar performanța e răsplătită, ele ar trebui să-și crească copilul. Vast program! Pentru femeile care investesc în carierele lor, dorința de a avea un copil se estompează, trece în plan secund sau moare. Atentia și eforturile pe care le-ar necesita acești micuți sunt considerate prea mari. „Copiii mei sunt creațiile mele”, afirmă Raluca, 32 de ani. „Munca mea îmi ocupă viața și nu m-aș vedea oprindu-mă din pictat ca să hrănesc cu biberonul. Nu un copil vreau „să iasă” din mine - n-aș avea, de altfel, ce să-i ofer. Creatia este deja o formă de naștere.”
Mariana, 33 de ani, este mai puțin categorică. Ea datorează postul ei de expert în probleme de audit intr-o mare firmă - în afara competențelor ei - și absenței unor angajamente din viața personală. Se deplasează și câteva luni pe an în străinătate, în țări diferite. „Nu puteam să car după mine un copil. Să renunț la carieră? N-am întâlnit niciodată bărbatul care să mă facă să-mi doresc asta. Și chiar întâlnindu-l, nu sunt sigură că mi-ar fi dorit un copil. Îmi plac copiii, dar…”
În glasul ei se simte o notă amără. „Maternitatea este o experiență fizică. Ea afectează femeia în fundalul ființei ei și o transformă.” Acest sentiment straniu de a primi un alt corp, de a fi supusă unei forme de pasivitate animală, femeile îl trăiesc foarte rar fără anxietate. Uneori sunt speriate de această „invadare”.
Bianca, 48 de ani, nu și-a dorit niciodată copii: „Am fost dansatoare până la vârsta de 30 de ani; a avea un copil însemna un corp deformat, un corp nepotrivit dansului. Numele de a purta în mine o altă ființă mi-a fost dintotdeauna insuportabil.”
Contrar a ceea ce se crede, instinctul matern nu este ceva ce apare peste noapte și nu este un ghid cu toate răspunsurile despre creșterea copilului. Instinctul matern, mai ales imediat după ce naști, nu se manifestă printr-o înțelepciune la care doar mamele au acces. Mai degrabă, apare sub forma emoțiilor și grijilor pentru puiul de om din brațele tale. Un alt mit este că instinctul matern te ghidează în orice problemă legată de creșterea copilului. Nu se întâmplă exact așa. Tu și cu puilul tău trebuie să vă cunoașteți mai bine.
Instinctul matern este categoric supraevaluat. Dacă aș fi o feministă mai convinsă decât sunt în realitate, aș spune că bărbații au inventat instinctul matern pentru a se putea sustrage cu succes de la îngrijirea nou-născutului: Să se ocupe femeile, ele au lapte și răbdare și spirit de sacrificiu… Ele au instinct matern!
Prea multe femei se așteaptă ca, odată ce își țin copilul pentru prima oară în brațe să devină brusc mame cu toată ființa, să știe precis cum trebuie alăptat, spălat și îngrijit boțul de om pe care tocmai l-au născut. Îți recomandăm și cartea care te va ajuta să te întorci la instincte și să ai încredere în ele, „Parenting cu iubire. Descoperă-ți instinctele de părinte”, de Robin Grille, este disponibilă acum AICI.
Pentru aceste femei, primul contact cu copilul lor poate fi o mare dezamăgire şi o sursă de angoasă şi nelinişte pe termen lung. Pentru că nicio mamă nu știe totul din prima, meseria de mamă se învață ca orice altă meserie iar instinctul matern e ceva mult prea fragil şi misterios pentru a ne baza numai şi numai pe el. La ce NU foloseşte instinctul matern? Nu ştiu dacă există sau nu instinct matern, dar pot să bag mâna în foc că acest instinct matern, dacă există, nu te va ajuta să schimbi primul scutec al copilului tău. Cineva trebuie să îți arate cum se face asta. Cineva trebuie să îți arate cum să pui copilul corect la sân, cum să ții în brațe un nou-născut, cum să îi îngrijești buricul până cade, cum să îl îmbraci și să îi faci baie. Faptul că ai nevoie de ajutor nu te face o mamă mai puțin instinctuală, ci doar o mamă mai informată și, ca atare, mai pregătită să facă față provocărilor vieții cu un bebeluș.
În societățile tradiționale mama nu este niciodată lăsată singură să se descurce la naștere și imediat după. Moașa o sprijinea pe femeie nu numai la naștere, ci și în zilele și săptămânile ce urmau nașterii. Nimeni nu se aștepta ca o femeie, mai ales la prima naștere, să știe ce are de făcut. Paradoxal, tocmai lumea noastră supra-tehnologizată și medicalizată pare să se bazeze din nou pe instinctul matern. Pentru că, dacă nu pe instinctele noastre, atunci pe ce altceva se bazează un sistem medical care îi ia mamei copilul imediat după naștere, îl aduce din trei în trei ore la alăptat timp de una sau două zile, după care o externează, îi pune copilul în brațe și o invită să își urmeze instinctul matern?
Cât de singură și pierdută se simte acea mamă, cu un copil aproape necunoscut în brațe, un copil care plânge, refuză să sugă sau suge și îi rănește sânii și o ține trează nopșile? Cât de dezamăgită și vinovată se simte o mamă care constată că nu s-a îndrăgostit la prima vedere de copilul ei? Instinctul matern, un proces de îndrăgostire. Este important de știut că legătura din mamă și copil, faimosul bonding, uneori tradus prin instinct matern sau chiar îndrăgostire de propriul copil, nu este un eveniment, ci un proces. Instinctul matern nu apare neapărat la naștere sau la primul contact cu copilul.
Legătura de dragoste cu copilul tău crește, se transformă, este un proces în timpul căruia femeia devine mamă și, foarte probabil, începe să simtă ceea ce numim instinct matern. Exista însă câteva practici benefice care te pot ajuta să stabilești cât mai repede și mai natural o legătură puternică cu copilul tău. Experiențele pozitive în timpul sarcinii și la naștere ajută bondingul mamă-copil. Fie că este vorba de o naștere naturală sau de o cezariană, este important să fie o experiență pozitivă. O experiență traumatizantă a nașterii va face mai dificilă dezvoltarea instinctului matern. Alăptarea, prin hormonii pe care îi eliberează în corpul mamei, dar și prin contactul intim mamă-copil, facilitează îndrăgostirea mamei de copil, un fenomen asupra căruia multe mame au depus mărturie.
Odată ce m-am îndrăgostit de copilul meu, indiferent dacă asta se cheamă sau nu instinct matern, cred că dragostea dintre noi mă ajută să știu lucruri într-un mod misterios pentru cei din afara relației noastre. Știu cum să îi cânt și cum să îl legăn ca să adoarmă, știu când îl doare și când îi e foame, știu când are nevoie să fie luat în brațe și când preferă să fie singur. Țiu când e bolnav rău și trebuie să mergem la medic și știu când e doar o febră trecătoare. știu lucruri despre copilul meu pe care nici nu le pot pune în cuvinte și dacă cineva va încerca vreodată să treacă peste instinctul meu matern va avea de luptat cu o leoaică!
CONECTARE CU MAMA PAMANT - ECHILIBRU, PACE, BUNASTARE - BY MON ALY
Am zis! Tu te-ai îndrăgostit de copilul tău din prima clipă în care l-ai ținut în brațe? Sau dragostea s-a construit încet-încet?
Cartea lui Robin Grille este ca o călătorie ghidată în care te vei redescoperi pe tine-copilul. Te va ajuta, pe parcursul lecturii celor peste 400 de pagini, să-ți deschizi inima și mintea spre schimbare. Iată de ce la unele mame instinctul matern apare mult după nașterea bebelușului: etapele și experiențele variază de la o mamă la alta. Instinctul matern nu apare întotdeauna în timpul sarcinii. Deși adesea portretizat ca un sentiment instantaneu de legătură între mamă și copil, realitatea poate fi mult mai nuanțată. Instinctul matern - acea dragoste adâncă dintre mama și copilul ei - Legătura dintre mamă și copil, adesea descrisă prin prisma „instinctului matern”, nu este întotdeauna instantanee și poate varia semnificativ de la o persoană la alta.
Există însă niște detalii despre cum se dezvoltă legătura mama-copil: în timpul sarcinii, în timpul nașterii și după naștere. Dezvoltarea legăturii are etape, iar expierentele pozitive pot facilita bondingul. Oxitocina joacă un rol semnificativ în această dinamică, iar contactul pielă-pe-piele și alăptarea stimulează eliberarea acestui hormon, ajutând atașamentul. Însă nu toate femeile experimentează această legătură imediat și este normal ca procesul să necesite timp.
Stilul parental al fiecărei femei este diferit și este total în regulă să nu faci totul ca celelalte mame. Concentrează-te pe ceea ce contează cu adevărat: sănătatea copilului tău. Acesta poate fi sprijinit prin recoltarea de celule stem la naștere, o opțiune care poate oferi mobilitatea de a interveni în regenerarea tisulară în viitor. Celulele stem sunt celulele „primordiale” ale organismului uman, care se pot diferenția în alte tipuri de celule cu rol în regenerare.
În final, societatea ar trebui să sprijine mamele prin resurse și prin validarea tuturor emoțiilor întâmpinate în această călătorie unică. Înțelegerea faptului că instinctul matern este un proces variabil poate ajuta la eliminarea stigmatului și la promovarea sănătății mentale a mamei.
tags: #la #ce #varsta #instinctul #matern