Ciclul estral la scroafă după întarcere: fenomene, management și impact asupra producției

După perioada de pubertate, la scroafă activitatea sexuală se caracterizează printr-o succesiune ciclică a unor procese fiziologice la nivelul aparatului genital. Faza de proestru sau stadiul de început al căldurilor, se caracterizează printr-un proces de proliferare, cu dezvoltarea foliculilor ovarieni, hiperemia şi tumefierea mucoasei vaginale. În această fază, pe ovare apar foliculi în evoluţie, precum şi corpi galbeni în involuţie. Faza durează în medie 2 zile.

Desfășurarea ciclului estral în scroafă

Faza de estru sau stadiul de călduri propriu-zise durează 2-3 zile se caracterizează prin accentuarea modificărilor fazei anterioare (proestru), iar acum se produce maturarea ovulelor şi ovulaţia, mucoasa tractusului genital proliferează se elimină mucusul de călduri şi se manifestă dorinţa de împerechere. Practic pe suprafeţele ovarelor, foliculii se maturează şi au mărimi cuprinse între 2-10 mm. Procesul de ovulaţie este determinat de o serie de mecanisme enzimatice dependente de hormonii gonadotropi. În locul ovulelor expulzate, alături de corpii galbeni în regresie de la ovulaţia anterioară, se formează corpi galbeni. În această fază se instalează reflexul de imobilitate moment în care scroafa acceptă vierul şi trebuie făcut actul montei.

Faza de metestru (de regresie) durează în medie 7 zile, se caracterizează prin diminuarea unor procese şi manifestări întâlnite în timpul estrului (căldurilor), iar scroafele nu mai acceptă împerecherea. Practic pe ovare se întâlnesc corpi galbeni noi, de culoare roşie-violacee şi corpi galbeni vechi de culoare galbenă-albăstruie. Dacă nu a avut loc fecundaţia, în ultimele 3-4 zile ale fazei, noii foliculi ovarieni încep să se matureze. Faza de diestru (anestru) durează aproximativ 9 zile se caracterizează prin continuarea procesului de involuţie a corpilor galbeni şi creşterea noilor foliculi ovarieni. În această fază organismul îşi restabileşte echilibrul fiziologic. După stadiul de diestru începe din nou o creştere rapidă a foliculilor şi au loc modificările caracteristice tractusului genital, ceea ce înseamnă că începe stadiul de proestru. La scroafa nefecundată ciclul sexual se repetă, iar la scroafa fecundată ciclul sexual se continuă cu gestaţia şi cu perioada de alăptare.

Întarcerea și impactul asupra ciclului estral

Întarcarea constă în separarea scroafei și purceilor, fiecare urmand în continuare fluxul tehnologic propriu. Vârsta de întarcare variază în funcție de posibilitățile și preferințele crescătorului, gradul de tehnicitate al fermei și calitatea furajului ce va fi administrat purceilor după întarcare. În țara noastră a fost utilizată și mai este larg răspândită întarcarea târzie la vârsta de 42-45 zile, plecând de la conceptia că laptele matern este cel mai bun aliment pentru purcel. Dezavantajele acestei metode sunt: durata mare a lactației și scăderea indicelui de folosire a scroafelor, iar avantajul principal este involuția uterină completă. În alte țări se practică întarcarea timpurie la 18, 21 sau 28 de zile, deoarece productia de lapte la scroafe scade după ziua a 21-a.

Indiferent de metoda de întarcrare, obişnuirea purceilor să consume furaj concentrat este crucială. Furajul concentrat se administrează în cantități mici pentru a obișnui tubul digestiv, iar calitatea furajului trebuie să fie foarte bună, cu un nivel proteic înalt. Administrarea furajului se face în hrănitori mici, pentru acces separat al purceilor față de scroafă. Cantitățile cresc treptat, astfel încât la întarcare purceii să fie deja obișnuiți cu noul tip de furajare. După întarcare, purceii trec prin perioada dificilă numită „criza de întarcare”, ce durează câteva zile și se manifestă prin scăderea în greutate și sensibilitatea la boli. De regulă, în sistemul intensiv se practică mutarea atât a scroafei, cât și a purceilor, precum și întarcarea în trepte, extragând doar purceii cei mai dezvoltați.

Întarcarea totală, bruscă, necesită acordarea atenției față de scroafă pentru a asigura încetarea secreției lactate și prevenirea mameloțelor. Acest lucru se poate realiza prin reducerea rației furajere cu o zi înainte de întarcare și printr-o dietă totală fără furaje și apă în ziua întarcerii. Într-o vedere mai amplă, Întarcarea este o parte foarte importantă a ciclului de viață și producție al animalelor, iar pentru purcei implică separarea de mamă și schimbări în compoziția hranei lor.

Stres, pubertate și comportament

Stresul joacă un rol determinant în reproducerea scroafelor. Comunicarea, expunerea la masculi, munca oamenilor în depistarea căldurilor, zgomotul, și manipularea grupurilor pot afecta timpul și frecvența estrului. În multe ferme, scrofițele sunt grupate și mutate în mod repetat, stresându-le pentru a stimula declanșarea căldurilor. Contactul zilnic cu vierul, deși stresant, poate întârzia declanșarea căldurilor.

Pubertatea la scrofițe depinde de expunerea la masculi; contactul zilnic cu vierul poate stimula dezvoltarea comportamentală specifică, însă efectele pot varia în funcție de condițiile fermei.

Detalii despre monitorizarea gestatiei și fertilitatea

• Detectarea corectă a estrului este cheia succesului în managementul montă/gestație; folosirea vierului încercător și registrele facilitează identificarea scrofițelor în călduri și a celor negestante.
• Aparatele de ultrasunete pot oferi indicii despre gestatie și pot fi utilizate din ziua 25 post montă/IA; Doppler și Pulse Echo au eficiențe diferite în identificarea gestatiei sau a negestării.
• Regimul de furajare: în perioada de așteptare, scrofițele sunt hrănite ad libitum; înaintea montei IA, dacă se aplică sincronizarea, nivelul furajării este redus timp de 7 zile și apoi se reia ad libitum pentru 14 zile.
• După montă, furajarea este ajustată în funcție de condiția corporală, cu obiectivul de a atinge un scor de 3,0-3,5 la fătare, prin evaluarea la 28-33 zile și 63-70 zile de gestație.
• Fișele de montă/IA înregistrează toate detaliile și limitează erorile în gestionarea proceselor; datele din fermă pot fi analizate pentru decizii rapide și îmbunătățiri.

Întârzierea și consecințele sociale

În boxele comune de gestație, stresul social poate afecta reproducția. Perioadele de fătare și lactație includ modificări comportamentale profunde, iar fluxul de sunet și zgomot poate influența mortalitatea și morbiditatea purceilor până la înțărcare. Respectarea condițiilor de adăpost și a bunăstării este esențială pentru menținerea productivității pe termen lung.

Notă: Procesul de înțărcare la porcul sălbatic (mistreț) urmează o traiectorie similară de tranziție către dietă solidă, cu adaptări nutriționale specifice; textul se armonizează cu cele prezentate pentru scroafe odată cu explicarea generală a efectelor stresului și a managementului reproductiv.

tags: #la #scroafa #fecundata #ciclul #menstrual #se

Postări populare:

• Dezvoltarea vederii la bebelusi: cand incep sa recunoasca parintii
• Dr. Adriana Simionescu — profil și experiență în obstetrică-ginecologie
• Metode utile pentru evaluarea limbii străine la nivel B1, cu aplicații practice
• Cezariană și stop cardio-respirator: explicații și lecții din cazul Andreei Bălan
• Nume de bebeluș pentru copii născuți în decembrie: ghid practic