Relația dintre bunici și nepoți reprezintă o legătură profundă, iar în practică aceste legături pot fi influențate de divorțuri, mutări în străinătate sau conflicte între părinți.
Conform art. 14 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.
Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Astfel, conform dispozițiilor legale, este dreptul copilului de a păstra legătura atât cu bunicii cât și cu alte rude.
În practică este foarte des întâlnită situația în care, după desfacerea căsătoriei, unul dintre părinți se mută în străinătate, iar părintele la care locuiește copilul, le interzice bunicilor accesul la minor.
Articolul de lege sus-menționat sprijină dreptul copilului de a cunoaște și întreține relații cu bunicii, în situația în care ruptura a fost cauzată după ce copilul deja dezvoltase o relație cu aceștia, pentru a menține contactul.
Crearea sau continuarea relației cu bunicii se poate realiza doar prin contact direct al copilului cu aceștia, iar instanțele de judecată vor stabili un program de vizită în funcție de vârstă, de starea de sănătate a copilului și de posibilitatea de deplasare.
Bunicii au dreptul de a vizita copilul la domiciliul părinților sau pot lua copilul la domiciliul lor, în funcție de decizia instanței, inclusiv în perioadele de vacanță, cu o durată variabilă de la 1 la 4 săptămâni.
În cadrul procesului se va efectua anchetă socială la domiciliul bunicilor pentru a constata dacă locuința este potrivită pentru găzduirea copiilor.
Durata procesului variază între 5 luni și un an, însă odată cu depunerea cererii de chemare în judecată, bunicii pot introduce ordonanță președințială pentru stabilirea unui program de vizită provizoriu, valabil până la soluționarea dosarului principal.
Ordonanța președințială se judecă de regulă în două-trei săptămâni, hotărârea fiind executorie de drept, ceea ce înseamnă că de la momentul pronunțării bunicii își pot vizita nepoții.
Întrucât dosarul este complex atât din punct de vedere legal, cât și emoțional, este recomandată angajarea unui avocat specializat în litigiile de dreptul familiei.
Pași practici și opțiuni legale pentru bunici
Negocierea informală a contactului cu nepoții este recomandată pentru a conserva relațiile fără a apela imediat la instanță, iar mediatorul poate facilita discuțiile.
Dacă nu se poate ajunge la un acord prin mediere sau dacă contactele s-au întrerupt, este posibil să se depună cerere în instanță pentru stabilirea unui ordin de vizită.
Solicitarea în instanță a dreptului de vizitare a nepoților poate fi făcută direct de către persoanele care dețin răspunderea părintească, iar în cazul bunicilor, se poate cere mai întâi permisie pentru a depune cererea.
Instanțele vor evalua legătura cu copilul, natura cererii, dacă admiterea cererii ar putea fi dăunătoare pentru copil și alte circumstanțe relevante, pentru a decide dacă acordă sau nu un ordin de vizită.
Un ordin de vizită poate oferi accesul la nepoți și poate servi drept temei juridic pentru contactul stabilit.
Audierea privind ordinul de vizită poate implica obstacții din partea unuia dintre părinți, iar în această situație este esențial să beneficiați de consilierea unei echipe de avocați specializați.
Instanța va decide întotdeauna în interesul superior al copilului, luând în considerare toate circumstanțele și stabilind o hotărâre dacă aceasta este mai benefică decât poziția lipsită de lege.
În situațiile în care părinții vor să preia copilul în străinătate, pot apărea situații internaționale complicate, iar bunicii pot apela la avocatul lor pentru a evalua opțiunile disponibile pentru a menține contactul cu nepotul.
Bunicii – puntea dintre generații și comoara din copilărie
Rolul și obstacolele în relația dintre bunici, părinți și copil
Instanțele de familie recunosc rolul important al bunicilor în viața copilului, iar refuzul repetat de a permite contactul poate constitui o formă de abuz emoțional, sancționabilă conform legii.
Condiția prealabilă pentru contact este existența unei legături socio-familiale strânse care depășește contactul general dintre bunici și nepoți, iar dreptul de contact poate fi refuzat doar în contexte excepționale cu impact asupra dezvoltării copilului.
Condițiile stabilite de instanță iau în considerare vârsta copilului, nevoile deÎngrijire și educare, intensitatea legăturii afective, existența situației de înstrăinare părintească și alte aspecte relevante.
Condițiile legale permit dreptul la contact chiar și în situația în care părinții nu pot avea grijă de copil, iar bunicii pot primi încredințarea în circumstanțe speciale, dacă interesele copilului sunt promovate adecvat.
Departamentul de logistică permițând bunicilor să acorde concedii pentru creșterea copiilor, să sprijine financiar nepoții și să participe activ la îngrijire, în special în cazuri în care părinții nu pot îngriji copilul.
Este important ca bunicii să coopereze cu părinții pentru a preveni conflictele și pentru a asigura un mediu stabil pentru copil, iar dacă este necesar, să solicite sprijinul unui avocat specializat în dreptul familiei.
În cazul în care bunicii sunt rugați să furnizeze poliției informații despre nepot, au dreptul de a refuza să ofere astfel de informații, cu excepția situațiilor legale și în interesul copilului.
În practică, bătaia de joc a drepturilor de vizită este rar sancționată, însă legile prevăd sancțiuni penale pentru nerespectarea hotărârilor, subliniind importanța respectării programelor stabilite pentru bunici și nepoți.
Concluzia generală este că atât copilul, cât și bunicii (și celelalte rude) au dreptul de a păstra legătura, iar cadrul legal românesc susține exercitarea acestui drept în interesul superior al copiilor.
Aspecte procedurale și jurisprudență relevantă
Este esențial să consultați un avocat priceput în litigii de dreptul familiei pentru a orienta cazul în funcție de particularitățile familiei și de relația cu nepoții.
Legea română și instrucțiunile Curții Constituționale, precum și prevederile Convențiilor internaționale, consolidează principiul interesului superior al copilului în deciziile privind contactul cu bunicii.
tags: #legaturile #personale #ale #minorului #cu #bunicii