Spitalul poate fi public, public cu secţii sau compartimente private sau privat.
Spitalele private se înfiinţează sau se desfiinţează cu avizul Ministerului Sănătăţii, în condiţiile legii.
Secţia privată se poate organiza în structura oricărui spital public.
Spitalele pot avea în componenţa lor structuri care acordă servicii ambulatorii de specialitate, servicii de spitalizare de zi, îngrijiri la domiciliu, servicii paraclinice ambulatorii.
Spitalele pot trece la următoarele tipuri: spital regional de urgenţă, spital republican - spital clinic, spitalul de urgenţă, spitalul general, spitalul pentru boli cronice, spitalul clinic.
Spitalul republican - spital clinic, în care, împreună cu instituţii publice de învăţământ superior, se desfăşoară activităţi de asistenţă medicală, învăţământ medical, cercetare ştiinţifică-medicală şi de educaţie medicală continuă, având cel mai înalt grad de competenţă şi având în structură toate specialităţile medicale.
Institutele, centrele medicale şi spitalele de specialitate, care au în componenţă o secţie clinică universitară sunt spitale clinice.
Secţiile clinice universitare - secţiile de spital în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medicală, învăţământ medical, cercetare ştiinţifică-medicală şi de educaţie medicală continuă (EMC).
Spitalul public este dator să asigure primul ajutor şi asistenţă medicală de urgenţă oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătăţii persoanei este critică.
În funcţie de competenţe, spitalele pot fi clasificate pe categorii.
A se vedea Ordinul ministrului sănătăţii nr. 323/2011 pentru aprobarea metodologiei şi a criteriilor minime obligatorii pentru clasificarea spitalelor în funcţie de competenţă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. …
Spitalele pot avea secţii care acordă servicii de educaţie medicală şi cercetare (EMC) pentru medici, asistenţi medicali şi alt personal, iar costurile acestor activităţi sunt suportate de personalul beneficiar.
Spitalele au obligaţia să desfăşoare activitatea de educaţie medicală şi cercetare (EMC) pentru medici, asistenţi medicali şi alt personal.
Ca măsură de reglementare, după obţinerea autorizaţiei sanitare de funcţionare, spitalul intră la cerere în procedura de acreditare. Procedura de acreditare nu se poate extinde pe o perioadă mai mare de 5 ani.
Autorizaţia sanitară de funcţionare se emite în condiţiile stabilite prin normele aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi dă dreptul spitalului să funcţioneze.
După obţinerea autorizaţiei sanitare de funcţionare, spitalul intră, la cerere, în procedura de acreditare.
Managerul, persoană fizică sau juridică, încheie contract de management cu Ministerul Sănătăţii, ministerele sau instituţiile cu reţea sanitară proprie sau cu universitatea de medicină şi farmacie, reprezentate de ministrul sănătăţii, conducătorul ministerului sau instituţiei, de rectorul universităţii, pe o perioadă de maximum 4 ani.
Contractul de management poate înceta înainte de termen în urma evaluării anuale sau în cazurile prevăzute de lege.
Evaluarea este efectuată pe baza criteriilor de performanţă generale prevăzute prin ordin al ministrului sănătăţii, precum şi pe baza criteriilor specifice şi a ponderilor prevăzute prin act administrativ al conducătorilor ministerelor sau instituţiilor cu reţea sanitară proprie.
La încetarea mandatului, contractul de management poate fi prelungit pe o perioadă de 3 luni, de maximum două ori, perioadă în care se organizează concursul de ocupare a postului, respectiv licitaţie publică, după caz.
Ministrul sănătăţii, ministrul de resort sau primarul unităţii administrativ-teritoriale, primarul general al municipiului Bucureşti sau preşedintele consiliului judeţean ori rectorul universităţii de medicină şi farmacie, după caz, numesc prin act administrativ un manager interimar până la ocuparea prin concurs a postului de manager, respectiv organizarea licitaţiei publice, după caz.
În spitalele publice, directorul medical trebuie să fie cel puţin medic specialist având o vechime de minimum 5 ani în specialitatea respectivă.
Membrii comitetului director care au ocupat postul prin concurs, potrivit alin. (2), vor încheia cu managerul spitalului public un contract de administrare pe o perioadă de maximum 3 ani, în cuprinsul căruia sunt prevăzuţi indicatorii de performanţă asumaţi.
Contractul de administrare poate fi prelungit la încetarea mandatului pe o perioadă de 3 luni, de maximum două ori, perioadă în care se organizează concursul de ocupare a funcţiei.
Persoanele care îndeplinesc funcţia de manager pot desfăşura activitate medicală în instituţia respectivă, cu respectarea programului de lucru prevăzut în contractul de management, fără a afecta buna funcţionare a instituţiei respective.
Managerul interimar trebuie să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior, medical, economico-financiar sau juridic.
În sectorul privat, reglementările prevăd că autorizaţia sanitară de funcţionare se emite în condiţiile stabilite prin normele aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi dă dreptul spitalului să funcţioneze, iar după obţinerea acesteia urmează posibilitatea acreditării.
Spitalul privat poate funcţiona ca secţie privată în structura unui spital public sau ca unitate sanitară privată independentă, reglementările regionale guvernează avizele, structura organizatorică şi condiţiile de funcţionare.
Condițiile de la o maternitate privată și una de stat nu se compară, însă diferența reală constă în condițiile hoteliere și în modul în care se asigură confortul pacientei.
Diferența între maternitățile private și publice nu mai este efectiv în serviciile medicale; serviciile medicale sunt aproape identice, dar condițiile hoteliere sunt mai bune în privat.
O parte dintre femeile însărcinate aleg să nască în privat din cauza infrastructurii publice insuficiente, a lipsei de empatie sau a timpului limitat pentru analizele de urmărire a sarcinii.
Costurile nașterii în mediul privat pot ajunge la zeci de mii de lei, însă pentru unele femei, posibilitatea de a beneficia de analize și supraveghere extinsă în privat are o valoare mare.
În multe orașe mari există un rețea centralizată, iar în rural această accesibilitate lipsește, ceea ce duce la diferențe majore în calitatea serviciilor.
Monitorizarea sarcinii în privat este vazută ca o practică comună pentru prevenirea riscurilor, potrivit unor specialiști, iar setul minim de analize poate preveni complicații majore.
Aceleași surse arată că multe familii fac credite pentru a asigura servicii în privat, pentru a primi condiții superioare de cazare, dotări și suport în alăptare.
În același timp, legislația românească dorește să crească transparența și protecția drepturilor pacientelor în timpul nașterii, inclusiv dreptul la intimitate și la însoțitor, prin reglementări noi propuse în Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003.
Proiectul introduce dreptul femeii însărcinate de a fi însoțită, la cerere, de o persoană aleasă, pe tot parcursul travaliului, nașterii și transferului intrainstituțional.
tags: #legea #care #reglementeaza #maternitatile #private
Postări populare:
- detalii despre Spitalul Municipal de Pediatrie Tecuci
- Servicii de ginecologie la Darlife Lugoj
- Neuropsihiatria pediatrică la nivel de clinici moderne: servicii dedicate copiilor și adolescenților
- Pate de ficat în dieta diversificată a bebelușilor: recomandări practice
- Umflarea vaginală în sarcină: cauze, semne de avertizare și tratamente