Proiectul de lege privind obligativitatea instruirii părinților sau tutorilor în maternități cu privire la îngrijirea post-natală a copilului are ca scop reducerea riscului mortalității infantile și a riscurilor de sănătate asociate cu o îngrijire post-natală deficitară.
România se confruntă cu cea mai mare rată a mortalității infantile dintre toate statele membre UE, ocupând, totodată, ultimul loc în rândul statelor unionale în ceea ce privește fondurile alocate pentru sănătate. Aceste date subliniază importanța unor măsuri proactive în domeniul sănătății materne și infantile.
Conform propunerii legislative, instruirea postnatală va fi obligatorie și va fi realizată de către un medic sau asistent medical desemnat de conducerea unității sanitare. Aceasta se va desfășura individual sau pentru grupuri de maxim 20 de părinți sau tutori, în funcție de programul de externări.
Deși Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă, au fost formulate numeroase observații critice. Acestea vizează caracterul lacunar și lipsa de previzibilitate a reglementării propuse, subliniind necesitatea unor clarificări și completări pentru o aplicare eficientă.
Legea va impune, în mod obligatoriu, instruirea părinților sau tutorilor în maternități cu privire la îngrijirea post-natală a copilului. Acest demers este esențial pentru a asigura o tranziție sigură și informată către viața de familie, minimizând riscurile pentru sănătatea mamei și a nou-născutului.
Concediul paternal, reglementat de prezenta lege, se acordă în scopul de a asigura participarea efectivă a tatălui la îngrijirea noului-născut. Tatăl copilului nou-născut are dreptul la un concediu paternal de 5 zile lucrătoare, în condițiile prevăzute de lege. Acest concediu se acordă la cerere, în primele 8 săptămâni de la nașterea copilului, justificat cu certificatul de naștere.
În cazul în care titularul dreptului la concediu paternal este asigurat în cadrul sistemului asigurărilor sociale de stat, acesta are dreptul la un concediu paternal plătit de 5 zile lucrătoare. Indemnizația pentru concediul paternal se plătește din fondul de salarii al unității și este egală cu salariul corespunzător perioadei respective.
Tatăl care satisface serviciul militar obligatoriu are dreptul, la nașterea propriului copil, la o permisie de 7 zile calendaristice. Această permisie se acordă și în vederea recunoașterii paternității, justificată cu certificatul de naștere al nou-născutului și declarația de recunoaștere a paternității.
În cazul în care tatăl copilului nou-născut a obținut atestatul de absolvire a cursului de puericultură, durata concediului paternal se poate modifica. Tatăl poate beneficia de prevederea legală privind concediul paternal o singură dată.
În cazul decesului mamei copilului în timpul nașterii sau în perioada concediului de lăuzie, tatăl copilului beneficiază de restul concediului neefectuat de către mamă. Pe perioada concediului acordat, tatăl copilului beneficiază de o indemnizație egală cu ajutorul pentru sarcină și lăuzie cuvenit mamei sau calculată după salariul de bază și vechimea în muncă ale acestuia.
În termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a legii, Guvernul va aproba prin hotărâre normele metodologice de aplicare, la propunerea comună a Ministerului Sănătății și a Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
Legea educației naționale nr. 1/2011, precum și alte acte normative conexe, abordează aspecte legate de concediul și indemnizația pentru creșterea copilului, oferind cadrul legal pentru sprijinirea părinților în această perioadă.
Concediul pentru creșterea și îngrijirea copilului este reglementat de OUG nr. 111/2010. Acesta poate fi solicitat de oricare dintre părinți, fie naturali, adoptivi sau tutori legali. Condițiile de acordare includ domiciliul sau reședința în România, îngrijirea efectivă a copilului și locuirea împreună, precum și obținerea de venituri impozabile timp de 12 luni în ultimii doi ani anterior nașterii copilului.
Perioada de concediu pentru creșterea copilului este considerată vechime în muncă și stagiu de cotizare la pensie. Angajatul rămâne asigurat la sănătate, contribuția fiind plătită de la bugetul de stat.
Durata concediului pentru creșterea copilului este de maximum doi ani, respectiv trei ani în cazul copiilor cu handicap. Indemnizația lunară nu poate fi mai mică de 1.651 de lei și nu poate depăși 8.500 de lei.
Tații copiilor au dreptul la concediu de creștere copil în aceleași condiții ca mamele, putând beneficia de acesta pentru o perioadă de cel puțin două luni.
Indemnizația de creștere a copilului reprezintă 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni. În cazul în care nu s-au realizat venituri timp de 12 luni, indemnizația va fi de 85% din salariul minim brut pe țară.
Veniturile luate în calcul includ cele din salarii, tichete de masă, activități independente, silvicultură, piscicultură și activități agricole.
Indemnizația se plătește după terminarea concediului postnatal, dosarul fiind depus în termen de 60 de zile lucrătoare de la finalizarea concediului de maternitate. Plata se efectuează lunar, prin virament bancar sau mandat poștal.
Acte necesare pentru obținerea indemnizației includ cerere-tip, acte doveditoare ale relației părinte-copil, copie act de identitate, certificat de naștere/livret de familie, adeverință de venit, dovadă a veniturilor, adeverință de la angajator și alte documente justificative.
Plata indemnizației încetează dacă angajatul obține alte venituri impozabile, pierde drepturile părintești sau dreptul de tutelă, ori copilul este dat spre adopție sau internat într-o instituție de ocrotire.
La întoarcerea la muncă după concediul de creștere a copilului, angajatul are dreptul la reintegrare în același post sau unul similar. Se recomandă flexibilitatea programului și acordarea de beneficii suplimentare pentru a sprijini părinții.
Revenirea din concediu înainte de termen dă dreptul la un stimulent de inserție, plătit de stat.
Cea mai importantă strategie parentală | Becky Kennedy | TED
tags: #legea #privind #obligativitatea #instructajului #postnatal