Încălcarea art. 8 din Convenţie, constatată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, rezultă din deficienţe procedurale privind lipsa asistenţei efective a minorului şi protejarea intereselor acestuia din partea reprezentantului legal şi a autorităţii tutelare, care nu au fost remediates de instanţele de fond, deşi instanţa superioară a dispus acest lucru. Nerespectarea echilibrului just între interesul minorului de a-i fi stabilită paternitatea şi dreptul pârâtului de a nu se supune testului ADN sau de a nu compărea în faţa instanţei apare în contextul în care deficienţele procedurale au persistat în faţa instanţelor ulterioare.
Reclamantul este născut la 5 aprilie 2001 şi locuieşte în Pantelimon. La 20 iunie 2001 mama reclamantului a chemat în judecată pe Z. pentru a obţine pensie alimentară în beneficiul reclamantului. Sentinţa din 7 august 2001, devenită definitivă, a respins acţiunea pe motiv că certificatul de naştere al reclamantului nu îl menţiona pe Z. La 25 septembrie 2001 mama reclamantului l-a chemat pe Z. într-o acţiune privind stabilirea paternităţii, invocând că minorul a fost conceput în urma unei relaţii cu Z. În cererea sa, mama reclamantului a arătat că Z. nu şi-a respectat promisiunea de a plăti pensia alimentară şi a solicitat interogatoriul acestuia. Doar reclamantul şi mama sa s-au prezentat la Institutul de Medicină Legală; Z. nu s-a prezentat, conform atestării IML.
Prin sentinţa din 30 aprilie 2002, Judecătoria a luat act de renunţarea mamei reclamantului la audierea martorilor care nu s-au putut prezenta şi la expertiza medico-legală, respingând acţiunea ca neîntemeiată. Mama reclamantului a formulat apoi apel împotriva acestei hotărâri, iar Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul şi a casat decizia tribunalului, trimiţând cauza spre rejudecare (30 aprilie 2002 - 29 ianuarie 2003).
La 5 şi 19 iunie 2003, Tribunalul a notat absenţa a doi martori citaţi şi a dispus citarea lor cu mandat de aducere; execuţia mandatelor a eşuat deoarece martorii nu au fost identificaţi la adresa indicată. La 18 septembrie 2003, Tribunalul a dispus realizarea unei expertize medico-legale şi a pus în vedere lui Z. să se prezinte la Institutul Medico-Legal din Bucureşti pentru a comunica raportul până la termenul de 30 octombrie 2003. Z. nu s-a prezentat, iar nici serviciul autorităţii tutelare şi nici procurorul nu au fost prezenţi la şedinţa din 30 octombrie 2003.
Prin decizia din 30 octombrie 2003, Tribunalul Municipiului Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată, motivând că declaraţia olografă a lui Z., chiar dacă originalul nu a fost prezentat, nu putea face dovada filiaţiei, deoarece nu se corobora cu alte mijloace de probă, cu excepţia declaraţiei bunicii materne care era considerată subiectivă.
Martorii şi rapoartele medicale depuse la tribunal indicau sechele de rahitism, anemie şi retard în dezvoltarea neuropsihică ale minorului. Curtea a reţinut că lipsa participanţei autorităţii tutelare la şedinţe, lipsa asistenţei de către avocat pentru reclamant sau mama acestuia, şi lipsa unor măsuri coercitive împotriva autorităţii tutelare au generat deficienţe procedurale repetate în faţa instantelor.
Guvernul a susţinut că nulitatea căilor de atac nu poate fi interpretată ca o renunţare la judecată în sensul art. 246 C.pr.civ. Curtea a subliniat că procedurile de stabilire a filiaţiei cad sub incidenţa art. 8 din Convenţie, iar în speţă este necesar să se evalueze dacă procedurile au fost echilibrate pentru interesul superior al copilului.
Curtea a constatat încălcarea art. 8 din Convenţie, argumentând că minorul nu a beneficiat de reprezentare adecvată în cadrul procesului de stabilire a paternităţii, iar autoritatea tutelară nu a fost prezentă la niciun termen de judecată, nici ministerul public nu a participat, ceea ce evidenţiază carenţe de procedură. În ansamblu, Curtea a considerat necesar să se analizeze impactul acestor deficienţe asupra dreptului la viaţă privată şi de familie, în contextul în care art. 8 protejează nu doar viaţa familială, ci şi cea privată, inclusiv identitatea fizică şi socială a individului.
În execuţie, legiuitorul român a introdus dispoziţii în art. 425 Cod civil privind acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, evidenţiind faptul că această acţiune aparţine copilului şi se porneşte în numele lui de către mamă sau reprezentantul legal. Art. 59 C.fam. stabileşte cadrul general: acţiunea aparţine copilului, iar dreptul de a porni acţiunea nu trece către moştenitori; acţiunea poate fi promovată şi împotriva moştenitorilor pretinsului tată.
Conform jurisprudenţei Curţii, dreptul la acţiunea în stabilirea filiaţiei este netransmisibil; dacă tatăl pretins nu recunoaşte copilul, filiaţia poate fi stabilită prin hotărâre judecătorească. În practică, probele admise în astfel de proceduri includ martori, interogatorii, probe serologice, ADN, teste de paternitate, şi altele, în funcţie de circumstanţele fiecărui caz.
Elemente cheie despre acţiunea în stabilirea paternităţii
- Acţiunea aparţine copilului; porneşte în numele său de către mamă sau reprezentantul legal, dacă este minor.
- În cazul copiilor născuţi în afara căsătoriei, tatăl biologic poate fi stabilit prin hotărâre judecătorească sau prin acceptarea recunoaşterii, iar recalificarea filiaţiei poate relua sau modifica statutul civil al copilului.
- Durata procesului variază, în mod real, între 9-12 luni, în funcţie de particularităţile speţei şi de aglomeraţia instanţelor.
- Costuri: taxa de timbru, onorariile de avocat, costuri ale testelor ADN (aproximativ 1.200 lei per persoană testată, plus alte taxe), cu eventuale variaţii în funcţie de instanţă şi tipul de probă.
- Proba ADN poate determina paternitatea cu probabilitate mare, dar coroborat cu alte probe; probe complementare includ serologie, analiză dactiloscopică, antropologică etc.
- Interesul superior al copilului este un element central în aprecierea validităţii procedurii, iar asistenţa minorului în faţa instanţei este esenţială pentru garantarea drepturilor sale.
Filiaţia: concepte şi implicaţii practice
Filiaţia faţă de mamă rezultă din naştere şi poate fi dovedită prin certificatul de naştere, recunoaştere sau hotărâre judecătorească. Filiaţia faţă de tată se stabileşte prin efectul legii, recunoaştere sau hotărâre judecătorească. Implicaţiile practice includ legătura de rudenie, obligaţia de întreţinere, dreptul la moştenire, exerciţiul prerogativelor autorităţii părinteşti, dreptul copilului de a purta numele părintelui şi stabilirea domiciliului minorului.
Acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de mamă poate fi promovate de copil sau reprezentantul său legal; în cazul filiaţiei faţă de tată, aceasta poate fi promovate prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească. Acţiunea este imprescriptibilă în timpul vieţii copilului; moştenitorii copilului pot continua acţiunea în cazul decesului copilului, în anumite condiţii.",
tags: #legea #z #actiune #stabilire #paternitate
Postări populare:
- Pampers: diferențe între tipuri de scutece
- Costurile lunare ale laptelui praf pentru sugari în programelor naționale și efectele asupra deciziilor de alimentație individuală
- Activitatea doctorului Lazea Cecilia în cardiologia pediatrică: realizări și contribuții
- Fapte și concepții comune despre bure tele sarcinii: forma burții
- Rețete de budincă pentru bebelușii de 1 an: ingrediente recomandate