LEGISLAȚIA INTERNAȚIONALĂ PRIVIND AVORTUL: ONU, OMS, CEDO, Convenții și Drepturi reproductive în jurisprudența internațională

În dimensiunea substanțială, analiza dreptului convențional este realizată prin luarea în considerare a articolelor 3 - interzicerea torturii și 5 - dreptul la libertate și siguranță. În relație cu articolul 3 din Convenție, Curtea va evalua condițiile inadecvate de detenție, în special având în vedere o perioadă lungă de izolare-excesiv de strictă și expunerea reclamantului la riscuri pentru sănătate prin plasarea nejustificată a acestuia cu nou-sosiți în carantina determinată de pandemia COVID-19.

După cum atestă Curtea în jurisprudența anterioară (a se vedea hotărârea pronunțată de Curtea Europeană în cauza Akdivar şi alții împotriva Turciei la data de 16 septembrie 1996; hotărârea pronunțată de Curte în cauza Sałapa împotriva Poloniei, cererea nr. 35489/97, la data de 19 decembrie 2002), pentru ca Înaltele Părți Contractante să își îndeplinească obligația corelativă care le revine în temeiul articolului 34 din Convenție - de a nu împiedica prin nicio măsură exerciţiul eficace al dreptului de sesizare a Curții prin cereri individuale- nu este suficientă adoptarea unei poziții in abstinendo.

Posibila presiune exercitată de autoritățile naționale implică atât constrângerea cât și orice acte menite să descurajeze solicitanții de la a utiliza dreptul convențional. Cu privire la circumstanțele speței, Curtea reține că deși Regulamentul existent la nivel național privind detenția prevede posibilitatea ca plângerile interne să fie făcute în mod confidențial, nu pare să se aplice o astfel de garanție în ceea ce privește plângerile și comunicarea ulterioară a reclamantului cu organismele internaționale, fiind astfel afectată eficiența sistemului de corespondență dintre Curte și reclamant. În relație cu cel de-al doilea aspect, privitor la îndeplinirea, de către Statele Contractante, a obligației de a acorda reclamanților asistență judiciară, Curtea apreciază că statul trebuie să manifeste diligență sporită pentru a asigura exercitarea concretă a acestui drept prin organizarea unui cadru instituțional adecvat pentru a asigura o reprezentare legală eficientă pentru persoanele îndreptățite și un nivel suficient de protecție a intereselor acestora.

În asigurarea asistenței juridice gratuite, statul trebuie să implementeze un fin echilibru între formalismul și substanța acesteia: (1) ține de marja de apreciere a statelor asigurarea caracterului ”practic și eficient” al reprezentării legale; (2) pe de altă parte, Curtea avansează, pe cale jurisprudențială (a se vedea hotărârea Curții în cauza Anghel împotriva Italiei, nr. 5968/09, pronunțată la data de 25 iunie 2013) standardele minimale care pot fi incluse în sfera de cuprindere a asistenței juridice gratuite: dat fiind faptul că asistarea unui reclamant de o persoană de specialitate juridică este necesară din cauza lipsei de informații de specialitate identificată în raport cu reclamantul, este necesar ca să fie circumscrise în sfera asistenței legale cunoașterea atât a formalităților procedurale simple, cât și a problemelor juridice de fond.

Reiterând cadrul principial stabilit în temeiul jurisprudenței sale cu privire la tratamentele reprezentând tortură, tratamente inumane sau degradante, pentru a intra în sfera de aplicare a articolului 3 al Convenției Europene, maltratarea aplicată victimei trebuie să atingă un nivel minim de severitate. Evaluarea acestuia depinde de toate circumstanțele cazului, precum: durata tratamentului, efectele sale fizice și mentale și, în unele cazuri, sexul, vârsta și starea de sănătate a victimei (a se vedea hotărârea pronunțată de Curte Europeană a Drepturilor Omului în cauza Riad și Idiab împotriva Belgiei, cererile nr. 29787/03 și 29810/03, la data de 24 ianuarie 2008).

Demonstrarea coexistenței celor două dimensiuni specifice torturii tratamentelor inumane sau degradante enunțate mai sus implică o derogare de la principiul onus probandi incumbit actori. Astfel, este suficient ca reclamantul să prezinte, prima facie, indicii referitoare la faptele pretinse (a se vedea în acest sens, hotărârea pronunțată de Curte în cauza Visloguzov împotriva Ucrainei, nr. 32362/02, 20 mai 2010).

În cauza analizată, este clar că reclamantul a beneficiat de asistență medicală pentru afecțiunile sale și i s-a prescris tratament medical relevant în mod similar cu tratamentul medical oferit oricărui cetățean aflat în stare de libertate (a se vedea hotărârea pronunțată de Curte în cauza Prestieri împotriva Italiei, cererea nr. ...). Privitor la condițiile efective de detenție (supraaglomerarea, lipsa igienizării, a accesului la ventilație sau la sistemul de sanitație) acestea sunt adiționale climatului general de detenție al reclamantului - izolat într-un container fără a avea acces la lumină naturală sau la aer. Ulterior perioadei de detenție în container, reclamantul a fost mutat în alte locuințe destinate carantinării solicitanților de azil nou veniți pentru prevenirea și combaterea infectării cu virusul SARS-COV-2.

În materia libertății și siguranței, Curtea a stabilit, pe cale jurisprudențială, că normele cuprinse în articolul 5 din Convenție consacră un drept fundamental al omului iar condițiile derogatorii de la garanțiile aferente acestui drept sunt enumerate în subparagrafele a-f ale articolului 5, paragraful 1 din Convenție; în speță, cerințele cuprinse în subparagraful f pot fi interpretate în sensul în care îi este permis statului să controleze libertatea străinilor în contextul imigrației (a se vedea Saadi v. Regatul Unit).

Caracterul arbitrar al detenției, în sensul dispozițiilor Convenției, implică ilegalitatea dar presupune, adițional și alte aspecte; în consecință, pentru a nu fi considerată arbitrară, detenția trebuie efectuată cu bună-credință, locul și condițiile de detenție trebuie să fie adecvate iar durata detenției nu trebuie să depăşească ceea ce este necesar în mod rezonabil în vederea atingerii scopului urmărit (a se vedea A. şi alţii împotriva Regatului Unit). Aplicând cerințele libertății și siguranței la circumstanțele speței, se impune evaluarea caracterului practic și eficient al diligențelor efectuate de autoritățile malteze în vederea returnării în statul al cărui cetățean este reclamantul. Din dialogul desfășurat la nivelul autorităților competente ale celor două state rezultă că deși autoritățile malteze nu au putut constrânge emiterea unui document de călătorie pentru reclamant, nu există niciun indiciu că, în această perioadă, au urmărit în mod energic problema sau au încercat să intre în negocieri relevante cu autoritățile nigeriene în vederea accelerării livrării acestuia.

Cu privire la tema drepturilor sexuale și reproductive, drepturile sexuale și reproductive sunt protejate de legislația națională, iar în practică femeile și fetele pot avea dificultăți în exercitarea acestor drepturi. Din perspectiva Consiliului European și a CEDO, dreptul la avort intră în sfera dreptului la viață privată și la integritate fizică, iar statele au obligația pozitivă să asigure proceduri eficiente pentru exercitarea dreptului la avort legal, inclusiv în situații de limitări morale sau religioase ale furnizorilor de servicii medicale.

În spețe ca Tysiąc v. Polonia și R.R. v. Polonia, Curtea a subliniat că, deși avortul poate fi reglementat, statele trebuie să asigure o procedură efectivă pentru exercitarea dreptului la avort, iar refuzul medicilor pe motive de conștiință nu poate împiedica accesul pacientelor. În plus, în cazul Poloniei, Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțional avortul din motive legate de malformațiile fătului, iar reglementările interne trebuie să acorde două coordonate: exigența de a permite avortul în cazuri de viol sau pentru protecția vieții sau a sănătății mamei, și evaluarea echilibrată între viața copilului nenăscut și autonomia mamei.

HRW și alte organizații semnalează obstacole reale în accesul la avort sigur în România, inclusiv obstacții din partea medicilor prin obiecția de conștiință și bariere în educația sexuală, contracepție și informare. Parlamentul European și CESE subliniază importanța asigurării unui cadru legislativ care să protejeze dreptul femeilor la avort, să faciliteze accesul la contracepție și să promoveze educația sexuală cuprinzătoare, în conformitate cu standardele internaționale.

În plus, jurisprudența CEDO a recunoscut că lipsa de acces la avorturi legale poate constitui o violare a art. 3 CEDO atunci când tratamentele sau condițiile legate de refuzul de a efectua avortul ating niveluri severe de suferință sau când statul nu a prevăzut o procedură eficientă pentru exercitarea dreptului la viața privată a femeii însărcinate. În cadrul Uniunii Europene, deși există recomandări și rezoluții, nu există încă o protecție univocă a dreptului la avort la nivel european, iar statele membre trebuie să regleze în conformitate cu jurisprudența CEDO și cu drepturile fundamentale ale UE.

Cadre și standarde internaționale relevante

• CEDO: art. 3 (interzicerea torturii) și art. 5 (libertate și siguranță) - evaluarea condițiilor de detenție și a tratamentelor.
• CEDO: jurisprudența privind dreptul la avort în contextul art. 8 și dreptul la viață privat, inclusiv accesul la informații și la servicii medicale sigure.
• ONU: standarde legate de sănătate reproducție, drepturi ale femeilor, accesul la servicii de planificare familială și educație sexuală.
• OMS: cadre de politici de sănătate reproductivă, siguranța și legalitatea avortului ca componentă a sănătății femeilor.
• HRW și CESE: recomandări privind eliminarea obstacolelor în accesul la avort, concretizarea autonomiei corporale și protecția sănătății femeilor.

Impactul reglementărilor naționale asupra drepturilor sexuale și reproductive

Argumentele privind dreptul femeilor la avort și la autonomie corporală necesită o interpretare din perspectiva legislativă internațională: chiar dacă avortul este legal în anumite etape ale sarcinii, practici disfuncționale pot evidenția bariere de ordin practic, etic sau religios în acord cu dreptul la sănătatea reproductivă. Se subliniază că statutul femeii în societate, diferențele regionale și lipsa accesului la educație sexuală contribuie la discrepanțe în utilizarea serviciilor de avort sigure și legale.

Renunțarea la obiecția de conștiință în contextul unor servicii de avort poate permite accesul liber la îngrijiri medicale, însă soluțiile naționale trebuie să ofere un echilibru între libertatea adeziunilor individuale ale furnizorilor și dreptul pacienților la îngrijire medicală adecvată.

Este necesară reformarea legislativă pentru a facilita accesul la educație sexuală cuprinzătoare, pentru a extinde disponibilitatea contracepției sigure și accesibile, iar în același timp a proteja demnitatea și drepturile femeilor, inclusiv în zonele rurale sau în comunitățile marginalizate.

Este important de observat că regresele în drepturile reproductive pot avea efecte directe asupra sănătății femeilor, în special în comunitățile rurale sau marginalizate, unde accesul la servicii este intens afectat de factori economici, culturali și informativi.

tags: #legislatia #internationala #cu #privire #la #avort

Postări populare:

• Utilizarea Betadină la bebeluși în zona genitală: ghid rapid
• Design și confort: tricouri pentru gravide
• Top maternități din Londra: lux și servicii excelente
• Chiuretaj subgingival în câmp deschis în tratamentul parodontozei: proceduri și rezultate
• Beneficiarii centrului maternal Sf. Elena din Corabia: ce primesc