În 1916, psiholoaga Leta Hollingworth a publicat o lucrare în American Journal of Sociology, în care contesta ideea conform căreia femeile au un impuls natural de a procrea. O sută de ani mai târziu, încă ne mai luptăm cu ideea asta. Hollingworth, care e amintită adeseori pentru contribuțiile în domeniul educației copiilor înzestrați, a făcut o treabă foarte bună și pentru a demitiza prin metode științifice anumite preconcepții comune despre femei.
Cercetarea ei demontează ideea că femeile își pierd parțial facultățile mintale la ciclu și se opunea „ipotezei variabilității”, care sugera că bărbații dispun de o mai mare varietate a trăsăturilor psihologice și fizice decât femeile, condamnate la mediocritate. Însă momentul când a început să provoace scandaluri a fost publicarea unui articol în iulie 1916 în publicația American Journal of Sociology, în care punea la îndoială mitul comun al dorinței materne ca fiind o trăsătură universală a tuturor femeilor.
„Se insistă din greu și cu fervoare asupra ideii de «instinct matern», care, conform opiniei populare, caracterizează toate femeile în mod egal și le atribuie o dorință mistuitoare de a face copii”, scria Hollingworth. „Din moment ce nu dispunem de niciun fel de date asupra acestui aspect al psihologiei umane, cea mai rezonabilă presupunere e că, dacă am dispune de măsurători cantitative ale instinctului matern, am constata că această trăsătură e distribuită în mod egal la femei”. Cu alte cuvinte, Hollingworth considera că interesul pentru a face copii varia în mod natural de la zero la intensitate crescând, până la interese vocaționale sau personale predominante în alte domenii.
Conceptul de instinct matern a fost dezvoltat încă din vremea lui Charles Darwin. În finalul secolului al XIX-lea, cercetătorii considerau că femeile au o nevoie unică de a crea și de a îngriji copii, iar la sfârșitul anilor 1800 au încercat să folosească argumente biologice pentru a susține această teorie, afirmând că instinctul ar rezida în organele reproductive feminine. Hollingworth n-a dat crezare acestor teorii și a susținut că nu există dovezi verificabile ale unui instinct matern atât de covârșitor încât să determine o dorință intensă de a avea copii în toate cazurile.
„Nu există nicio dovadă verificabilă care să indice că există un instinct matern atât de covârșitor de puternic la femei, încât să le provoace să caute de bunăvoie durerea, pericolul și efortul pe care le presupune o rată ridicată a natalității.” Hollingworth a indicat însă și presiuni sociale: promovarea ideii că numai o femeie normală își dorește copii, stigmatizarea intereselor non-maternale, stigmatizarea sterilității drept motiv de divorț, opțiuni educaționale limitate și promovarea „sacralității maternității” în artă, literatură și muzică. Contracepția era ilegală, iar informațiile despre planificarea familiei erau interzise, iar în același an Margaret Sanger a deschis prima clinică pentru avorturi, închisă rapid de poliție.
Amenințarea normei maternității ca standard social continuă în prezent. În Statele Unite, femeile pot munci, au acces la educație și la mijloace de contracepție, însă ideea „instinctului matern” ca normă socială persistă în cultura populară. Mass-media reiterează constant ideea că „ceasul biologic” al femeilor bate. Studiile și discuțiile despre maternitate rămân centrate pe ideea că dorința de a avea copii este o trăsătură universală sau exclusiv biologică, în timp ce dovezile științifice recente sugerează o gamă variată de interese și motive pentru a avea sau nu copii, iar experiența de a deveni părinte este adesea învățată și adaptată într-un cadru social și cultural.
La sfârșitul anilor 1990 și în secolul XXI, cercetările despre atașamentul dintre mamă și copil și despre efectele diferite ale hormonilor precum oxitocina au fost intens cultivate. Oxitocina a fost numită „hormonul îmbrățișării” datorită rolului său în naștere, alăptare și legătura emoțională. Studii recente au arătat că oxitocina poate afecta răspunsurile neuronale la plânsul copilului, iar un studiu din Nature a arătat că injectarea oxitocinei la șoareci poate crește probabilitatea salvării puilor, indicând o legătură între fiziologie și comportament parental. Cu toate acestea, cercetătorii subliniază că instinctul matern nu este o cunoaștere înnăscută, ci o abilitate pe care o învățăm și o dezvoltăm în timp, prin practică, experiențe și formare.
Oxytocin & Mother/Infant Bonding | Clip From IOHA TikTok Livestream | Institute of Human Anatomy
Experții pun în gardă împotriva ideii că există un „instinct matern” universal și constată că empatia, îngrijirea și atașamentul sunt rezultatul interacțiunii dintre biologie, mediu și educație. Elisabeth Kennedy-Moore subliniază că nu există dovezi că instinctul matern are rădăcini în biologie și afirmă că intuiția părintelui - rezultatul cunoștințelor, experienței și pregătirii - poate ghida acțiunile în îngrijirea copilului. La rândul său, cercetătorul Robert Froemke susține că, deși unele reacții biochimice pot facilita în anumite situații conectarea mamă-copil, comportamentul matern în ansamblu este învățat și adaptabil, iar oricine poate deveni părinte mai bun dacă se implică.
Dincolo de bărbați, mamele adoptive sau oricine are grijă de copii pot demonstra că legătura cu copilul este un proces ce evoluează în timp. Studiile indică faptul că unele femei pot experimenta „dragostea maternă” sau atașamentul imediat după naștere, dar multe alte femei pot avea nevoie de timp, suport și condiții pozitive pentru a se conecta cu copilul lor. Depresia postpartum și nașterile traumatisante pot complica acest proces, dar cu sprijin social și informații corecte, legătura maternă se poate dezvolta în mod sănătos.
- Istoria ideilor despre instinct matern arată cum normele sociale au modelat percepția femeilor ca fiind „fărăopțiunea” de a nu avea copii, iar acest lucru poate duce la judecăți sociale asupra mamelor care aleg să nu aibă copii.
- Studiile moderne despre oxitocină și bonding arată o legătură între hormoni, reacții neuronale și comportamentul parental, dar nu demonstrează un instinct matern înnăscut și unic pentru femei.
- Consecințele sociale ale presiunii de a se conforma normei maternității includ stigmatizarea mamelor care aleg să nu aibă copii și impactul asupra sănătății mentale a acestora, precum anxietatea postnatală.
În concluzie, ideea că instinctul matern este universal, fix și biologic nu mai este susținută pe deplin de știință. Datorită progreselor în psihologie, neuroștiințe și sociologie, înțelegerea maternității este acum mai complexă și mult mai dependentă de contexte culturale, educație și suport social. Maternitatea rămâne o alegere personală, iar abilitatea de a îngriji și iubi un copil se construiește prin învățare, experiență și grijă recipocă.
tags: #lipsa #instinctului #matern
Postări populare:
- Infrastructura Spitalului de Pediatrie Pitești
- Ghid detaliat pentru o vizită confortabilă la ginecolog: întrebări comune
- Ghid pentru programul de învățământ preșcolar în limba germană maternă (Baden-Württemberg) la Școala Germană din București
- Cauzele și simptomele mirosului neplăcut în zona intimă în timpul sarcinii
- Somnul bebelușilor: adevăruri și mituri despre Nor