Modul cum reacţionează oamenii când intră în contact cu copilul tău cu dizabilităţi poate avea un mare impact asupra sentimentelor tale. A şti exact la ce să te aştepţi şi ce răspunsuri să oferi te poate ajuta să faci faţă situaţiei care pune presiune asupra ta şi a familiei tale.
Reacţii comune ale celor din jur şi impactul lor asupra părinţilor
Reacţiile care te ajută pot include: comentarii drăguţe care îţi pot oferi informaţii sau păreri pertinente; empatie, fără a spune totuşi că ştiu exact cum te simţi; comentarii în legătură cu copilul tău şi nu cu dizabilitatea sa; un comportament firesc în prezenţa copilului tău; acceptarea faptului că îţi iubeşti copilul; respect şi grijă pentru copil; observarea micilor progrese care sunt îmbucurătoare pentru toată lumea.
Reacţiile care nu ajută apar în mod frecvent deoarece oamenii nu ştiu cum să răspundă sau se simt stângaci, lipsindu-le cunoştinţe despre boală sau dizabilitate. Printre acestea se numără negarea, falsa reasigurare, furia, învinuirea, frustrările fratereşti, supraprotejarea, tachinarea sau intimidarea, evitarea, şoaptele şi curiozitatea lipsită de tact, ruşinea, insensibilitatea, întrebările intruzive, discriminarea, ignoranţa şi simpla observaţie că dizabilitatea ar face copilul „altfel” decât ceilalţi.
Discriminator şi neinformate adesea, aceste reacţii pot face ca părinţii să se simtă izolaţi sau neînţeleşi. În cazul în care te confrunţi cu astfel de atitudini, poţi răspunde constructiv prin educare: „Copilul meu este, în primul rând, un copil. Dizabilitatea sa este doar o parte din cine este el”, sau „Mulţi copii cu autism merg la şcoli normale”.
Răspunsuri constructive la reacţii neajutătoare
O parte din strategiile utile includ:
- „Majoritatea comentariilor neajutătoare sunt făcute pentru că oamenii au cunoştinţe limitate sau sunt dezinformaţi în legătură cu dizabilitatea copilului tău.”
- „Fii informat astfel încât, dacă vrei, să poţi răspunde întrebărilor oamenilor.”
- „Dezvoltă un set de răspunsuri standard pe care să le foloseşti în varii situaţii.”
- „Asigură-te că ai un plan de ieşire din orice situaţie.”
- „Uneori, oamenii şi comentariile lor pot fi pur şi simplu ignorate.”
- „Foloseşte umorul pentru a dezamorsa situaţia.”
- „Acceptă că sentimentele negative ale altora sunt problema lor şi nu a ta.”
- „Pune lucrurile în perspectivă: nu toată lumea este la fel de bine informată ca tine.”
Este în regulă să fii sincer în legătură cu sentimentele tale, în special în preajma persoanelor în faţa cărora te simţi confortabil. Dacă te simţi stânjenit sau îngrijorat de a deveni prea emoţional, explică exact de ce te simţi în acest fel. Copiii pot întreba expresiv: „De ce merge aşa ciudat?” sau „Mănâncă dezordonat, ca un copil mic” - aceste momente pot fi o şansă de a explica dizabilitatea sau boala copilului tău, adaptarând mesajul la vârsta şi nivelul lor de înţelegere. Răspunde cinstit, în mod simplu, pentru a facilita înţelegerea lor a situaţiei.
Rolul sprijinului familial şi comunitar
Veţi observa că multe dintre provocările părinţilor de copii cu dizabilităţi pot fi uşurate prin consiliere timpurie, sprijin social şi o reţea de oameni de încredere. Consilierea timpurie este deosebit de importantă pentru a reduce anxietatea iniţială, a identifica servicii de sprijin adecvate şi a facilita includerea copilului în comunitate. Centrele de consiliere, diverse organizaţii şi biserici pot oferi sprijin, iar accesul la aceste servicii este adesea gratuit şi confidenţial.
Părinţii copiilor cu dizabilităţi au dreptul la o gamă largă de asistenţă, de la servicii de îngrijire pentru copii, intervenţie timpurie, până la sprijin financiar pentru măsuri de remodelare. Intervenţia timpurie poate include terapii de mişcare, terapie vizuală, terapie logopedică, iar terapeuţii pregătiţi lucrează cu copilul pentru a dezvolta şi îmbunătăţi abilităţile. Pe măsură ce copilul creşte, părinţii şi îngrijitorii învaţă cum să contribuie la dezvoltarea copilului prin exerciţii specifice, iar medicul pediatru poate direcţiona către programe adecvate.
Experienţe personale despre maternitate şi dizabilităţi
Din experienţe personale, multe mame cu dizabilităţi au arătat că dizabilitatea nu face o mamă mai puţin iubitoare sau dedicată. Le este recunoscut faptul că un copil poate aduce bucurie, sens, dar şi provocări, iar sprijinul familiei şi comunităţii este crucial. Există poveşti despre cum ajutorul din familie, prietenii sau comunitate poate transforma experienţa maternităţii într-una împlinitoare, chiar şi în faţa obstacolelor. Adevărul este că drumul poate fi dificil, dar este plin de satisfacţii, iar multe femei cu dizabilităţi devin mame puternice şi responsabile, demonstrând că dragostea şi dedicarea pot depăşi barierele fizice.
Este esenţial ca femeile cu dizabilităţi să aibă acces la informaţii corecte, sprijin medical competent şi la reţele de susţinere. Vremurile în care se perpetuau stereotipuri disfuncţionale despre capacitatea părinţilor cu dizabilităţi sunt trecute; realitatea modernă arată că acestea pot creşte copii fericiţi, sănătoşi şi integri social, cu tăria de a depăşi provocările zilnice.
Îmbunătățirea incluziunii în educație și comunitate
Educaţia incluzivă este un exemplu de schimbare pozitivă: elevii cu nevoi speciale care învaţă în clase normale pot face progrese semnificative social şi academic. Profesorii trebuie să fie instruiţi să predea tuturor elevilor, iar sistemul educaţional trebuie să se adapteze pentru a asigura accesul la învăţare pentru toţi. Această abordare nu doar că ajută copiii cu dizabilităţi, ci şi pe ceilalţi elevi, promovând empatie, înţelegere şi competenţă socială în rândul tuturor.
Este important să recunoaştem că motivaţia autorităţilor poate fi uneori economică, însă scopul principal rămâne incluziunea umană: Biblia ne învaţă să includem şi să acceptăm pe toţi, iar acest principiu poate ghida politicile educaţionale spre o lume în care toţi copiii pot învăţa împreună.
Îndemnuri și perspective pentru mamele cu dizabilități
În cazul viitoarelor mame, mesajul este clar: dacă îţi doreşti să fii mamă, nu lăsa dizabilitatea să te oprească. Vei avea propriul tău mod de a aborda lucrurile, poate diferit de al altor mame, dar la fel de valoros. Maternitatea este posibilă, iar sprijinul constant - familie, prieteni, profesionişti - poate face diferenţa. Construieşte-ți un sistem de suport din timp, ia în considerare autonomia financiară şi oferă-ţi spaţii de respiro. Nu este necesar să faci totul singură; cere ajutorul şi cultivă dialogul deschis în familie şi cu comunitatea ta.
Magdalena Fotache, mama băiatului cu autism care a luat Bacul | Oameni și povești | Penina Cirț
tags: #mame #lasate #gravide #de #fii