Desi multi copii nascuti prematuri se dezvolta normal din punct de vedere psihologic, exista totusi un procent important al acestora care prezinta anumite intarzieri in dezvoltare in masura in care le afecteaza performanta scolara si adaptarea sociala de mai tarziu. Riscul este mai mare atunci cand copiii prematuri au avut o greutate foarte mica la nastere sau au suferit inainte, in timpul sau dupa nastere diverse traumatisme sau afectiuni medicale care le-au afectat, direct sau indirect, functionarea neurologica. Atunci cand nasterea prematura este insotita si de probleme de vedere, de auz sau ale altor simturi, lucrurile se complica si mai mult, copiii avand din start un deficit in procesarea si mai ales in integrarea la nivelul creierului a informatiei primite prin organele senzoriale. Este foarte greu de estimat evolutia in timp a acestor copii, existand variatii destul de mari de la caz la caz, si se impune o monitorizare periodica (o data la 3 luni in primul an de viata, apoi o data la 6 luni) a evolutiei dezvoltarii lor psihomotrice pentru a lua din timp masurile corective necesare. Chiar daca dezvoltarea extrauterina pare a evolua in parametri normali, aceasta nu poate compensa in totalitate o dezvoltare intrauterina intrerupta prematur. Astfel, nu de putine ori, copiii nascuti prematur au dificultati de autoreglare senzoriala si rutine instabile de alimentatie si de somn. Copilul poate fi extrem de sensibil, selectiv, mofturos, plangacios, greu de linistit si impredictibil. Ulterior, aceste probleme se transfera in plan comportamental si emotional, construind tabloul unui “copil dificil” cu dificultati de adaptare la schimbare, reticent la situatii sau persoane noi, opozitionist si cu frecvente crize de afect, hiperactiv si cu dificultati de concentrare a atentiei. Adesea, parintii nu inteleg corect sursa problemelor de comportament ale copilului si nu adopta masurile necesare pentru remedierea acestora, accentuandu-le si mai mult prin practici parentale incorecte. De multe ori insa, dificultatile copilului prematur incep sa devina evidente abia pe la 5 - 7 ani, in special in sfera abilitatilor motorii sau a celor de dezvoltare a limbajului. In consecinta, chiar si atunci cand depasesc cu bine din punct de vedere medical si al dezvoltarii fizice intrarea “grabita” in viata, exista unele riscuri ca, din punct de vedere al abilitatilor motorii, cognitive si deseori si al celor emotionale si sociale, copiii prematuri sa manifeste la varsta scolara unele probleme, cele mai frecvent raportate fiind: Dificultati de a intelege si opera cu conceptele matematice; Scris urat, dezorganizat, probleme de incadrare in pagina si, uneori, dificultati de a citi; Concentrare deficitara a atentiei si abilitati reduse de organizare si planificare (functionarea “executiva”); Hiperactivitate si dificultati de control al impulsului (autocontrol dezvoltat insuficient); Probleme de orientare in spatiu (par dezorientati, confunda directiile, incurca dreapta cu stanga etc); Probleme de coordonare motorie si de performanta motorie fina (par “impiedicati”, evita activitatile sportive, in special pe cele de grup, sunt neindemanatici); Uneori prezinta intarzieri in dezvoltarea limbajului sau probleme de exprimare verbal; Toate aceste dificultati nu se datoreaza unui coeficient de inteligenta (IQ) redus, din acest punct de vedere copiii nascuta premiart - care nu au avut probleme neurologice semnificative la nastere care sa justifice un IQ deficitar - avand o evolutie similara cu a celor nascuti la termen. Vorbim mai degraba de deficite cognitive specifice, in anumite arii de functionare cognitiva, uneori foarte “fine” si vizibile abia la varsta scolara. Evaluarea psihologica a nivelului de dezvoltare este posibila inca de la nastere cu ajutorul unor instrumente psihometrice specifice, iar dupa varsta de 3 ani se poate efectua evaluarea neuropsihologica a functiilor cognitive cel mai frecvent afectate de o nastere prematura.
Provocările mamei în contextul nașterii premature
Text: Psih. Monica Bolocan, Psiholog clinician si educational adulti si copii Nașterea prematură, definită ca nașterea care survine înainte de 37 de săptămâni de gestație, nu este doar o provocare medicală, ci și una cu profunde implicații psiho-emoționale pentru părinți. Mamele care trec prin experiența unei nașteri premature pot simți o pierdere a controlului asupra propriei sarcini și a capacității de a-și proteja copilul. Aceste sentimente pot fi amplificate de îngrijorarea constantă pentru sănătatea nou-născutului, care poate avea nevoie de îngrijiri intensive și spitalizare îndelungată. Pe lângă provocările emoționale, nașterea prematură poate afecta și relațiile dintre părinți. Tatăl poate simți presiunea de a fi un sprijin emoțional și financiar, ceea ce poate duce la stres suplimentar și, uneori, la conflicte în cuplu. Depresia post-partum este, de asemenea, mai frecventă în rândul mamelor care au născut prematur. Sentimentele de vinovăție, combinate cu stresul asociat îngrijirii unui copil fragil, pot contribui la dezvoltarea acestei afecțiuni. Pentru a gestiona aceste provocări psiho-emoționale, este esențial ca părinții să aibă acces la sprijin psihologic și la grupuri de suport. Consilierea individuală sau de cuplu poate ajuta la procesarea emoțiilor dificile și la dezvoltarea de strategii de coping. Nașterea prematură are implicații psiho-emoționale complexe, care necesită o abordare integrată, ce include atât îngrijirea medicală, cât și sprijinul psihologic. Un copil din zece se naște prematur, iar cu cât e mai mic, cu atât riscul de complicații este mai mare. Dincolo de lupta lui incredibilă pentru a supraviețui și a face față afecțiunilor asociate prematurității, acasă și pe holurile spitalului, părinții de prematuri duc propria luptă, la fel de intensă și de grea. Prinvind neputincioși spre incubator și văzându-și copilul conectat la aparate, părinții stau cu sufletul la gură oră de oră, zi de zi, săptămâni de-a rândul, într-o stare continuă de teamă și vulnerabilitate. În tot acest timp, suferința se răsfrânge asupra tuturor celor apropiați: ceilalți copii ai familiei, bunici, rude, prieteni. Pentru a înțelege cu ce se confruntă familiile copiilor prematuri, ce se întâmplă cu frații mai mari când părinții trec prin clipe grele, ce mecanisme de adaptare se activează în astfel de momente și, mai ales, cum pot cei din jur să ajute fără a fi intruzivi, am stat de vorbă cu psihologul Ana Maria Preoteasa. La rândul ei părinte de prematur, prin intermediul Asociației Prematurilor, luptă pentru a face viața mai ușoară familiilor afectate de prematuritate și oferă suport emoțional mamelor care au născut înainte de termen. Totul Despre Mame: Care sunt adevăratele nevoi ale părinților copiilor prematuri? Psiholog Ana Maria Preoteasa: Ei au nevoie de sprijin începând cu perioada de spitalizare a copilului, care poate fi foarte lungă, chiar și de șase luni. În perioada aceasta, părinții au nevoie de suport emotional, de asistare și de evaluare, pentru ca un specialist să depisteze la timp dacă există riscul depresiei postpartum. Alături de Asociația Prematurilor, am creat grupuri de suport atât pentru perioada de spitalizare, cât și pentru cea post spitalizare. Din păcate, acum, după pandemie, ele se desfășoară online, pentru că accesul în spitale e complicat. Grupurile acestea sunt importante, funcționează ca un factor protector pentru părinți. Ei văd, pe de o parte, că și alții trec prin aceeași situație și, pe de altă parte, au acces la modele de succes. Și eu sunt mamă de prematur, am depășit cu bine acea perioadă grea, iar pentru părinți e important să stea de vorbă cu cineva care s-a aflat în același punct în care sunt ei. O altă nevoie a părinților de prematuri este aceea de a avea o informare corectă din partea medicului, atât în maternitate, cât și la venirea acasă. Starea de anxietate este comună tuturor părinților de prematuri care se văd cu un copil atât de mic acasă, „un copil neterminat”, cum se spune. Pentru ca această stare de anxietate să scadă, e nevoie ca ei să aibă informații corecte. Nu basme frumoase, ci informații corecte despre starea de sănătate și riscuri, alături de un plan de intervenție, pentru a ști ce e de făcut în continuare. De asemenea, mamele au nevoie să fie active în îngrijirea copilului spitalizat. Pandemia a dus la externarea mamelor imediat după naștere și contactul cu copilul e foarte rar. Unii părinți ajung să îi vadă o dată pe săptămână. O metodă foarte bună, pe care vrem să o implementăm în toate maternitățile cu prematuri, este kangaroo care, care oferă mamei un rol activ în îngrijire, permițându-i să stea cu copilul piele pe piele ore în șir, metodă care dă rezultate foarte bune pentru copil și pentru mamă, fizic și emoțional. Totul Despre Mame: Cum sunt afectate mamele aflate într-o astfel de situație? Psiholog Ana Maria Preoteasa: Fără doar și poate, este vorba despre o traumă pentru multe dintre ele, traumă care se poate întinde pe o perioadă lungă. Un studiu făcut în Norvegia arată că 50% dintre mamele care au născut până la 33 de săptămâni au fost diagnosticate cu stres posttraumatic. Un altul, din 2022, arată că 25% dintre părinții de prematuri au fost diagnosticați cu stres posttraumatic în primii doi ani de la naștere, deci o perioadă foarte lungă. Multă vreme nu s-a luat în calcul faptul că poate să apară această tulburare, toată atenția mergând spre copil. Multe mame își acceptă foarte târziu emoțiile. Apare acest fenomen, în care mama se anulează pe sine. Ea nu mai există, există doar copilul. Acest lucru se întâmplă și pe parcursul vieții când, într-o familie, apare o problemă cu copiii. Este un mecanism al mamei, prin care își îndreaptă toată energia fizică și emoțională către vindecarea copilului, neglijându-se pe sine și ignorând nevoile ei. E o forță pe care o au mamele ca să poată să își susțină copilul. Dar și ele sunt oameni și la un moment dat răbufnesc. Emoțiile netrăite la timp răbufnesc mai târziu, cu intensitate mult mai mare.
Semnalul de alarmă și când cautăm ajutor specializat
Totul Despre Mame: Care ar trebui să fie semnalul de alarmă? Când e nevoie de ajutor specializat pentru mame? Psiholog Ana Maria Preoteasa: Dacă starea de funcționare este afectată, dacă somnul este foarte prost (deși se știe că deprivarea de somn e cronică după nașterea unui copil), dacă nu mănâncă, slăbește foarte tare, nu se spală, nu se îngrijește- aceștia sunt indicatori de depresie pentru orice persoană. În cazul depresiei postpartum, apare un element important de observant, respectiv relația cu copilul: dacă mama ajunge să respingă copilul sau dacă are o anxietate exagerată (și nu e deloc rar acest lucru în cazul mamelor de prematuri), e nevoie de ajutor. Starea aceasta nu îi face bine nici copilului, care e conectat cu mama și îi simte emoțiile, și, evident, nici mamei, care poate să rămână toată viața cu o anxietate generalizată (în funcție și de structura ei emoțională). Este o traumă majoră să ai copilul șase luni în spital și în fiecare zi să te întrebi dacă va trăi sau nu.
Impactul asupra familiei extinse
Totul Despre Mame: Ce se întâmplă în familia extinsă? Cum sunt afectați frații când toată atenția merge, pentru o perioadă, către prematur? Psiholog Ana Maria Preoteasa: Aceasta este o traumă care afectează toată familia. Părinții, copiii, bunicii- toți sunt afectați. În ceea ce îi privește pe bunici, dacă nu au mai trecut prin situații de genul acesta, de multe ori sunt atât de afectați încât nici nu sunt capabili să susțină părinții. Nu știu cum să comunice empatic cu părinții. Să nu le nege suferința. E foarte important să nu negi suferința unui părinte într-o situație atât de delicată. Și situația fraților copiilor prematuri este una grea, însă trebuie să li se spună adevărul pentru a înțelege, în primul rând, motivul acestei crize din familie. Un copil mic, care aștepta ca mama să vină acasă cu o surioară sau cu un frățior, vede nu doar că ea a venit singură, ci și că se află într-o stare permanentă de tristețe. E important să se discute cu el și să i se explice, în funcție de vârstă și de nivelul lui de înțelegere, ce se întâmplă. Chiar dacă părinții nu vor să împovăreze un copil aflat în lumea lui magică, nu au cum să îl izoleze de realitate și de situația prin care trece întreaga familie. I se poate spune că fratele a rămas la spital pentru tratament, că medicii fac tot posibilul ca lui să îi fie bine. Să nu i se promită ceva ce nici părinții nu cred, pentru că un copil simte când adulții nu sunt autentici. Nu îi poți spune unui copil cu certitudine că fratele lui va fi bine, când el s-a născut la 25 de săptămâni și are riscuri majore.
Rolul sprijinului din partea din jur
Cum îi pot ajuta cei din jur pe părinții de prematuri? Ce să facă și, de asemenea, ce să nu facă/ spună în preajma lor? Psiholog Ana Maria Preoteasa: Este foarte important sprijinul familiei și al celor apropiați, atât în perioada de spitalizare, cât și după. În primul rând, ajutorul instrumental, cu tot ce e necesar logistic: cumpărături, mâncare, bani, curățenie etc. Iar emoțional, pur și simplu să le fie alături, să le înțeleagă suferința, să înțeleagă că trec printr-un moment greu. Să nu fie intruzivi, ci să le fie alături. Uneori, poate e suficient să trasmită încurajări telefonic. Alteori, să se implice mai mult. Cu bun simț și intuiție, cei din jur ar trebui să știe care este limita și cum să facă să nu devină intruzivi. Generațiile mai tinere știu să stabilească limite, și e foarte ok ca părinții să spună când anumite gesturi sau discuții nu le fac bine. E important ca cei din jur să nu vină cu povești inutile și cu exemple aflate la polul opus, care pot să facă rău, de genul „Copilul meu a avut 4 kg la naștere”/ „Eu am născut la 40 de săptămâni”. Aceștia sunt declanșatori, triggeri pentru starea mamei, care oricum trece prin emoții de vinovăție, de tristețe, de frică. Nu mai are nevoie de povești inutile.
You Won’t Believe How Kangaroos Raise Their Babies! @TheNaturesDesign
În plus, articolele menționează aportul terapiilor de intervenție în primii ani de viață: kinetoterapie, logopedie, terapie ocupațională, terapie multimodala de stimulare senzoriala, etc, ca metode prin care se pot preîntâmpina sau remedia dificultățile identificate. De asemenea, se subliniază necesitatea monitorizării periodice a dezvoltării psihomotrice a copiilor prematuri, pentru a adapta intervențiile corespunzător și a maximiza plasticitatea creierului în primii 6 ani de viață. Studiile din literatura de specialitate arată că dificultățile emoționale ale mamelor pot avea impact asupra copilului, iar sprijinul social și medical devine crucial pentru prevenirea tulburărilor postnatale, inclusiv depresia postpartum și PTSD.
Aspecte despre sănătatea mentală a adulților născuți prematur
Studiile indică faptul că adulții născuți prematuri, cu greutate foarte mică la naștere, pot manifesta mai multă interiorizare, anxietate și depresie, precum și dificultăți de relaționare socială. De asemenea, pot avea mai puține tentative de comportament exteriorizat precum violarea regulilor. Cercetătorii subliniază că diferențele nu sunt legate de IQ, ci de arii specifice de funcționare cognitivă și emoțională, iar suportul adecvat în copilărie poate influența pozitiv traiectoria lor în viață.
Elemente practice pentru familii și profesioniști
- Asigurarea sprijinului emoțional și practic în perioada spitalizării copilului prematur și după externare.
- Informare corectă și acces facil la servicii de consiliere psihologică, grupuri de suport și intervenții timpurii (logopedie, kinetoterapie, terapie ocupațională).
- Aplicarea Kangaroo Care ca metodă de îngrijire, pentru a facilita legătura afectivă mamă-copil și pentru susținerea reglării senzoriale a copilului.
- Comunicare deschisă cu frații copiilor prematuri, adaptată vârstei, pentru a reduce impactul traumei în familie.
- Monitorizare regulată a dezvoltării neuropsihologice și adaptări ale intervențiilor în funcție de evoluția fiecărui copil.
Meta descriere
Cuvinte-cheie
tags: #mamele #cu #bebei #prematuri #sunt #foarte
Postări populare:
- Prim ajutor pentru sufocarea cu corp străin în căile respiratorii: Manevra Heimlich și alternative
- Cum se transmite culoarea ochilor căprui la copii
- Răspunsuri despre sarcină când are loc retragerea înainte de ejaculare
- Reglementări ale avortului în Germania: controverse și perspective viitoare
- Caiet de Sarcini: Vânzarea Masei Lemnoase de către Primării