După 11 săptămâni fătul este suficient dezvoltat pentru o analiză a anatomiei sale, cu posibilitatea depistării precoce a unor modificări specifice care apar în cadrul unor anomalii cromozomiale și nu numai. Metoda tradițională de screening pentru sindromul Down era, în trecut, legată de vârsta maternă, dar tehnologiile moderne au avansat spre o abordare multiparametrică bazată pe date biologice și imagistice. Această metodă face uz de ecografia între 11 săptămâni+0 zile și 13 săptămâni+6 zile, combinând vârsta maternă, dozele serice ale doi produși placentari și evaluări ecografice detaliate.
Metoda de screening dezvoltată de Fundația pentru Medicină Materno-Fetală (FMF) are ca obiectiv reducerea numărului de gravide supuse testelor invazive și creșterea detecției sindromului Down și a altor anomalii cromozomiale. În cadrul acestei proceduri, se măsoară translucența nucală (TN) și se calculează frecvența cardiacă fetală, alături de evaluări ale fluxului sangvin prin ductul venos, plus vizualizarea osului nazal. Ecografia de morfologie fetală se poate realiza în mod abdominal în majoritatea cazurilor, cu posibilitatea utilizării transvaginală în cazuri specifice.
1. Translucența nucală (TN)
TN reprezintă o colecție anecogenă de lichid în regiunea cefei fetale, măsurată între 11+0 și 13+6 săptămâni, cu CRL între 45 și 84 mm. Vizualizarea trebuie să fie în secțiune medio-sagitală, cu fătul în poziție neutră, capul aliniat cu coloana vertebrală. Măsurătoarea depinde de unghiul de extindere al gâtului; hiperextensia poate crește TN fals, iar flexia excesivă poate scădea valoarea. Criteriile FMF impun ca imaginea să permită distingerea clară între piele fetală și amnion.
TN a fost primul marker ecografic pentru sindromul Down, descris de Nicolaides, iar valoarea normală este, în general, <3 mm, în funcție de vârsta gestațională și de mărimea fătului. Există o relație direct proporțională între lungimea fătului și grosimea TN; astfel, o TN de 3 mm poate fi normală la 14 săptămâni, dar considerabil anormală la 11 săptămâni. Extinderea valori la 11 săptămâni oferă cea mai bună diferențiere între normal și patologic, însă acuratețea ecografiei este superioară la 12-13 săptămâni decât la 11. Prin urmare, combinația optimă este dozarea hormonală în săptămânile 10-11 și ecografia în săptămâna 12.
2. Frecvența cardiacă fetală (FHR)
În sarcina normală, FHR crește de la aproximativ 110 bpm la 5 săptămâni de gestație până la aproximativ 170 bpm la 10 săptămâni, apoi scade la circa 150 bpm la 14 săptămâni. Măsurarea se realizează prin secțiune transversală sau longitudinală a cordului, folosind Doppler-ul pulsat pentru 6-10 cicluri într-un interval de repaus fetal, iar FHR este calculată automat de programul ecografului. În sindroamele cromozomiale, FHR poate suferi modificări: în Down poate fi ușor crescută (peste percentila 95) în aproximativ 15% din cazuri; în trisomia 18 este adesea ușor scăzută (sub percentila 5) în aproximativ 15% din cazuri; iar în trisomia 13 poate fi semnificativ crescută în aproximativ 85% din cazuri (peste percentila 95).
3. Osul nazal
Vizualizarea osului nazal se face pe aceeași imagine ca și TN. Prezența osului nazal este un marker adițional important, dar nu specific pentru sindromul Down. La 11-14 săptămâni, osul nazal este vizibil la 60-70% dintre feții cu sindrom Down, iar la 1-3% dintre feții normali. Pentru evaluare este necesar ca vârsta gestațională să fie 11+0-13+6 săptămâni, CRL 45-84 mm, imaginea să ocupe întregul ecran și să se obțină o secțiune medio-sagitală a profilului fetal, cu transductor paralel cu nasul.
4. Ductul venos
Ductus venos este un vas esențial în circulația fetală, conectând vena ombilicală la vena cavă inferioară prin ductul venos. Examinarea fluxului se face cu Doppler color în secțiune parasagitală dreaptă, cu setări Doppler adecvate pentru a vizualiza unda „a”. Valorile pot fi: pozitiv/absent (normal) sau retrogradă (anormal). La 11-14 săptămâni, unda „a” retrogradă se întâlnește în aprox. 3% din feții normali, 65% din feții cu trisomia 21 și 55% din feții cu trisomiile 18 sau 13. Defectele cardiace majore au o prevalență de aproximativ 4 la 1.000 la feții euploizi, iar modificările fluxului prin ductul venos pot crește riscul cardiace la prezența sau absența unor semne precum retrogradarea undei „a”.
5. Fluxul prin valva tricuspidă
Această secțiune detaliază rolul valvei tricuspide în circulația inimii fetale și modul în care fluxul singuri poate fi evaluat în contextul screening-ului anatomic la 11-13 săptămâni. (Informațiile complete despre această secțiune sunt integrate în cadrul evaluărilor totale ale profilului hemodinamic fetal.)
6. Crușimea bazinului obstetrical: dimensiuni și forme
În continuarea Lumea obstetrică descrie bazinul drept canalul prin care trece prezentarea fetală. Bazinul osos este format din două părți telescopate: canalul dur extern (osul iliac, sacrum, coccis, cu simfize pubiană anterior) și canalul intern moale (colul uterin, vagin și inelul vulvar). Forma bazinului variază: dolicocefalic (lungime AP mare), mesatipelic (AP = transvers maximal), brahipelic (AP urmează să fie mai mare), platipeloid (transversal maxim mai mare), și forme mixte. Clasificările Von Stein, Turner și Caldwell-Molloy ajută la înțelegerea compatibilității nașterii eutocice în funcție de forma și diametrele bazinului.
Stramtoarea superioară, planul său și diametrele (antero-posterioare, transversale și oblice) determină săli în care capul fetal se angajează la naștere. Diametrul promonto-retropubian (conjugata vera) și diametrele diagonales se folosesc în estimări, dar în practică aceste măsurători pot necesita radiografie sau tomografie pentru o apreciere exactă. Escavatia, planurile și axele sale sunt cruciale pentru înțelegerea mecanismului nașterii, în special patologiile prezentării posterioare și rotarea pelviană.
Biometria fetală în practică: managementul sarcinii și planificarea nașterii
Biometria fetală este o componentă esențială a îngrijirii prenatale, vizând măsurarea capului (BPD, HC) și a trunchiului (AC) pentru estimarea greutății fetal și evaluarea creșterii. Lungimea coroanei-crup (CRL) se folosește în special în primul trimestru pentru determinarea vârstei gestaționale, în timp ce lungimea femurului (FL), circumferința capului (HC) și circumferința abdominală (AC) contribuie în al doilea și al treilea trimestru la evaluări ale creșterii. Prin comparația cu diagrame standardizate, se poate detecta IUGR sau macrosomii, iar aceste informații susțin deciziile clinice privind monitorizarea și momentul nașterii.
Procedura de biometrie este non-invazivă și sigură pentru mamă și făt, iar frecvența scanelor depinde de riscurile asociate sarcinii. Pregătirea pentru o ecografie de biometrie fetală poate include consum de apă înainte de programare și purtarea unor haine confortabile pentru acces facil la abdomen. Rezultatele contribuie la estimarea vârstei gestaționale, monitorizarea creșterii și ghidarea deciziilor privind nașterea, în special în cazuri de IUGR sau macrosomie.
tags: #masurarea #diametrelor #bazinului #mare #obstetrical