Din cauza exploatării incorecte excesive, solurile ajung să-și piardă fertilitatea. Pe termen lung, reducerea fertilității solului se manifestă nu doar în micșorarea recoltei. Solul bine întreținut este baza unei recolte de succes, iar fermierii trebuie să echilibreze mulți factori pentru a menține solul sănătos și bogat în nutrienți.
Ce este fertilitatea solului și cum se măsoară
Un termen cunoscut de fermieri care ar reflecta fertilitatea solului este bonitatea. Fertilitatea terenului agricol se măsoară prin metoda bonitării. Solul se păstrează cu grijă și se monitorizează în mod regulat starea acestuia pentru a identifica riscurile de degradare și pentru a opera măsuri preventive adecvate.
Structura solului și rolul humusului
Humusul de tip mull ia naştere în ogoare prin descompunerea substanței organice de către organisme în condiții aerobe. Humusul formează structura glomerurală stabilă care reţine apa accesibilă plantelor și care încălzește mai repede solul. Structura poate fi bulgăroasă (agregate nestructurate) sau glomerurală (agregate structurate).
Humusul - un ingredient cheie al unui sol sănătos - constituie aproximativ 70% din materia organică totală și influențează capacitatea de reținere a apei, stocarea nutrienților și structura solului. Humusul previne eroziunea și crește disponibilitatea nutrienților pentru plante, iar utilizarea îngrășămintelor naturale și menținerea unei rotații echilibrate a culturilor susțin formarea acestuia.
Tipuri de soluri și importanța structurii
Întâlnim soluri nisipoase (ușoare), soluri lutoase (mijlocii) și soluri argiloase (soluri grele). Eroziunea - hidrică sau eoliană - poate afecta grav structura solului. Solurile umede nu se lucrează: în special solurile grele sunt vulnerabile la degradarea structurii. Astfel, folosirea mașinilor potrivite și evitarea lucrărilor în exces ajută la menținerea structurii.
Practici pentru îmbunătățirea fertilității solului
- Rotația culturilor - esența este diversificarea culturilor pentru a evita oboseala solului; plantele leguminoase contribuie la îmbogățirea solului cu azot. Culturile perene și anuale ar trebui să își reia locul inițial în câmp după perioade de repaus, iar rotația corespunzătoare protejează solul.
- Fertilizarea naturală - gunoiul de grajd, compostul și reziduuri vegetale oferă nutrienți valoroși, susținând procesele biologice esențiale pentru fertilitatea solului. Gunoiul de grajd este un îngrășământ complex, cu conținuturi de azot, fosfor, potasiu și calciu, iar încorporarea în arătură are efecte multiple asupra solului.
- Biologizarea și agricultura regenerativă - principiile acestei abordări vizează refacerea potențialului de producție al solului prin practici precum conservarea materiei organice, utilizarea culturilor de acoperire, lăsarea reziduurilor în câmp și reducerea perturbărilor în sol.
- Calarea (corecția pH-ului) - solurile acide necesită calcare regulată, de preferat toamna sau iarna, când umiditatea permite dizolvarea uniformă a calciului și pătrunderea acestuia în sol. Calarea influențează disponibilitatea nutrienților și vitalitatea plantelor.
- Îmbunătățirea structurii prin lucrarea minimă a solului - cultivarea fără lamă și utilizarea agregatelor fără sol ajută la reducerea eroziunii, la creșterea retenției de apă și la consolidarea materiei organice. Tehnologia no-till este una dintre cele mai benefice abordări pentru structura solului.
- Utilizarea râmei de California - acest articol preconizează rolul râmelor în fertilitatea solului: solul bogat în râme este fertil; râma de California are durata lungă de viață și contribuie la humusul de înaltă calitate.
- Inocularea solului și microorganismele benefice - solul trebuie inoculat cu compost, îngrășământ bacterial sau activator de sol pentru a reproduce și crește fertilitatea; microorganismele secretă acizi ce solubilizează micronutrienții și macronutrienții.
- Materiale organice în sol - resturi de plante, paie și reziduuri vegetale trebuie încorporate în mod echilibrat pentru a crește humusul, a aerifica solul și a susține biodiversitatea microbiologică.
- Controlul buruienilor în fermele ecologice - curățarea mașinilor agricole la schimbarea lanului contribuie la reducerea răspândirii buruienilor; semințele acestora pot asigura perpetuarea speciilor.
Tehnici și echipamente utile în practică
Lucrările solului reprezintă o verigă importantă și trebuie efectuate în cele mai bune condiții. Este necesar să fie folosite unelte adecvate, să se țină cont de panta terenului (a se lucra de-a curmezișul pantei pentru a preveni eroziunea) și să se monitorizeze bolile și dăunătorii specifici fiecărei culturi. Resturile vegetale trebuie mărunțite foarte bine înainte de arătură pentru a facilita lucrările ulterioare. Utilizarea utilajelor moderne, cum ar fi cultiverii eficiente, contribuie la încorporarea materiei organice și la slăbirea solului în mod uniform.
În fermelor ecologice, controlul buruienilor se realizează prin practici integrate, inclusiv curățarea mașinilor la schimbarea lanului, cultivarea culturilor de acoperire între rânduri, menținerea resturilor vegetale pe teren pentru protecția solului și modelarea biodiversității:
Infograficul poate ilustra relațiile dintre humus, materie organică, apă, aer și nutrienți, precum și rolul râmei și al microorganismelor în fertilitate. Efectele eroziunii pot fi vizualizate în grafice care arată cum solul își pierde nutrienții și capacitatea de reținere a apei în condiții de ploi abundente sau vânt puternic.
Aspecte practice ale aportului de îngrășăminte naturale
Gunoiul de grajd este considerat un îngrășământ complex și poate conține azot, fosfor, potasiu și calciu, cu efecte benefice asupra structurii și fertilității solului. Acesta se aplică de obicei toamna, încorporat prin arătură, afectând în mod complex solul. Reziduuri vegetale pot acționa ca îngrășământ natural dacă nu sunt arse, ci zdrobite și distribuite uniform pe teren.
Monitorizarea și planificarea pe termen lung
Într-o fermă ecologică, rotația culturilor este crucială: cultivările multiple și utilizarea plantelor leguminoase în cadrul rotației aduc azot în sol, contribuind la menținerea fertilității pe termen lung. Analizele de sol ajută la înțelegerea nutrienților necesari, iar monitorizarea regulată este esențială pentru prevenirea degradării. De asemenea, utilizarea culturilor de acoperire poate crește aerarea solului și furniza nutrienți în descompunerea frunzelor.
Concluzii despre practici pentru fertilitatea durabilă
Este important să înțelegem că fertilitatea solului poate fi îmbunătățită printr-un cumul de practici: rotație adecvată a culturilor, utilizarea îngrășămintelor naturale, conservarea materiei organice, reducerea perturbărilor mecanice, controlul buruienilor și înțelegerea reacției solului (pH) și a capacității de schimb de citări (CEC). Solul are dreptul la vegetație, iar practicile de agricultură regenerativă și biologizare contribuie la menținerea și creșterea fertilității pe termen lung.
Cum să faci humus
tags: #masuri #de #sporire #a #fertilitatii #solului
Postări populare:
- Ce provoacă trosnituri la genunchi, gleznă sau șold și cum se tratează conservator
- Gestionarea somnului la bebeluși: ghid practic
- Cal și mânz cu biberon: cum să menții o nutriție echilibrată la cai
- Beneficiile vitaminei C la sugari: ghid de doze și siguranță
- Tipuri de acumulatori cu protecție în sarcină și aplicațiile lor în fotovoltaice