„Când am rămas însărcinată întâmplarea a făcut ca trebuia să mă mut cu locul de muncă fix vis-a-vis de Spitalul Clinic Dr. Ion Cantacuzino. Eu am luat-o ca pe un semn pentru că la 2 săptămâni după ce am ajuns acolo am aflat că sunt însărcinată.” Am ales acest spital pentru urmărirea sarcinii și pentru a avea nașterea la stat, fără să cunosc niciun medic, am ales la întâmplare după o mică cercetare și aia a fost. Pe perioada sarcinii mergeam la spital, la început, o dată pe lună, ulterior de 2 ori pe lună. Singurul dezavantaj ar fi așteptarea, fiind spital de stat, se așteaptă destul de mult.
Experiența în timpul nașterii: organizare, personal și flux
„Întotdeauna am fost tratată cu profesionalism de către medic, asistenții medicali, infirmiere, etc.” Într-o zi caniculară de vară, eram programată pentru NSF, intrând deja în săptămâna 37. Am ajuns în spital la ora 8, eram programată la 8:30, am intrat la 11:30. Între timp medicul care mi-a urmărit sarcina a ieșit din gardă și mi-a spus că intră în concediu. Rămăsesesă să-i trimit rezultatul de la NSF de azi și să ne vedem pentru naștere, prin cezariană peste 2 săptămâni. Așa a apreciat ea, că nu voi putea să nasc natural, fiind mică de statură și cu istoric de displazie de șold când m-am născut, rezolvată între timp.”
„Când primesc mesaj de la medic, întoarce-te la spital, ai contracții, o să trimit o colega să te consulte.” Eu nu simțeam durere, nimic, am zis că na, probabil nu e nici o problemă, liniștită că l-am simțit și pe bebe mișcând. Medicul care a venit să mă consulte a zis că am dilatație 4 și o să nasc în acea zi. Eu tot nu credeam, până când mi-au dat de înțeles că mă internează și că eu chiar o să nasc atunci.
„M-au dus la sala de nașteri, toți foarte amabili, mi-au pus o branulă, în caz că e nevoie de ceva și veneau rând pe rând să mă verifice din oră în oră: medicul de gardă care m-a preluat, moașa și asistenta.” Am avut un travaliu de 10 ore și jumătate, nu pot spune dureros neapărat, a fost suportabil până la ultimele 30 minute. În acest timp a venit și cineva de la neonatologie să-mi ceara acordul pentru vaccinarea lui bebe imediat după naștere ( hepatita B și tuberculoza). La 22:30 a venit toată echipa, durerile deja au fost foarte intense. Mi-au explicat ce trebuie să fac, aveam la mine set de epidurală, în durerile alea le rugam să-l pună, au zis că mă voi descurca și fără și na, nu prea aveam de ales.”
„Adevărul este că după a treia împingere bebe a ieșit. A fost nevoie de epiziotomie, mi-au spus că altfel nu voi putea. A fost un moment sublim, toți au fost foarte calzi în tot acest timp, m-au încurajat și când a venit bebe am uitat absolut tot, toată durerea, nu mai era nimic, doar el! Mi l-au arătat și l-au luat, iar pe mine m-au lăsat să mă odihnesc.”
Perioada imediat postnatală: inclusiv alăptarea și comunicarea cu personalul
„Mi-au adus de mâncare și de bebe nu a venit nimeni să-mi zică nimic. Ei mi-au spus doar că a primit nota 9 - când am întrebat de ce 9 și nu 10, mi s-a spus că nu prea se dau note de 10 aici…” A fost faza care nu mi-a plăcut. Am născut la 23, a doua zi dimineață au venit să mi-o facă spălătură și să mă mute în salon. După ce m-au mutat eu tot întrebăm, unde e bebe. Mi se spunea că o să-l văd azi că merg la alăptat… Eu nici nu știam cum, unde, dacă am lapte, cum o să fac treabă asta, nimic…
„În salon foarte frumos, curat, 2 paturi. Nici un reproș, pe partea asta. După mai mult de 12 ore de când am născut l-am văzut și eu pe copilul meu. A venit la ora 9 asistenta să-mi facă spălătură și am întrebat de bebe și mi-a zis să mă duc la 12 cu fetele de la etaj la alăptat… Că mergi din 3 în 3 ore, la un etaj mai jos. La 12 am ajuns la etajul cu copilașii și văd multe pătuțuri cu numele mamelor dar pe al meu nu îl văd… Întreb asistenta/moașa ce fost nu știu, unde e bebele meu. Îmi răspunde cu neglijență- Mami dar când ai născut - zic aseară la 23 - aaa, păi nu e la noi, e la neonatologie, o să fie la noi abia mâine, vii atunci…
„Am coborât la neonatologie, m-am prezentat și am cerut să-mi vad bebelușul. Aleluia după mai mult de 12 ore de când am născut l-am văzut și eu pe copilul meu… Din acea zi a început „distracția”. Trebuia să mergem din 3 în 3 ore la alăptat, într-o sală de alăptare în care eram doar noi mămicile. Mai venea câte o asistenta să întrebe ce mai facem, dar nici vorba să ne ajute cu alăptatul. Am fost convinsă să alăptez, însă mamele spuneau că teoria nu corespunde întotdeauna cu practica.”
„Prima zi la mine a dormit mai mult decât a mâncat. Eu mi-am dorit să alăptez foarte mult, dar am văzut că trec orele și bebe nu suge, nu știam cum să-l atașez, mi-au mai zis mămicile, dar una e teoria, alta e practica. Eu disperată să alăptez, am băut 3 litri de apă și 1 litru de ceai de lactație… vă dați seama ce a urmat - furia laptelui.”
„Mi s-au împietrit sânii și nu știam ce să fac, bebe nu sugea, că nu știam să-l atașez corect. Nu aveam voie să folosim pompele de muls automate pentru că erau pentru femeile care aveau copii prematuri și se mulgeau ele și dădeau în biberon pentru că ei nu au forța să sugă. Aveam la mine o pompă manuală, dar în starea în care eram nu aveam nici o șansă să rezolv cu ea. Am rugat o pe asistenta să mă ajute cumva- mi-a zis să fac duș cald și să încerc să mă mulg cu mâna. Am încercat dar nu mergea nici așa.”
„Până la urmă m-am dus la ora 23 să rog doamnele de jos să mă lase să mă mulg cu pompă pentru că mie frica să nu fac mastită. Nu mi s-a permis. Am plâns de disperare. Doar mă rugam ca la ora 24 bebel meu să nu fie hrănit cu lapte praf și să pot să-l atașez corect și să-mi eliberez sânii. Nu a fost să fie, m-am întors în salon și am continuat să mă mulg cu mâna.”
Consecințe și învățăminte pentru îngrijire postnatală
„Această experiență a fost mult mai dureroasă decât nașterea, dar durerea adevărată a fost lipsa sprijinului pentru alăptare și dificultatea de a găsi o cale de ieșire din situație. În următoarea zi am aflat că bebe are icter și va fi ținut la lampa, deci voi mai sta încă câteva zile… Eu am fost internată miercuri, vineri mi s-a spus că bebe are icter, iar duminică medicul de gardă mi-a zis că l-a scos de la lampă, este foarte energic și că cel mai probabil mâine o să ne externeze.”
„O parte bună din șederea mea în spital e că datorită mamelor (colegele de suferință) am învățat să alăptez, am trecut peste furia laptelui, lui bebe i-a căzut buricul în spital (încă un stres mai puțin când ajungem acasă).”
„Ca să concluzionez voi face câteva pro și contra spitalului de stat, în special Spitalul Clinic Dr. Cantacuzino, în funcție de experiența descrisă.”
Tarife și condiții practice
- Naștere în spital de stat cu posibilitatea de naștere naturală sau cezariană în funcție de situație medicală.
- Programări și așteptare în funcție de urgențe și ordinele de sosire.
- Monitorizare continuă în timpul travaliului cu personal medical disponibil la fiecare etapă.
- Acces limitat la echipamente pentru mulgere automatizată în primele zile, cu opțiuni alternative pentru femeile fără lapte imediat.
- Alăptare asistată de personal cu variații în suportul efectiv oferit mămicilor.
- Izolare temporară a bebelușului în secția de neonatologie în caz de icter sau alte nevoi medicale.
Spitalul Cantacuzino, modernizat
În final, experiența descrisă scoate în evidență atât potențialele beneficii ale maternității în cadrul unui spital mare de stat, cât și provocările legate de comunicare, sprijin pentru alăptare, și gestionarea așteptărilor pacientei în procesul nașterii și al îngrijirii postnatale.
tags: #maternitatea #cantacuzino #rezerve